Cei mai mulţi dintre creştinii de stil nou consideră că schimbarea calendarului s-a datorat faptului că vechiul calendar era depăşit. Astfel, îndreptarea calendarului s-ar fi făcut din dorinţa de a prăznui Sfintele Paşti la o dată calculată mai corect. Adevărul este altul. Adevărul este că schimbarea calendarului s-a făcut din dorinţa de a apropia marile confesiuni creştine. Schimbarea calendarului a fost o etapă în împlinirea dezideratului ecumenist de unire a Bisericii lui Hristos cu aşa-zisele Biserici. Dovada: în enciclica Patriarhiei Ecumenice din anul 1920, cunoscută ca principalul punct de dezvoltare al ecumenismului de pe baze pseudo-ortodoxe, se cere „acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile” (documentul integral pe http://www.danionvasile.ro/blog/2009/05/20/apostazia-patriarhiei-ecumenice-%e2%80%93-enciclica-din-1920/). Aceasta este prima cerinţă pentru „înaintarea spre acea unitate binecuvântată care va fi completată în viitor în acord cu voia Domnului”. Deşi în enciclică se spune: „cu responsabilitate cerem şi invităm judecăţile şi opiniile celorlalte Biserici surori din Est şi a venerabilelor Biserici creştine din Vest şi de oriunde din lume”, practic la Congresul de schimbare a calendarului din 1923 s-a făcut abstracţie de poziţia patriarhiei Ierusalimului, de cea a patriarhiei Alexandriei şi de cea a patriarhiei Antiohiei.
Unii spun: „Da, dar noi nu am primit calendarul gregorian, noi am primit calendarul îndreptat, care este diferit…” În realitate însă, până în anul 2800 (şi cine ştie dacă până atunci nu va veni sfârşitul?), şi după anul 2900, cele două calendare – cel catolic şi cel al ortodocşilor de stil nou – coincid. Diferenţele sunt pur şi simplu nesemnificative. Altfel spus, propunerea patriarhiei ecumenice din 1920 a dat roadele dorite…
Ce se observă după schimbarea calendarului? Că ţările care au adoptat noul calendar au o atitudine mult mai deschisă faţă de erezia ecumenismului, în timp ce ţările care au păstrat calendarul vechi au o atitudine mai rezervată. Cea mai tradiţionalistă poziţie faţă de ecumenism o are Biserica Georgiei, care a ieşit din toate organismele ecumeniste în semn de protest faţă de linia apostată a acestora: „Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei hotărăşte: […] 5. Că neortodoxa şi eretica învăţătură, plămădită în sânul teologiei moderniste, privitoare la existenţa Harului de viaţă dătător dincolo de hotarele canonice ale Bisericii, ca şi expresia ei extremă, aşa‑zisa «teorie a ramurilor», care socoteşte toate tendinţele felurite din creştinismul actual drept felurite ramuri unificate sau uniforme ale adevăratei Biserici a lui Hristos, având Dumnezeiescul Har în egală măsură, nu poate fi primită. 6. Că rugăciunile comune şi săvârşirea Tainelor laolaltă cu neortodocşii nu pot fi primite.”
