Intervenţia telefonică a Mitropolitului Nicolae Corneanu la dezbaterea publică organizată de AZEC pe 4 iunie 2008 – se poate asculta pe
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/05/ips-nicolae-corneanu-la-azec-da-m-am-impartasit-sincer-nu-mi-pare-rau/
Răzvan Bucuroiu: Hristos a înviat, Înalt Prea Sfinţia Voastră!
Adevărat a înviat!
R.B.: Răzvan Bucuroiu sunt, preşedintele AZEC şi unul dintre organizatorii acestei dezbateri.
Mă bucur să fiu alături de dumneavoastră.
Înalt Prea Sfinţia Voastră, în primul rând, mulţumim sincer pentru faptul că aţi acceptat să fiţi alături de noi şi acceptaţi să vă punem câteva întrebări, dacă este posibil.
Cu plăcere, vă voi răspunde.
R.B.: Înalt Prea Sfinţia Voastră, este adevărat că v-aţi împărtăşit la biserica greco-catolică din Timişoara, acum două duminici?
Da, este perfect adevărat. Am fost invitat de către confraţii greco-catolici la sfinţirea unei noi biserici de aici, în oraşul Timişoara. În momentul când s-a făcut împărtăşania… împărtăşirea credincioşilor, m-a impresionat mulţimea de credincioşi care toţi, alături de mireni, de preoţii care erau de faţă, au cerut să fie şi ei împărtăşiţi. Printre acei credincioşi erau nu numai greco-catolici, ci şi ortodocşi, pentru că în zona respectivă trăiesc mai mulţi ortodocşi decât greco-catolici, dar, sigur, solemnitatea şi serviciul religios au fost ale greco-catolicilor. În momentul când s-a împărtăşit toată lumea, repet din nou, am fost impresionat, emoţionat de modul cum toată asistenţa, toţi participanţii la serviciul religios s-au apropiat de preoţii care cuminecau, ca să primească şi ei împărtăşanie. Am simţit un sentiment de… dacă pot spune aşa, de frăţietate faţă de toată obştea celor credincioşi, printre care erau nu numai greco-catolici, repet, ci şi ortodocşi, şi, printr-un gest spontan, m-am apropiat şi eu de cei care se împărtăşeau şi m-am împărtăşit şi eu alături de ceilalţi. Sigur, trebuia să reflectez la consecinţele sau comentariile care erau previzibile pe această temă, dar a fost un gest spontan şi de frăţietate, pe care, în acel moment, l-am simţit, să zic aşa, necesar să-l fac şi eu alături de toată obştea celor care se aflau atunci la acel serviciu religios.
Îmi pare rău că am dat, în felul acesta, posibilitatea unor comentarii din cele mai, să zic aşa, negative, dar pentru mine, ca şi om al lui Hristos şi al lui Dumnezeu, a fost un gest de frăţietate. Pe lângă toate, în acel moment mi‑am adus aminte de foarte multele întruniri ecumenice la care luam şi eu parte în trecut, şi la care se dezbătea, pe vremea aceea, un document care se chema „Botez, Euharistie şi Comuniune”. Şi sigur că, pe plan ecumenic, am fost toţi de acord că e necesar să ne apropiem unii de alţii şi să recurgem la tot ceea ce se poate pentru a manifesta frăţietatea dintre marile confesiuni creştine.
R.B.: Înalt Prea Sfinţia Voastră, după ce emoţia a trecut, vă pare rău pentru acest gest?
Sincer să spun, nu-mi pare rău, doar că regret că am dat un prilej la comentarii din cele mai felurite, şi majoritatea destul de negative. Ar fi trebuit să calculez foarte bine gestul [pe] care l-am făcut atunci, dar a fost un gest spontan şi, să zic aşa, o comuniune în Hristos, pe care am simţit-o alături de ceilalţi – să zic – creştini, pentru că sunt cu adevărat creştini şi ei, şi nu ne desparte în fond nimic, decât pe plan, să zicem, jurisdicţional, acceptarea primatului papal, pe care, sigur, noi o privim sub alt unghi şi din alt punct de vedere – dar încolo nu există nici un fel de deosebire între noi. Ne asemănăm şi ne identificăm, aş zice, din toate punctele de vedere.
R.B.: Înalt Prea Sfinţia Voastră, teologul Radu Preda de la Cluj vrea să vă pună o întrebare.
Vă rog, stau la dispoziţie.
R.B.: Înalt Prea Sfinţia Voastră, am vorbit şi eu cu câţiva prieteni timişoreni, cu artişti, oameni ai Bisericii, chiar şi teologi, unul dintre ei chiar preot, care au înţeles, şi înţeleg şi eu din mărturia pe care aţi depus-o chiar aici, în faţa noastră, că a fost un gest persona;, a fost, dacă vreţi, o comoţie a unei persoane care, în mijlocul unei comunităţi rugătoare, practic n-a putut refuza invitaţia de a duce până la ultima consecinţă această stare de comuniune. Vă înţeleg foarte bine, din punct de vedere psihologic – dacă vreţi, însă întrebarea este următoarea: dumneavoastră eraţi acolo ca Mitropolit al Banatului, practic reprezentaţi Biserica locală. Cum le veţi răspunde timişorenilor sau bănăţenilor şi, prin extrapolare nu fantezistă, ci foarte reală, ortodocşilor nu numai români – iată, ştirea aceasta a făcut deja înconjurul lumii panortodoxe, cum le veţi răspunde astfel încât să ia partea bună, dacă există vreuna, din acest gest, astfel încât să evităm pe cât posibil ca gestul dumneavoastră să rămână de fapt o sminteală. În ce măsură aveţi la îndemână criteriile teologice încât să faceţi distincţia între un gest personal constructiv, profetic, îl numim cum vreţi, dar pe de altă parte o sminteală care, până la urma urmei, ştiţi ce ne costă? Ne costă o polarizare inutilă în interiorul Bisericii între ecumenişti ş, dacă vreţi, tradiţionalişti. Or, eu cred că, dacă presa până acuma miza pe această polarizare – de obicei miza prosteşte, din lipsă de cunoştinţe, din superficialitate, iată că – eu, ca teolog şi om al cetăţii, văd că practic nu mai am răspunsuri. Într-adevăr, avem de-a face cu o polarizare în Biserică. Deci, cum răspundeţi la acest tip de… nu de lectură negativă, ci de anumite…
Aş vrea să vă relatez – fără a fi fost provocat, duminica următoare, în Catedrala Mitropolitană, la sfârşitul Sfintei Liturghii, m-am adresat credincioşilor, relatându-le cele ce s-au întâmplat. Nimeni nu mi-a cerut, să zic aşa, o explicaţie, dar, pentru că am aflat eu de comentariile care se făceau, să zic aşa, în afară, şi m-am adresat credincioşilor, relatându-le ceea ce s-a întâmplat. Şi vă mărturisesc că reacţia credincioşilor – catedrala a fost plină – a fost o reacţie pozitivă, în sensul că numai că nu m-au aplaudat. Eu i-am rugat ca să nu facă nici un astfel de gest, dar începuseră să aplaude. Şi le-am spus că-i rog în biserică să nu facă aşa ceva. Dar reacţia lor a fost pozitivă. Şi, dacă-mi permiteţi să spun, există un sentiment de frăţietate – acuma, la ora actuală, i se zice ecumenism, eu zic de frăţietate, [pe] care l-au simţit mereu, tot timpul, credincioşii de aici, din zona în care îmi desfăşor eu activitatea, ca să nu zic din Banat, şi au fost, permiteţi-mi să vă spun, încântaţi de gestul meu. Am primit şi reacţii în scris, am fost vizitat de credincioşi care, toţi, mi-au adresat cuvinte de apreciere. Asta a fost reacţia credincioşilor. Pentru că m-aţi întrebat de poziţia lor…
R.B.: Şi credincioşii care vor continua să vă întrebe cum vedeţi pastoral situaţia, pentru acei credincioşi care văd în asta o sminteală, cum le răspundeţi acelora? Nu celor care, ca să zicem aşa, sunt fani ai intercomuniunii, ci celor care, de pildă, au nelămuriri teologice. Pentru că înţeleg că dumneavoastră aveţi o viziune foarte coerentă, o înţeleg, fără să o pot accepta, bineînţeles, în integralitatea ei, dar cum răspundeţi acestora, pastoral? Îi puteţi sfătui pe credincioşii dumneavoastră să meargă la orice biserică, nu contează la care, pentru că oricum euharistia este peste tot aceeaşi? Deci, pastoral, ca păstor, ca Mitropolit al locului …
Nici nu îi voi îndemna, nici nu le voi interzice. Dar există acest sentiment de comuniune între credincioşii pe care eu îi păstoresc, sentiment [pe] care l-am împrumutat şi eu de la ei, [pe] care ni l-am – să zic aşa – comunicat unii altora de ani de zile, şi acest sentiment îl au şi ei. N-am avut, să zic aşa, niciun cuvânt de reproş din partea nimănui, ci dimpotrivă, când unii dintre cei care au urmărit presa sau care au mai aflat câte ceva din comentariile care s-au făcut, au venit la mine să-mi spună: „Vă lăudăm, vă apreciem pentru tot ceea ce aţi făcut, vă admirăm.” Am rămas, vă mărturisesc, foarte emoţionat de reacţia aceasta a credincioşilor.
R.B.: Înalt Prea Sfinţia Voastră, încă o întrebare din partea lui Visarion Alexa, de la radio.
Vă rog!
V.A.: Sunt Visarion Alexa de la Radio România Actualităţi. Înalt Prea Sfinţia Voastră, să-mi spuneţi vă rog, dacă puteţi, cu ce v-aţi împărtăşit în momentul în care aţi făcut gestul acesta.
M-am împărtăşit cu ceea ce aveau confraţii de acolo pregătit în potir, n-am, să zic aşa, cerut altceva. A fost… nu atât împărtăşania m-am dus s-o primesc de acolo, ci am voit să demonstrez un gest de comuniune, şi nimic altceva. Şi oamenii au apreciat ca atare acest gest.
V.A.: Ce consideraţi Înalt Prea Sfinţia Voastră că se afla în potirul de pe altarul de acolo?
Din punctul lor de vedere…
V.A.: Nu, nu, nu! Din punctul Înalt Prea Sfinţiei Voastre de vedere, că ei, ştim ce cred. Ce credeţi Înalt Prea Sfinţia Voastră.
Din punctul nostru de vedere, dacă-mi permiteţi s-o spun, teologic…
V.A.: Din al Înalt Prea Sfinţiei Voastre!
Din punct de vedere teologic, între preoţia, să zicem, tainele, Llturghia confraţilor – nu numai greco-catolici, ci şi romano-catolici, noi recunoaştem, să zicem, taina euharistică pe care o au şi ei. N-am negat-o, a fost totdeauna, în privinţa aceasta, o unitate de păreri în ceea ce priveşte romano-catolicii şi greco-catolicii. Şi, dacă îmi permiteţi, aş aduce aminte de un document care a fost adoptat înainte cu mai mulţi ani – e adevărat, prin intermediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, care se numea „Botez, Euharistie şi Preoţie”. Şi, din punct de vedere teologic şi ecumenic, noi am recunoscut aceste taine ale confraţilor noştri. Asta e, din câte ştiu eu, din punct de vedere teologic, pentru că m-aţi întrebat.
R.B.: Înalt Prea Sfinţia Voastră, o altă întrebare din partea teologului Danion Vasile.
D.V.: Deci, Sfinţia Voastră consideraţi că v-aţi împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos…
Da, da…
D.V.: … conform documentului pe care l-aţi invocat.
Da.
D.V.: Mitropolitul Hierotheos Vlahos, ca mulţi alţi ierarhi de seamă, ortodocşi, contestă documentul respectiv. Mitropolitul Hierotheos Vlahos, de Nafpaktos, afirmă: „Papistaşii nu au preoţie, nici taine. Vaticanul nu este Biserică, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii. Iar Papa, cu toţi clericii Vaticanului, nu sunt urmaşi ai apostolilor, nu au predania şi succesiunea apostolică.” Prea Sfinţia Voastră aţi afirmat despre greco-catolicism, în interviul pe care l-aţi dat „Formulei As”, că „crearea Bisericii greco-catolice a fost o necesitate de ordin istoric pentru români”. Sfinţia Voastră consideraţi că a fost o necesitate, în timp ce sfinţii Bisericii Ortodoxe au spus cu totul altceva.
Eu îmi pun problema din punctul de vedere al Ardealului şi al românilor ardeleni, care, aflându-se sub ocupaţie străină, au văzut în Roma un fel de salvare a originii noastre latine şi… latino-dacice.
D.V.: Perspectiva Sfinţiei Voastre, mă iertaţi, e diferită de perspectiva tradiţionalistă ortodoxă. Sfântul Paisie Velicicovski spune aşa: „Uniaţia este o aşchie desprinsă de la Sfânta Biserică a Răsăritului şi unire cu necredincioasa, ca să nu-i zic biserică, râmlenească. Uniaţia este înşelăciunea diavolului, ce-i vânează pe cei nesocotiţi întru pierzanie….” Cum vă raportaţi la învăţătura sfinţilor, care sunt foarte categorici. Tocmai a fost canonizat Sfântul Atanasie Todoran, care l‑a oprit pe fiul său să primească împărtăşania apostată, întrucât Sfinţii Părinţi spun că împărtăşirea de la eretici este părtăşie cu diavolul…
Aceasta a fost poziţia unora din credincioşii ardeleni, care identificau catolicismul – nu atât greco-catolicismul, ci catolicismul, cu maghiarismul; şi pentru că exista ocupaţia maghiară care, cunoaştem, a avut consecinţe negative în conştiinţa românilor ardeleni, ei au identificat catolicismul, la vremea respectivă, cu maghiarismul. Dar lumea a evoluat şi, la ora actuală, iată, noi avem relaţii foarte bune şi cu Ungaria, şi cu alte comunităţi care nu sunt, să zicem, româneşti. Lumea a evoluat, istoria a evoluat, şi cred că la ora actuală nu ne mai putem întoarce, să zicem, la percepţiile [pe] care le-au avut oamenii în momentul când istoria era cu totul alta decât cea de astăzi.
R.B.: Înalt Prea Sfinţia Voastră, ultima întrebare – din partea lui Remus Rădulescu, de la radio:
R.R.: Părinte Mitropolit, vi s-a întâmplat, în activitatea dumneavoastră liturgică, să acordaţi Sfânta Împărtăşanie unui alt credincios decât ortodox, adică unui greco-catolic sau catolic?
Vă mărturisesc că, atunci când slujesc şi puterile fizice mă ajută, împărtăşesc şi eu pe toţi credincioşii…
R. B.: … fără să-i întrebaţi…
Şi nu l-am întrebat pe niciunul nici măcar dacă s-a spovedit. Pentru că dacă a venit să ceară Sfânta Împărtăşanie, am considerat că această dorinţă de a fi împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului e bine s-o satisfac.
R.R.: Dar vreun cleric din Mitropolia dumneavoastră, de altă confesiune, greco-catolic sau romano-catolic, participând sau asistând la o Liturghie ortodoxă, s-a împărtăşit vreodată?
Nici n-am cerut nimănui.
R.R.: Nu neapărat. S-a împărtăşit?
Nu s-a împărtăşit pentru că nu se punea problema. N-au cerut oamenii, n-au simţit nevoia, şi fiecare şi-a urmat drumul lui. Aşa cum şi eu îmi urmez drumul meu, n-am făcut nici o concesie nimănui, din punct de vedere dogmatic, din alte puncte de vedere. Sunt ortodox, rămân ortodox până la moarte şi nu pot să fiu altceva.
R.B.: Mulţumim foarte mult, Înalt Prea Sfinţia Voastră, acestea au fost cele câteva întrebări pe care ziariştii şi cei prezenţi vroiau să vi le adreseze.
Vă mulţumesc şi eu.
R.B.: Eu aş vrea să vă mai întreb un lucru, dacă-mi îngăduiţi: vă asumaţi până la capăt toate consecinţele acestui gest?
N-am încotro, l-am făcut şi nu pot să-l reneg. E o realitate pe care o recunosc şi, dacă va fi să trag nişte consecinţe negative, cu voia lui Dumnezeu voi trage aceste consecinţe.
R.B.: Mulţumim…
Oare nu exista, sau nu se poate face o istorie completa, cu toate dovezile incontestabile care exista (nu marturii ale sfintilor, pentru ca acestea, am vazut, pot fi considerate opinii ale unor “timpuri” care s-au schimbat) despre schimbarile pe care le-au facut catolicii in invatatura de credinta si despre crimele lor?
Prea multi”sa zicem” in vocabularul si, posibil, in mentalitatea Mitropolitului Corneanu. Ce parte nu si-a insusit categoric din dreapta si sfanta credinta?
E adevarat, scrie si la carte,ca avem conducatorii pe care ii meritam. Dar oare meritam asemenea pastori?
Ceea ce ma uimeste si mai tare, in afara gestului sau de “fratietate”, e usurinta cu care l-a dat de-a lungul timpului,oricui si oricum,pe Hristos prin Sfintele si Dumnezeiestile Taine. si probabil pana la comuniunea cu ereticii, nu a mai fost decat un simplu si infim pas.
Nu sunt eu in masura sa judec si, recunosc sincer ca,mi-e mila de bietul Mitropolit. Imi pare rau mai ales de faptul, ca poate candva demult,a pornit cu dreptul in viata. Si cat de trist este sa pornesti bine si sa sfarsesti rau! Dar poate ca Bunul Dumnezeu ii va da si dansului lacrimi de pocainta si prilej de indreptare. Sa incercam sa ne rugam pentru dansul, asa cum ne invata dreapta noastra credinta. Doamne ajuta-ne pe toti!
Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui…
Mila pe care multi ortodocsi o afisaza fata de Mitropolitul Corneanu mi se pare dispretuitoare. Cine este Autoritatea in Biserica? Pt. ce l-a pus Dumnezeu in scaunul sau de pastor? Daca Dumnezeu i-a permis, cine suntem noi sa-i cerem socoteala?
Cine este se considera fara de pata, sa ridice in continuare piatra si sa-l loveasca in obrazul sau de Prea Sfintit. Eu unul nu indraznesc…
[email protected]
Ati auzit care e noua arma a dracului? “Marturiile Sfintilor Parinti sunt opinii ale unor timpuri care s-au schimbat”. Fratilor, se pare ca avem “onoarea” de a fi contemporani vremurilor in care erezia e considerata virtute, iar pacatul o fapta normala. Sa ne aducem aminte de vorbele Arhanghelului Mihail care se potrivesc atat de bine astazi: “Sa luam aminte… sa stam bine”. Ferice de cei care rezista pana la capat. Toate cele bune.
Bietul mitropolit imi fece mila.Nici nu stie ce este ortodoxia noastra si poate nu stie cati martiri si-au dat viata pentru ca noi azi sa ne bucuram sufletele.Din pacate,Iuda va avea ucenicii lui pana la sfarsitul lumii.Iuda, multiplicat,mareu il vinde pe Iisus,dar Iisus mereu invie in fiecare din noi.
Referindu-se la dialogul ortodox-catolic, PS Hilarion Alfeyev al Vienei si Austriei a afirmat:
<>
Contextul acestei afirmatii este propunerea episcopului rus privind studierea in cadrul dialogului teologic dintre cele doua Biserici a statutului diecezelor/eparhiilor catolice din tarile ortodoxe si al eparhiilor ortodoxe din tarile catolice, pornind de ca notiunea de teritoriu canonic.
http://orthodoxeurope.org/#19-2-452
Am citit comentariul I.P.S Nicolae si mi s-a parut foarte sincer.
Eu nu cred ca a facut ceva rau,. E adevarat ca cei mai rigurosi il considera deja excomunicat, dar I.P.S Nicolae este ecumenic si foarte deschis la minte; sincer , eu nu cred ca a facut ceva rau. Ganditi-va la cati romani de ai nostri traiesc in state catolice: Spania, Italia. Unde credeti ca se spovedesc sau se impartasesc aceaia?
Sa fim seriosi acum si sa gandim practic. Pentru romani plecati si departe de bisericile noastre ortodoxe sau poate la sute de km departare de una, ce este mai bine sa nu mai mearga deloc numai pentru ca este catolica sau greco-catolica?
Sa nu se mai intalneasca cu Dumnezeu in casa lui numai ca nu e ortodoxa? Nu stiu ce sa zic!
Eu cred ca gestul mitropolitului nu e o greseala, si chiar poate fi urmat de romanii nostri departe de casa. Cei de acasa se pot spovedi si impartasi la bisericile noastre ortodoxe, dar cei de departe daca merg la catolici sau greco, din motiv ca nu au unde altundeva, nu vad care este greseala. Pana la urma tot la acelasi Dumnezeu ne rugam toti, avem in mare aceeasi sfinti, Maica Domnului este si acolo si la noi.
Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc!
lasati omul in pace.
si Iisus a facut gesturi care ii revoltau pe preotii din vremea lor.aveti memorie scurta?este episcop si in afara de asta e un gest de comuniune si impacare.si asa l-ati terfelit destul.e un om batran si daca a gresit ceva dupa legile divine va fi pedepsit.e usor sa dai cu piatra.ce fel de crestini sunteti?sau mai bine zis sunteti crestini?
inca o data IPS Nicolae a dat dovada de sinceritate si verticalitate. a facut un gest pe care si-l asuma cu toate consecintele lui, asa cum a facut si cand a recunoscut colaborarea cu Securitate. nu uitati ca a fost nu numai primul, ci singurul dintre ierarhi care a recunoscut, in timp ce altii (vezi teodosie de la ct si multi altii) desi prinsi cu mata in sac, dovediti cu acte si asa mai departe, se ascund dupa deget. asa k sa nu indrazneasca unii ca aceia sa ia masuri sau sa critice gestul IPS Nicolae. si in plus,la intalnirile ecumeice (CEB), din cate stiu, biserica ortodoxa romana si nu numai are delegatii oficiale. ecumenismul, oricum e o problema foarte discutabila
Problema e ca multi ierarhi ortodocsi se duc si slujesc Sf.Liturghie cu catolicii iar cand vine momentul impartasirii se retrag sfiosi si plini de tact ” asteptand vremea cand ne vom putea impartasii din acelasi potir”. Nu se spune clar : “nu ne impartasim pt ca dvs. sunteti eretici si traditia ortodoxa spune ca impartasania ereticilor e falsa” si “hai dom’le sa punem istoria pe masa o data, sa vorbim despre DEOSEBIRILE dintre noi nu despre ASEMANARI,si sa vedem o data cine are credint a adevarata.”
Mitropolitul Nicolae s-a lasat inselat de aceasta atmosfera de tact si sfiiciune asa cum se lasa inselati multi credinciosi.E o atitudine cre creaza confuzie printre ei, iar ei, credinciosii sunt inclinati a cere comuniunea cu toti crestinii, li se pare firesc sa fie asa, va reamintesc ca ierarhii si preotii au facut schisma 800-1054, nu poporul, imi pare rau sa o spun…
De unde sa stie poporul ca apusenii sunt eretici cand ierarhii TOTI nu o spun raspicat? Si daca l-a mai vazut pe PS Cutare ca a fost la o slujba catolica (s-a impartasit sau nu ce mai conteaza)se duce si el la eretici si-si urmeaza inclinatia spre comuniune, nestiind ca face o greseala.
O singura solutie:
Sa se organizeze actiuni ca cea in care Sf.Ilie Tesviteanul si preotii zeului Baal au cerut semn ceresc ca sa se arate care e Dumnezeul cel adevarat.Trebuie sa avem si noi acelasi curaj, nu e o hula, Domnul a zis “cere si ti se va da, intreaba si ti se va raspunde”. Mihai Viteazul a facut asta la Alba Iulia cand catolicii nu-l lasau sa faca biserica. S-au rugat SEPARAT ortodocsii si catolicii ca sa se aprinda singure candelele din bisericile fiecaruia, sa se vada care e credinta cea dreapta. S-a aprins doar a ortodocsilor si astfel Mihai Viteazul a fost lasat sa construiasca.
La conferinta din 3 iunie , d-nul Danion ne spunea ca “ teologul “ Cristian Badilita s-a impartasit la catolici si a primit si binecuvantarea duhovnicului sau pentru aceasta . Nu stiu daca Badilita mintea sau chiar acea fata bisericeasca s-a ratacit cu totul , insa in general se intampla ca iti cauti duhovnicul pana dai de cel care iti place ce-ti spune . Si astfel se adevereste zicala : “ cum e turcu ‘ … si pistolu ‘ “
Cum bine zicea Dan Puric , se lucreaza ca in cancer , cu celule proprii . Astfel , apar tot felul de “ teologi “ , care au impresia ca intelepciunea s-a nascut odata cu ei sau ca este supusa unui proces de evolutie , astfel incat musai desteptii de acum sunt mai destepti decat desteptii dinaintea lor . Acestia nu realizeaza ca sunt , poate inconstient , indoctrinati pana in strafundul mentalului de una din ciumele pe care iluminatii le-au varsat pe acest pamant : EVOLUTIA . Prin urmare se trezesc cugetand ca sfintii parinti sunt depasiti , ca in era globalizarii trebuie sa facem si din dogma strabuna un mare ghiveci ecumenist . Astfel apar manifestari precum cea a lui Corneanu sau a lui Badilita care are ceva de zis impotriva lui Staniloae . Cititi va rog articolul sau “ Dumitru Staniloae cu cartile pe masa „ :
http://www.ziua.ro/display.php?id=228261&data=2007-10-20
Dar Staniloae a spus o vorba mare ( intre multe altele ) :
“ Ecumenismul este produsul masoneriei “
Iar vorba asta nu place politicului corect , caci este adevarata . Iar globalizarea nu este nici ea un efect al vreunui proces evolutiv firesc , ci produsul acelorasi malefici iluminati , una din ultimile etape pentru instaurarea guvernului mondial .
“ Traim vremuri apocaliptice “ ( nota 1 ) spunea marele duhovnic arhimandrit Ioanichie Balan . Nimic nu este intamplator iar marele dusman al PAPUSARILOR Noii Ordini Mondiale a fost si este ORTODOXIA . Firesc , din moment ce doctrina acestor iluminati este de STANGA ( nota 2 ) iar varfurile masoneriei practica cultul paladin , al inchinarii la diavol . ( nota 3 ) De aceea comunismul , creat in occident de cei pe care marele duhovnic arhimandrit Ioanichie Balan ii numea nebotezati , a fost implementat in Rusia , formand un urias macabru laborator .
NOTE :
( nota 1 )
Cititi va rog si articolul
http://saccsiv.weblog.ro/2008-03-27/325940/APOCALIPSA.html
( nota 2 )
La 1 mai 1776, sub conducerea familiei Rothschild, cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin Lumina”.
H. P. Blavatsky , ( 1831 – 1891 ) , legaturi apropiate cu Scottish Rite , spunea in „ The Secret Doctrine „ , vol. 1 , pag 319 – 320 ce considera ei a fi acea lumina :
„ In antichitate si realitate , lucifer sau luciferus , este numele unei entitati angelice ce stapaneste absolut peste lumina adevarului si peste lumina zilei . „
„ lucifer este lumina divina si terestra , „ spirit sfant „ si „ satan „ in acelasi timp „
Doctrina Noii Ordini Mondiale poate fi sintetizata in :
Abolirea religiilor
Abolirea patriotismului
Abolirea familiei traditonale
Abolirea propietatii
Cititi va rog mai multe in articolul
http://saccsiv.weblog.ro/2008-01-17/263573/PAPUSARII—inceputuri.html
( nota 3 )
Albert Pike , gradul 33 ritul scotian , a formulat dogma divinităţii lui Lucifer în “Morals and Dogma” : “Lucifer, Zeul Luminii, lupta împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu”.
Cititi va rog mai multe in articolul :
http://saccsiv.weblog.ro/2008-04-22/350117/Religie-%2C–masonerie.html
Prezent la ceremonia de deschidere a celei de-a treia Adunări Ecumenice Europene de la Sibiu (4-9 septembrie 2007), prima găzduită de un stat majoritar ortodox, José Manuel Durăo Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a transmis un mesaj edificator :
„Toate formele de exprimare a dimensiunii culturale şi spirituale a omului trebuie să poată să coexiste în Europa. Toate imnurile de bucurie, fie ele sacre sau profane, trebuie să poată să răsune. (…) Religia este o dimensiune din ce în ce mai importantă a multor societăţi şi o sursă importantă de valori pentru indivizi. Ea poate juca un rol capital promovînd aprecierea altor culturi, religii şi moduri de viaţă pentru a contribui la stabilirea armoniei dintre ele.(…) Dialogul cu diferitele Biserici, comunităţi confesionale şi de convingeri, precum şi apărarea intransigentă a libertăţii de religie (ca şi a libertăţii de a nu avea o religie) înseamnă recunoaşterea acestei diversităţi şi a acestui pluralism care constituie sufletul ideii noastre de Europa. (…) Europa este profund ataşată umanismului şi democraţiei pe care le-a „inventat”. Respectul diversităţii, deschiderea către celălalt şi toleranţa sînt la fel de adînc ancorate în cultura europeană „
In traducere , sa facem un mare ghiveci in care eventual crestinismul sa tolereze pacatul sodomiei sau si mai bine sa nici nu-l mai considere pacat . Sa se creeze o uniformizare imbecilizatoare in care binele sa stea cu raul la masa dar sa nu aiba voie sa-i spuna raului ca-i rau . Sa facem o mare hora a alternativelor la care religiosii , ateii , sodomitii si satanistii sa joace precum le canta Big Brother . Asta ar fi ideea , virusarea ortodoxiei iar iubitorii de Dumnezeu sa fie etichetati extremisti , primul pas spre prigoana ce va urma .
Dar ce este UE ? Cititi va rog si articolul
http://saccsiv.weblog.ro/2008-01-23/268830/PAPUSARII—Uniunea-Europeana.html
Nu ne miram de declaratiile lui Jose Manuel Barroso , participant Bilderberg Group , unul din laboratoarele Noii Ordini Mondiale . Despre ce inseamna aceste periodice intalniri Bilderberg , istoricul formarii acestui grup , conducatorii lui si principalele personaje participante puteti citi in articolul
http://saccsiv.weblog.ro/2008-04-14/343493/Bilderberg-lista-participanti.html
Sunt preot si ma doare gestul Mitropolitului Nicolae mai ales ca simtim pe propria piele dragostea arzatoare din partea asa zisilor frati.
Totusi mai tare ma doare ca parintele mitropolit participa la serviciul religios pe cand noi am invatat ca slujim Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, tipos al Liturghiei Ceresti si nu suntem o adunatura prezenta la servicii religioase.
Da-ne Doamne putere ca asa sa savarsim dumezeiasca liturghie incat sa-i mai facem invidiosi pe ingeri. Amin.
LOCVACITATEA GRECO-CATOLICĂ A VATICANULUI TĂCUT
Unirea cu catolicii nu poate fi anticipată emblematic
prin exhibiţionismul unui mitropolit ortodox,
care, la adânci bătrâneţi, a ajuns să creadă că
Euharistia este egală, primăvara, cu borşul de urzici.
(Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei şi Maramureşului – „Adevarul” 16/06/2008)
Îmi propusesem, din mai multe motive, să nu scriu nimic despre evenimentul petrecut spre sfârşitul lunii trecute la Timişoara când, cu prilejul sfinţirii bisericii greco-catolice cu hramul „Sf. Maria – Regina Păcii şi a Unităţii”, la momentul împărtăşaniei, Mitropolitul ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu a plecat din mijlocul credincioşilor şi a intrat în altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăşi. „Ca răspuns, Excelenţa Sa Mons. Francisco Javier Lozano, Nunţiul Papal în Romania, conform tradiţiei, i-a dat în mâna Înalt Preasfinţiei Sale Nicolae Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul cu Sângele Domnului din care Înalt Preasfinţia Sa Nicolae s-a împărtăşit singur”(cf. comunicatului Bisericii Greco-Catolice redactat de preotul Cristian Terheş, Purtător de cuvânt, sprijinit de d-l Bouleanu Vasile, asistent al Purtătorului de cuvânt). Nu am vrut să scriu nimic, în primul rând fiindcă respectivul „eveniment” stârnise destule comentarii şi analize la vremea respectivă, unele aspre, dar indiscutabil competente, altele intelectuale şi blond-rubicond-gongorice în bretele, cele mai multe lăutăreşti şi sentimentale după modelul-princeps al euforiei euharistice care i-a dat ghes mierosului Întâi Stătător din Banat să dea buzna la mâna permisivă a Nunţiului Papal. În al doilea rând pentru că apartenenţa fondatorului Gazetei de Transilvania, George Bariţiu (al cărui bunic şi tată au fost preoţi greco-catolici), el însuşi fiind format la Facultatea de Teologie din Blaj, mă invita – gândeam în sinea mea – la o minimă decenţă, dincolo de credinţa, de opiniile mele şi de memoria dureroasă a pământenilor din aceste locuri, despre care Nicolae Iorga spunea că „împotrivirea cea mai mare care se sfârşi cu biruinţă” faţă de unirea cu Roma de la 1701, „veni din partea braşovenilor” (vezi N. Iorga, „Sate şi preoţi din Ardeal”); după cum tot acestor locuri aparţine şi faimoasa polemică dintre Andrei Şaguna şi (din nou) „Gazeta de Transilvania” pe care, viitorul Mitropolit al Transilvaniei, o acuza pe la 1855 că slujeşte interesele greco-catolice în tendinţa manifestă de extindere a unirii cu Roma în Banat (vezi A. Şaguna, vol. I „Corespondenţa”, Cluj, 2005). Aşadar, acestea ar fi în scurt, motivele pentru care mi-am zis că ar fi mai nimerit în această problemă, să aştept cuviincios, până la pronunţarea Sinodului Bisericii Ortodoxe. N-au izbutit să-mi clintească această hotârâre nici măcar piţigăiala unor prieteni care îşi asumă competenţe dintre cele mai diverse (de la scrierile Sfinţilor Părinţi până la fotbalul euro-judeţean trecând frond şi pofticios printre telemea şi mici, taman la „doctrina” împărtăşaniei devălmaşe, ce şi-o justifică stuchindu-ne în faţă conceptul de “eclesiologie euharistică” de pe la începutul anilor ’60, concept aparţinând lui Nicolai Afanasiev, dar care, în epocă, a ajutat numai la deblocarea dialogului ecumenic între romano-catolici şi ortodocşi, nu şi la comuniunea euharistică) sau europenele mirări cotidiene ale unui fost ambasador la Vatican (vorba lui Caragiale, „nu că e frizer, da e galant”) cu mari lacune teologice în chestiuni de autocefalie. Până deunăzi când, hodoronc-tronc, mă trezesc cu un e-mail venit din partea „greco-catolica org.” prin care sunt înştiinţat că „aproximativ 500 de persoane – ortodocşi, romano-catolici, greco-catolici, protestanţi şi neoprotestanţi – au participat sâmbătă seara, 14 iunie 2008, la un miting în Piaţa Operei din Timişoara pentru susţinerea IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Ortodox al Banatului, acuzat de mulţi din Biserica Ortodoxa Română că a săvârşit o “crimă” cerând să primească Trupul şi Sângele Domnului Cristos în cadrul unei Liturghii greco-catolice”. Recunosc că nu am avut până deunăzi nici un fel de contacte cu „greco-catolica org.” şi am fost curios să aflu mai multe. Astfel am putut constata o efervescentă şi neobosită lucrare desfăşurată pe un evantai policrom, de la sprijinirea relativismului doctrinar până la grija faţă de limba şi literatura română. În legătură cu gestul Mitropolitului Banatului suntem înştiinţaţi bunăoară că, „pentru cazuri particulare, motivate de întemeiate dispoziţii sufleteşti Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolica, respectă libertatea fraţilor ortodocşi de a se împărtăşi la Sfintele Liturghii greco-catolice”. Am fi curioşi totuşi, să aflăm pasajul vreunui tratat doctrinar-teologic romano-catolic, greco-catolic etc. care să facă vorbire în mod aplicat despre aceste „întemeiate dispoziţii sufleteşti”, eventual să le enumere şi să facă trimiterile scripturistice necesare! După câte ştie orice elev de seminar, Sfânta Împărtăşanie presupune în prealalbil, împărtăşirea în credinţă, adică mai pe limba tuturor, rostirea şi asumarea aceluiaş Crez. Or, după câte ştim, există încă unele deosebiri fundamentale ce duc, din perspectiva creştin-ortodocşilor (securişti, fireşte), până la avarierea raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi, ca să nu mai vorbim aici despre Împărtăşania propriu-zisă şi, vai, oroare! – din ce în ce mai uitata ei dimensiune mistică. Pentru creştinul-ortodox, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este expresia cea mai înaltă a unităţii eclesiale deja existente, nu o etapă, un mijloc, un exerciţiu ori vreun tratament naturist spre împlinirea acestui deziderat. A ne împărtăşi liturgic din acelaşi Potir, dar a rămâne în continuare Biserici separate dogmatic şi canonic reprezintă o absurditate din punct de vedere teologic! Dar ce mai contează toate astea azi când, nu-i aşa, lumea a evoluat! Totuşi, cu smerită încăpăţânare credem în continuare că, în cazul de la Timişoara, avem de-a face cu o încălcare a AMBELOR norme doctrinar-canonice, atât ortodoxe cât şi romano-catolice. Mai mult decât atât, există încă din 1993, dacă nu mă înşel, nişte recomandări clare ale Vaticanului care interzic o aşa-numită „provocare la euharistie”, tocmai pentru a nu pune într-o situaţie delicată dialogul ecumenic între aşa-numitele „biserici surori”. Cu toate acestea, iată, de aproape o lună Vaticanul tace. Ar mai putea fi adus aici în discuţie şi un detaliu al gestului Mitropolitului Corneanu, cu implicaţii de natură să stupefieze odată în plus. Comunicatul greco-catolic ţine să sublinieze că: „Nunţiul Papal în Romania, conform tradiţiei, i-a dat în mâna Înalt Preasfinţiei Sale Nicolae Sfântul Trup”! Despre ce fel de tradiţie este vorba aici? Arhiereul îşi ia singur Sfânta Împărtăşanie arătând prin aceasta deplinătatea Harurilor din el, „darul cel mai mare şi mai desăvârşit din câte Haruri avem de la care ni se dă toată dăruirea şi luminarea şi aceasta este temelia, începătura, izvorul şi rădăcina bunei-cinstiri, şi pe Însuşi Hristos închipuieşte”(Sf. Simeon al Tesalonicului), dar şi autoritatea sa deplină în Biserica al cărei cap este Iisus Hristos. Or, luând Mitropolitul Corneanu din mâna Nunţiului Papal, „Sfântul Trup”, putem spune la rigoare că Vaticanul s-a pomenit hodoronc-tronc cu Mitropolia Banatului ca dioceză extinsă! În ciuda acestei „donaţii” sui-generis, Vaticanul continuă să tacă, neaducând la cunoştinţa credincioşilor săi din lumea largă, „minunea” ce s-a petrecut la Timişoara. Paradoxal, cu cât tăcerea Vaticanului se adânceşte, cu atât creşte disponibilitatea la comunicare a „greco-catolica org.”. Astfel, de pe acest site, mai putem lua cunoştinţă şi de profunda nemulţumire ce a stârnit-o reverenţa făcută de preşedintele ţării către Varlaam şi Dosoftei („ctititori ai limbii şi literaturii române moderne”) cu prilejul instalării la Iaşi a Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, Teofan, nesocotindu-se astfel meritele „continuatoare” în domeniu ale Şcolii Ardelene, în favoarea slavofililor kaghebişti B.O.R. Slavă Domnului, bieţii moldoveni recuperează astăzi eroic, dragii de ei, cu vârf şi îndesat, prin reprezentanţii lor cu studii la Sorbona, nemerniciile de ieri şi de azi ale „drept-credincioşilor-ortodocşi, vajnici apărători ai unei TTTTTradiţii clăpăuge” cum ţine să ne atragă atenţia un astfel de gălăgios truditor. Surprinzător însă, „greco-catolica org.” nu manifestă aceeaşi vigilenţă faţă de limba română atunci când d-l Paul Costin bunăoară, preşedintele Comunităţii Evreilor din Timişoara, susţinătoare a Mitropolitului Corneanu la mitingul din Piaţa Operei, declară despre acesta că „de mulţi ani a practicat ecumenismul în Banat, nu doar pe hârtie, ci şi în practică”… În sfârşit, să trecem. În general, modalităţile de interpretare ale limbii reprezintă o preocupare, ce-i drept nu mereu încununată de succes, pentru „greco.catolica org.”, care postează ambiţios pe prima pagină a site-ul său faimosul pasaj de la Matei 16, 18-19: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ legat va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ dezlegat va fi şi în ceruri”. În temeiul acestui fragment îşi întemeiază, desigur, pretenţia de a fi „Biserica lui Petru”, scăpând din vedere „minorul detaliu lingvistic” că Mântuitorul în pasajul de mai sus a spus, totuşi, Biserica mea şi nu Biserica ta!
Din legitime convingeri Biserica Greco-Catolică devine foarte locvace atunci când are prilejul să amintească despre istoria ei de la anul 1948, sărind graţios peste începuturi. Deşi este evident o Biserică tânără, onestitatea te îndeamnă să începi istoria ei cu anul 1701 şi perioada premergătoare. Atunci, aproape fără voie istoria Transilvaniei te obligă să rememorezi abuzuri, şantaj, umilinţe, fals în documente, crime, prigoană, Bukow, peste 100 de locaşuri dărâmate cu tunul şi aşa mai departe. Desigur, acele vremuri nu se mai pot întoarce şi n-ar trebui să ne lăsăm copleşiţi astăzi de tristeţea lor. Dar, când în cazul Mitropolitului Nicolae Corneanu eşti nevoit să constaţi nu numai spiritul juvenil legitim ci şi ipocrizia şi locvacitatea greco-catolică a Vaticanului tăcut, îţi dai seama că spiritul de acum 300 de ani a rămas, din păcate, intact. Este şi motivul pentru care am „retrocedat” site-ului „greco-catolica org.” mesajul trimis deunăzi, cu rugămintea de a face uitată, cel puţin deocamdată, adresa electronică a subsemnatului.
Răzvan Ionescu
Gazeta de Transilvania (www.gtbv.ro)
21-22 iunie 2008
TRĂDAREA MITROPOLITULUI CORNEANU
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae Corneanu spune, cu privire la ortodocşi şi greco-catolici: „Nu există nici un fel de deosebire între noi. Ne asemănăm şi ne identificăm, aş zice, din toate punctele de vedere”.
Afirmaţia aceasta este cumplită. Între credinţa ortodoxă şi uniaţie sunt deosebiri fundamentale şi mă refer aici doar la temeiurile lor.
Deosebiri privind temeiurile
I. Temeiurile ortodoxiei divine.
Ortodoxia a fost întemeiată de:
1. Dumnezeu, care L-a trimis pe Fiul Său în lume.
2. Iisus Hristos, prin învăţătura evanghelică, prin jertfa şi învierea Sa.
3. Duhul Sfânt, care a venit la Cincizecime şi a dat Sfinţilor Apostoli puterea propovăduirii.
4. Deci ortodoxia este de origine divină, fiind întemeiată de Sfânta Treime,
5. Instituţia ei este Biserica ortodoxă, care face legătura între pământ şi cer, între om şi Dumnezeu.
6. Scopul întemeierii acestei credinţe şi a acestei instituţii este mântuirea sufletelor.
7. Mântuirea sufletelor a venit din iubirea Sfintei Treimi faţă de oameni.
8. Iisus Hristos s-a rugat ca toţi să fie una.
9. Sfânta Evanghelie a fost propovăduită de Soborul Sfinţilor 12 Apostoli şi de ucenicii lor. Cel dintâi chemat de Mântuitorul la viaţa de apostolat a fost Sfântul Apostol Andrei, care a propovăduit-o la străbunii noştri daci.
10. Neamul românesc s-a născut, trăieşte şi va trăi până la sfârşitul veacurilor în această credinţă pe care o păstrează cu sfinţenie şi jertfă.
II. Temeiurile uniaţiei sunt terestre.
Uniaţia a fost întemeiată de oameni păcătoşi:
1. Împăratul Leopold I al Imperiului Habsburgic
2. Primatul Ungariei Leopold Kolonich.
3. Iezuiţii unguri.
4. Atanasie Anghel.
5. Generalul Bukow.
6. Papalitatea.
7. Uniaţia n-a fost întemeiată la Cincizecime prin Pogorârea Duhului Sfânt, ci în 7 aprilie 1701 prin „pogorârea” ambiţiilor politice ale reprezentanţilor Imperiului Habsburgic, ale Ungariei şi ale Vaticanului.
8. Scopul general a fost slăbirea neamului românesc prin dezbinare, prin ruperea românilor din Transilvania de fraţii lor din Ţara Românească şi din Moldova. Scopurile particulare au fost: pentru Habsburgi acapararea şi stăpânirea Transilvaniei; pentru Ungaria deznaţionalizarea românilor şi transformarea Transilvaniei dintr-o ţară românească ortodoxă într-o provincie catolică a statului maghiar, urmărind unirea Transilvaniei cu Ungaria; scopul Vaticanului a fost extinderea catolicismului. Deci scopul n-a fost mântuirea sufletelor românilor de păcate, ei se mântuiau prin ortodoxie, ci „mântuirea” românilor de Transilvania.
9. Iezuiţii au fost „apostolii” care au propovăduit actele false, înşelătoria.
10. Atanasie Anghel şi-a călcat jurământul şi şi-a trădat neamul. Pe acestea se întemeiază uniaţia, care a fost un incident în istoria neamului românesc. A fost o himera în închipuirea celor ce au născocit-o, dar ea n-a pătruns în conştiinţa şi în sufletele majorităţii poporului român.
11. După şaizeci de ani imperialii şi-au dat seama că românii din Transilvania au rămas tot ortodocşi. Atunci a trimis asupra lor pe generalul Bukow cu armată, cu muniţie şi cu tunuri, ca într-un război. El a procedat prin forţă la dezmembrarea bisericilor, preoţilor şi credincioşilor şi a decis cine rămâne ortodox şi cine trece la uniaţie. De fapt, prin acestea Bukow este întemeietorul uniaţiei.
Românii, indiferent cum i-a declarat Bukow, şi-au păstrat cu jertfă credinţa strămoşească. Au suportat supranumele date de către străini, de uniţi şi de greco-catolici, dar şi-au asigurat tot timpul bisericile cu cărţi de ortodoxie curată aduse cu jertfă din marile centre ortodoxe din Ţara Românească şi din Moldova pentru a-şi putea păstra dreapta credinţă, la care ţineau cu sfinţenie şi cu preţul vieţii.
Rezultat al acestei istorii, astăzi mai sunt în România zero virgulă optzeci şi opt la sută din populaţia ţării greco-catolici. Mitropolitul Corneanu s-a dus la ei şi s-a împărtăşit!
Sfântul Ignaţiu spune că unde este episcopul acolo trebuie să fie şi poporul. Ce s-ar întâmpla în cazul în care credincioşii din Mitropolia Badatului şi-ar urma ierarhul?! Suntem în pragul unei crize care trebuie prevenită cu fermitate.
Este interesant articolul precedent. Insa am cateva nelamuriri.
1) Daca credinta noastra este ortodoxa de ce bisericile ne sunt goale in timp ce la neoprotestanti sunt pline.
2) De ce sunt vinovati cei ce astazi pentru greselile celor din trecut.
3) Noi ii consideram pe greco catolici dusmani ai acestui popor. Va rog veniti cu precizari ale activitatii antiromanesti a Bisericii Greco Catolice din sec XX. Din articolele precedente am inteles ca Bukov a distrus . Intrebare- era greco catolic roman sau nu. Eu stiu ca greco catolicismul s-a rupt din ortodoxie. Sunt unguri? Din cate cunosc ungurii sunt romano-catolici (in minoritate) deoarece cei mai multi sunt protestanti/reformati.
3) Cum considerati ca trebuie sa fie relatiile ortodocsilor cu baptistii?
Si dupa toate astea mai vine si badilita sa ne arate cum sta treaba cu dogmele si cu pseudo diferentele dintre biserici. Si uite asa se intampla ce se intampla. Oare nu se gaseste cineva sa-l lamureasca si pe D-nul Badilita?
Prejudecati ortodoxiste
http://www.oikoumene.org/fileadmin/files/wcc-main/documents/p2/FO1982_111_en.pdf
In 1982, Comisia Credinta si organizare de la Lima a adoptat documentul BEM care constituie baza dogmatica si liturgica minima a unirii crestinilor: Botez, Euharistie, Slujire (Preotie)
La acest document sa se fi referit IPS Corneanu ? Poate seminaristii sau studentii de la teologie ne pot lamuri mai multe lucruri .
Inchei aici multumind lui Danion Vasile care arata ca se pot posta si materiale care suna INCOMOD . In acest sens am sa aduc ca argumentatie un material – LA FEL DE APROAPE INVECHIT – care sa echilibreze balanta :
http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=504&Itemid=27
S-au tinut conferinte , emisiuni radio de tot felul ?
De ce – domnule Danion – NU SE MERGE LA ESENTA PROBLEMEI ?
Era mai mult decat clar ca toate blogurile dupa ce s-au isterizat au ajuns la aceeasi veche problema “ontologica” : ascultam sau nu de ierarhie ? Si ma intreb : pt. ce atata tevatura ? Ca sa smintim credinciosii ? Cand vreodata calugari care traiesc sub ASCULTARE si mananca o paine alba vor avea un cuvant de spus in fata celor care au painea si cutitul ? Dar ne place sa ne mintim , sa cream telenovele electronice , sa ne mai pierdem timpul , sa-l ocupam cu ceva – spre exemplu apologetica de proasta factura . De ce nu am vazut publicate parerile CELOR MAI MARI TEOLOGI PE CARE II ARE ROMANIA ? Nu vi se pare ciudat ca ei tac suspect ? Si aici ma refer la editoariale in ziare de mare tiraj . E un razboi fraticid care este tragi-comic . Si am sa va spun de ce ,punand punct tuturor postarilor mele si multumindu-va pt. dreptul la a comenta in paginile dv :
Documentul Lima , 1982 . Cine era patriarh atunci ? Care era componenta Sf.Sinod ? Sunt lucruri elementare pe care teologii le cunosc .
p.s S-a intrat in scoala romaneasca INTOTDEAUANA pe bune ? Sau s-au perpetuat in mod fanariot familii- familiutii – clanuri- clanulete – ca deh…sa-i dam un VEETOR BAIATULUI . CUM O VREA DUMNEZEU MAICA . Mai o pila , mai o relatie – PACATE MICI MAICA . Daca or fi adevarate aceste lucruri de la 1800 – ca si mistificarile astea …Caragiale e actual ? Eminescu e actual ? Las la judecat celor care mai cred in a izbandi in viata pe cai corecte , necalcand pe cadavrul fratelui si apoi spovedind spasit faptul ca am luat locul altuia de munca pe CAI ocolite – dar de Dumnezeu stiute .Evident ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului . Dar intr-o societate in care justificam orice – DESI NE NUMIM VAJNICI APARATORI AI SF.PARINTI – un gest ca al IPS Corneanu nu face decat sa reflecte o natiune care injura Bucurestiul si dispretuieste bucuresteanul get-beget desi TOTI ISI DORESC UN LOC DE MUNCA IN BUCURESTI SI IMPING USILE INCHISE CU CAPUL , TELEFONUL , VARUL , UNCHIUL , MATUSA , RELIGIA …in cautarea unui loc caldut , lasandu-si ouale de cuci pe cadavrul somajului ridicat al bucuresteanului de rand . Curat ortodoxism ! Dar deh…”pacate mici , maica …pacate mici…tre’ sa dai din coatele goale ca sa te intorci la origini IN PLINA GLORIE PE ULITA SATULUI. Doamne ajuta !
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=230&cmd=articol&id=8650
Sincer m-a durut mult gestul Mitropolitului, dar si dezbaterile de dupa… un pic cam prea acide, prea mult circ, parerea mea.
E bine ca i-am spus ca a gresit, nu putem tacea… dar tonul nu a fost cel mai potrivit…
Nu cred ca de dezbateri avem nevoie, ci de rugaciune, multa rugaciune.
Daca vrem ca par. Nicolae Corneanu sa se pocaiasca cu adevarat trebuie sa ne adunam si sa facem rugaciune. Doar asa il putem ajuta sa se impace cu Hristos…
Toti faceti afirmatii dar nici unul nu spuneti lucrurilor pe nune ,sa fim toleranti dar cu toti nu se poate,toti ne rugam la Dumnezeu dar nu in acelasi fel. Omul este pacatos pt. aceasta a venit Bunul MANTUITOR sa ne mantuie de pacate. Cum tot omul are nevoie de doctor tot asa avem nevoie de MANTUITOR.
Majoritatea comentariilor rautacioase referitoare la cele intamplate, ma duc cu gandul la fariseii din Noul Testament, si in nici un caz la Apostolii lui Iisus sau la ceva legat de iertarea si mila crestineasca…..
Chiar si un preot greco-catolic poate ramane derutat de un gest ca acesta. Din punctul de vedere al randuielilor Bisericii Catolice, unui ne catolic nu i se poate acorda Impartasania euharistica decat dupa exprimarea marturisirii de credinta prin care cel in cauza afirma ca “crede si marturiseste toate cele pe care le crede si le marturiseste Biserica Catolica” (a se vedea si declaratia de unire a vladicilor ortodocsi Atanasie si Teofil si a celor 36 protopopi ortodocsi care au intrat in deplina comuniune cu Urmasul lui Petru, Sfantul Parinte Papa, in preajma lui 1700, in Transilvania).
Ce consecinte pozitive a avut gestul Mitropolitului Corneanu pentru relatiile dintre catolici si ortodocsi? Nici una. Sincer sa fiu, ma asteptam la mai mult din Partea IPS Corneanu, dar…si din partea catolicilor.
PREA SFINTIA VOASTRA EU CA UNUL DI UMILI SERVI AL LUI HRISTOS SPER CA VENIVA VREAMEA SA PUTEN A NE INFRATI CU TOTI FARA DESBIONARI SI SEPARARI DECE UNUL SA FIE A LUI PAVEL SI ALTUL A LUI SILA DE CE SA NU FIM TOTI A LUI HRISTOS MINTUITORUL NOSTRU ASA CA DACA PREA SF LUI NICOLAE CORNEANU AQ LUAT SF. TAINA A IMPARTASIRI DINSUL SA ARATAT CA ARE IUBIRE DE FRATI SI NU DUSMANIE ACEST GEST DUCE LA UNIRA NU LA DESBINARE ASA CA CEI CE CAUTA SA JUDECE UNIREA SI IUBESC DESBINAREA SA SE INTREBE UNDE MERG D-ZEU ESTE UNIRE SI IUBIRE NU DESBINARE
FITI BINECUVINTATI
IPS NICOLAE CORNEANU PUTEM A VA SPUNE CA AM APRECIAT GESTUL D-VOASTRA DE IUBIRE CEEA CE INSEAMNA CA D-ZEU VA PUS PE INIMA SA IUBITI PE TOTI DECI FIE CA ESTI CATOLIC,ANLICAN,PENTICOSTAL,BAPTIST SAU ORTODOX INDIFERENT DE CEEA CE ESTI TREBUIE SA AI GRAMUL DE DUMNEZEIRE IN TINE SI DE ACCEA APROB CU MARE BUCURIE IN INIMA GESTUL FACUT DE IPS CORNEANU PTR BUNUL MERS AL LUCRARI LUI D-ZEU O TURMA SI UN PASTOR DECI CEI CE CAUTA SA SE IMPOTRIVEASCA SI CAUTA SA RUPA TRUPUL LUI HRISTOS SI SA DESBINE BISERICA LUI D-ZEU PRIN SEPARATISME VA FAC UN AVERTISMENT VINE VREMEA CIND D-ZEU VA VA CHEMA LA JUDECATA PTR CA D-ZEU NU ESTE ALCEVA DECIT DRAGOSTE NU E SEPARATISM. CAUTATI SA IUBITI UNIREA EUHARISTICA DECI APROB GESTUL FACUT DE IPS NICOLAE CORNEANBU SI IL FELICIT PTR GESTUL LUI IN CARE SA VAZUT CA E UN OM IN CARE SE VEDE DUMNEZEIREA MULTA PACE
ANATEMA celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, Anatema!
Tuturor ereticilor, Anatema!
ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
Dată de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, august 1983, iscălită de toţi episcopii, spre a fi adăugată la sfârşitul anatemelor din Synodicon, şi pomenită întotdeauna în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Biruinţei Ortodoxiei.
Cateve mici precizari pa care ortodoxul nu le poate trece cu vederea:
-din atitudinea p.s. Corneanu rezulta ca parerile marilor sfinti ai Ortodoxiei nu sunt relevante,ca si cum adevarul s-ar perima,ar fi peren,acesta nu ezita nici un pic sa-si situeze parerile personale deasupra celor ale sfintilor
-poate sa fie el cat de episcop ar fi si sa se autointituleze cat vrea el de ortodox-din fapte va fi judecat,cum zice Domnul
-intotdeauna cand se petrece vreo mare sminteala in vremea noastra,ea se petrece in lumina(vezi Doamne) a unor inalte valori,ale unitatii,ale pacii mondiale cum face ecumenismul; sa nu uitam ca singura data cand Iisus a fost violent a fost cand a curatit Templul de negustori-oare lepadarea de Adevarurile credintei inseamna mai putin decat iubirea de arginti?
-Corneanu nu e sincer-nu raspunde despre decat la ce vrea nu si la intrebarile incomode-eu sunt unul din ortodocsii pe care gestul lui i-a smintit si i-a tulburat-noua de ce nu ne raspunde?
-o atitudine ortodoxa este sa ne rugam pentru el sa-l lumineze Dumnezeu si sa-l aduca la Ortodoxie si cu fapta,nu numai formal,cu numele
-dumnezeiescul apostol Pavel spune clar ca cel care nu se impartaseste fiind vrednic de aceeasta,se osandeste-sa nu stie acest lucru elementar sfintia sa? Cum sa impartasesti atat de usor?
-membrii clerului greco-catolic si romano-catolic sunt de acord cu gestul p.s. Corneanu si au sarit repede in ajutorul acestuia facandu-ne cum le vine la gura-fundamentalisti,etc- ii invitam sa-i urmeze exemplul si sa se impartaseasca la ortodocsi,vor veni oare?
-satana sub masca asa-zisului bine vine sa amageasca oamenii,a se studia Scriptura si istoria,in numele iubirii vrea sa lepedam adevarul si sa ne infratim cu ereticii,nu avem iubire pentru ceilalti-apare obsesiv acest slogan-Avem pentru HRISTOS si adevarul sau,si pentru toti oamenii,insa nu ne vom lepada de dreapta credinta si ne vom ruga Domnului Iisus sa-i intelepteasca pe toti oamenii!
AMIN !
Atitudinea Ortodoxa este a anatemiza pe eretici, dar adevarul este ca noua ne este frica sa-i dam anatemei pe Cornila, Ciobotea etc., neurmand astfel Sfintilor Parinti, fiindca ne dam singuri anatemei atata vreme cat suntem in comuniune cu acestia, adica in BOR. Dar chiar daca noua, ca niste lasi ce suntem, ne este frica sa rostim anatema – calcand astfel predania Sfintilor Parinti – asemenea eretici oricum sunt sub anatema si noi asemenea, fiindca nu incetam comuniunea cu ei.
Apropo, poate are cineva pana la urma curajul sa publice actele oficiale de apostazie ale BOR, cum ar fi angajamentele semnate la Chambessy, Balamand, CMB, etc. Pana acum, cei ce au intrat in posesia acestor lepadari de credinta in toata puterea cuvantului, dar nu sunt de acord cu ele, au pastrat o tacere lasa. A venit insa momentul sa se rupa tacerea, fiindca prin tacere ne facem complici si Il tradam pe Dumnezeu. Iar ‘Vrajmasii lui Dumnezeu nu sunt doar ereticii ci si cei aflati in comuniune cu ei’ spune Sfantul Ioan Gura de Aur.
Profesor Dr.Nutu Rosca – Probleme bisericeşti la Săpânţa
Scris de Sighet Online
Vineri, 05 Iunie 2009 15:27 74 Afişări
Pentru a lămuri problemele ridicate de un comunicat greco- catolic despre situaţia bisericească din Săpânţa, la început trebuie să lămurim noţiunea de biserică. Acest cuvânt are două sensuri: 1. Biserică însemnează comunitate de credincioşi, biserică vie. Acesta este sensul principal al cuvântului. 2. Biserică însemnează şi clădirea în care se fac slujbele religioase.
În Săpânţa există o biserică vie, o comunitate ortodoxă de la creştinarea poporului român până astăzi. În evoluţie vieţii bisericeşti din Transilvania a existat un incident istoric, când Habsburgii şi ungurii au vrut să transforme Transilvania dintr-o ţară românească ortodoxă într-o provincie catolică a statului maghiar. Aceştia au vrut să facă transformarea prin biserică; să-i treacă pe români la catolicism, la religia Habsburgilor şi a ungurilor. De aceea l-au determinat pe mitropolitul ortodox al Transilvaniei, Atanasie Anghel, să meargă la Viena în acest scop. Acolo i-au adus o mulţime de acuze nedrepte şi l-au ameninţat cu temniţa, iar dacă vrea să scape, să treacă la uniaţie. El n-a avut tăria lui Brâncoveanu să moară pentru dreapta credinţă, ci pentru a-şi salva viaţa, şi-a călcat jurământul depus întru ortodoxie şi, silit, a acceptat uniaţia. Odată ce mitropolitul a trecut la uniaţie, autorităţile străine au pretins că a trecut tot poporul, dar poporul n-a trecut, ci şi-a păstrat legea strămoşească ortodoxă mai departe.
Astfel că imperialii de la Viena, după şaizeci de ani, au constatat că românii din Transilvania sunt tot ortodocşi. Atunci au trimis război asupra lor, condus de generalul Bukow, care a venit asupra Transilvaniei cu multă armată cu muniţie, cu armament, cu tunuri şi cu ordinul dat armatei să distrugă prin foc bisericile şi mănăstirile de lemn şi să le dărâme cu tunurile pe cele de zid. Atunci au fost rase de pe suprafaţa pământului transilvan peste trei sute de biserici şi mănăstiri, pe care românii le-u ridicat cu multă jertfă. Acest război nu s-a făcut pentru mântuirea sufletelor românilor, ci pentru stăpânirea Transilvaniei.
Prin toate persecuţiile şi necazurile, săpinţenii au rămas statornici în credinţa ortodoxă. În 1761, când le-a murit un preot,, autorităţile le-au trimis un preot greco-catolic, dar săpinţenii nu l-au primit, ci s-au adus un preot ortodox de la Arad.
Pentru a se întări în credinţa ortodoxă, săpinţenii ţineau legături permanente cu marile centre ortodoxe din Tara Românească şi din Moldova, de unde îşi procurau cărţi sfinte de slujbă şi învăţătură ortodoxă. Cu cărţi ortodoxe şi-au asigurat ei în permanenţă biserica. Astfel şi-au adus Cartea de românească învăţătura din 1643 a mitropolitului Varlaam; Noul Testament de la Bălgrad din 1648, editat de mitropolitul Simion Ştefan; Biblia de la Bucureşti din 1688, editată de domnitorii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu; Liturghier editat în 1715 de mitropolitul Ghedeon al II-lea. Un Antologhion tipărit în 1717 la Râmnic de episcopul Damaschin Dascălul. Acesta a fost cumpărat cu 27 de zloţi în 1745 chiar de preotul din Săpânţa, Ion de Drăgoeşti. La îndemnul preotului Grigore Mihali, credinciosul Stan Toader a legat această carte în 1814. Iată cum preoţi şi credincioşi s-au îngrijit
tot timpul să se păstreze ortodoxia în Săpânţa. Urmează alte cărţi necesare: Evanghelie de Bucureşti, din 1720, editată de mitropolitul Teodosie, cumpărată de preotul Ioan; Penticostarion de Bucureşti, editat de mitropolitul Neofit Cretanul; Catavasier de Rădăuţi din 1744, editat de episcopul Varlaam; Ceaslov de Rădăuţi din 1745, editat de episcopul Varlaam; Octoih de Bucureşti din 1746, tipărit de mitropolitul Neofit Cretanu; Liturghier de Bucureşti din 1746, publicat de mitropolitul Neofit Cretanul; Triodion de Bucureşti din 1747, editat de mitropolitul Neofit Cretanul; Evanghelierul de Sibiu din 1859, editat de Andrei Şaguna; Cantorul bisericesc de Arad, din 1905; Octoihul mare de Râmnic din 1912, editat de episcopul Ghenadie Georgescu.
În biserica din Săpânţa au existat tot timpul numai cărţi de slujbă şi de învăţătură ortodoxă. N-a existat nici o carte de dogmatică greco-catolică. Săpinţenii au ţinut atât de mult la dreapta credinţă şi la cărţile ortodoxe, încât, în 1782 o mulţime de credincioşi au dat bani pentru legarea cărţilor sfinte din biserica lor, să poată fi folosite în continuare spre păstrarea credinţei strămoşeşti.
Preoţii şi credincioşii care au cumpărat cărţi pentru biserică, au scris pe ele închinări specifice ortodoxe: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (1). Iar spre a-şi apăra aceste cărţi, au scris blesteme pentru cei ce le-ar înstrăina de la biserică: „Iar de se va afla cineva să o înstrăineze, să fie blestemat de Dumnezeu” (2).
Episcopul Greco-catolic de la Muncaci a vrut să-i treacă la uniaţie cu orice preţ. El a scris comitelui suprem al Maramureşului să se îngrijească de aceasta, cu ajutorul forţei judecătoreşti, atât pe mirenii revoltaţi, cât şi pe preoţii sfinţiţi aiurea (adică ortodocşi), care seduc poporul, a-i lega în lanţuri (<>) şi, întocmai cum s-a făcut la Satu Mare, a-i arunca în temniţă şi a-i chinui cu sete şi cu foame” (3). Prin asemenea ameninţări au trecut săpinţenii, dar nu s-au abătut de la dreapta credinţă. Astfel că, în secolul al XIX-lea, istoricul Dulişcovici spunea că „ortodocşii din Săpânţa nici până în timpul său n-au putut fi convertiţi la Unire” (4).
Autorităţile străine i-au supranumit şi pe săpinţeni „greco-catolici”. Ei au suportat acest supranume, dar şi-au păstrat legea strămoşească. Iar în 1948, când au fost eliberaţi si de ultima încorsetare a Concordatului cu Vaticanul, atunci s-au declarat pe faţă ortodocşi, drept ceea ce au fost din totdeauna. Aceasta este biserica vie din Săpânţa. Aceasta este comunitatea ortodoxă de-a lungul istoriei din Săpânţa. Săpisţenii sunt adevăraţi eroi în lupta de a-şi apăra şi păstra dreapta credinţă.
Biserica, locaş de cult. În continuare ne referim la câteva din punctele unui comunicat greco-catolic privitor la biserica, locaş de cult, din Săpânţa. În comunicatul respectiv se spune de cinci ori că biserica din Săpânţa este greco-catolică. O comunitate cu credinţă ortodoxă atât de puternică nu putea avea un locaş de cult greco-catolic. Comunitatea ortodoxă din Săpânţa, se ştie din tradiţie că a avut o biserică de lemn, care nu se ştie în ce timp a dispărut, dar se ştie că în locul ei credincioşii din Săpânţa si-au ridicat alta, tot de lemn. Aceasta a fost mistuită de un incendiu în ziua de Paşti din 1880. Cu multă trudă şi jertfă, comunitatea din Săpânţa si-a construit altă biserică, de data aceasta de piatră. Construcţia s-a terminat în 1886. Atâta rugăciune ortodoxă s-a rostit, atâta citanie ortodoxă s-a făcut din cărţile de mai sus, atâta tămâie ortodoxă s-a cădit, atâta lumânare
de ceară s-a topit în acea biserică, încât şi pietrele din pereţii bisericii au primit duh ortodox.
În urmă cu câţiva ani, propaganda greco-catolică i-a făcut pe câţiva săpinţeni, foarte puţini, să părăsească marea comunitate ortodoxă şi să se declare greco-catolici, dar ei ar vrea să le aparţină lor biserica pe care au părăsit-o, precum şi averile bisericeşti, Ca să-şi justifice aceste pretenţii, la punctul 1 din comunicat se spune că biserica şi cimitirul au fost proprietăţi greco-catolice, dar acestea au aparţinut din totdeauna marii comunităţi ortodoxe.
La cele spuse în punctele 2 şi 3 precizăm că Stan Ion Pătraş nu poate fi invocat în propaganda greco-catolică pentru că el a fost prim-curator ortodox până la moarte. Iar preotul Riţiu, care s-a rugat şi a predicat din cărţile ortodoxe de mai sus, a fost arestat pentru că a fost intelectual de elită, la fel ca şi cei peste două mii de preoţi ortodocşi, care au fost arestaţi pentru că şi ei au fost intelectuali de elită. Apoi săpinţenii nu s-au dus în cimitir să înveţe limba română din epitafe. Ei aveau limba română în sânge şi în viaţă. Opera culturală şi religioasă a fost continuată şi întreţinută de-a lungul istoriei de Biserica Ortodoxă.
Din cele spuse la punctul 4 se vede clar că săpinţenii n-au vrut să se declare greco-catolici pentru că se simt ortodocşi şi vreau să rămână statornici în legea strămoşească.
Privitor la cele spuse pa punctul 5, precizăm că autorităţile statului nu sunt iezuiţi şi Statul Român nu este Bukow să dezbine biserica neamului.
La punctul 6, după ce în comunicat se spune de cinci ori că biserica din Săpânţa este greco-catolică, aici se recunoaşte că biserica este „aflată în posesia Bisericii Ortodoxe Române”.
La punctul 7 s-a răspuns în alte materiale. La punctul 8 se face o confuzie între biserica parohială şi mănăstire. Edificiul aflat La Livadă are statut de mănăstire şi se află pe terenul bisericii ortodoxe, care a fost donat bisericii de către boierii din Săpânţa pentru a o înzestra. Boierii din Săpânţa au înzestrat şi Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului de la Peri cu o moară cu două roţi, care se afla pe cursul inferior al râului Săpânţa.
La punctul 9 se vorbeşte despre „distrugerea” bisericii din Săpânţa. Adevărul este altul. Comunitatea ortodoxă din Săpânţa a întreprins ample lucrări prin care îşi renovează şi consolidează biserica.
Pentru cele de la punctul 10 precizăm ca biserica din Săpânţa nu este monument istoric. Nu este înregistrată în lista monumentelor istorice.
Pentru cele de la punctul 11 menţionăm că Cimitirul Vesel îşi are valorile lui , iar parohia ortodoxă din Săpânţa are un vast program pus în aplicare pentru păstrarea acestor valori.
Privitor la cele de la punctul 12, argumentul de ordin logic este că biserica este a marii comunităţi creştine din Săpânţa, care o moşteneşte de la străbuni, o întreţine, o renovează şi se roagă în ea, şi nu a celor care au părăsit-o.
Privitor la punctele 13 şi 14, considerăm că o hotărâre greşită nu trebuie pusă în aplicare, ci trebuie să se revină asupra ei şi să se cerceteze până se va afla adevărul.
La punctul 15 se face din nou confuzia dintre biserică şi mănăstire. Aici se mai sugerează şi o sentinţă prin care biserica să se dea greco-catolicilor, iar ortodocşii să fie trimişi la mănăstire. Înntr-o asemenea absurditate biserica ar rămâne goală, fiindcă greco-catolici sunt aşa de puţini că ar intra toţi în casa scării. Se mai spune că biserica şi Cimitirul Vesel vor rămâne în folosul comunităţii. Afirmaţie fără sen, fiindcă ele sunt în folosul comunităţii din totdeauna.
Prin urmare, propaganda greco-catolică nu poate câştiga prozeliţi în Săpânţa, pentru că săpinţenii sunt tari în credinţa ortodoxă. Prin toate acestea săpinţenii sunt adevăraţi eroi întru apărarea şi păstrarea dreptei credinţe.
NOTE
1. Ioan Bârlea, Însemnări din bisericile Maramureşului, Atelierele Grafice Socec. & Comp. Societatea Anonimă, Bucureşti, 1909, passim.
2. Ibidem, p. 169.
3. Simion Reli, Biserica Ortodoxă Română a Maramureşului în vremurile trecute, Editura Mitropoliei Bucovinei, Cernăuţi, 1938, p. 192.
4. Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, vol. II, Editura Tiparul Tipografiei Aehidiecezane Sibiu ,1930,pag 218. Profesor Dr.Nutu Rosca
Autor: Profesor Dr.Nutu Rosca
Ofensiva greco-catolică împotriva comunităţii ortodoxe de la Săpânţa se remarcă mai ales prin procesele nenumărate prin care este hărţuită parohia ortodoxă a localităţii şi nu numai. Spunem “nu numai” deoarece demersurile greco-catolicilor nu s-au oprit doar la procese intentate parohiei locale, ci au fost deschise acţiuni atât împotriva Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului cât şi împotriva statului român, mai precis împotriva Ministerului Finanţelor.
Astfel, chiar săptămâna aceasta, a avut loc prima înfăţişare a procesului de evacuare (!) a ortodocşilor din biserica de la Săpânţa, desfăşurat la Sighet. La proces au venit, pentru prima oară, şi patru sute de săpanteni pentru a-si afirma opţiunea fermă de sprijinire a parohiei lor ortodoxe. Venirea sătenilor a fost un semnal de alarmă pentru autorităţi, care trebuie să conştientizeze că demersurile greco-catolice provin din dorinţă de stăpânire, manifestată împotriva realităţii şi a voinţei oamenilor……”
(Justin Leon Lutai)
Comunicat din partea Parohiei Ortodoxe Sapanta
Scris de Sighet Online
Luni, 01 Iunie 2009 07:09 131 Afişări
Am primit din partea domnului Justin Leon Lutai, reprezentantul Parohiei Ortodoxe Sapanta, urmatorul material pe care vi-l reproducem integral:
“Datorita circului mediatic creat de catre reprezentantii minusculei parohii greco-catolice din Sapanta suntem datori sa facem unele precizari :
1. Greco-catolicii nu sunt supusi la nicio epurare culturala sau religioasa . Acuzele pe care preotul greco-catolic le aduce statului roman si parohiei ortodoxe sunt gratuite!!! El trebuie sa inteleaga ca traim in Romania si nu in Vatican. Acest mod de actiune a preotului greco-catolic si episcopiei greco-catolice de la Baia Mare aduc mari prejudicii de imagine localitatii.
2. Biserica care acum se restaureaza si reabiliteaza integral apartine de drept comunitatii ortodoxe , la fel ca si “Cimitirul Vesel”. Cealalta biserica ortodoxa din Sapanta la care preotul greco catolic face mereu referire si unde ne trimite sa sluijim este de fapt manastirea Sapanta Peri , ctitoria sapantenilor. Aceasta manastire este o reinviere a vechii stavropighii din Perii Maramuresului atestata documentar la 1389, ca ctitorie a dinastiei Dragosestilor. Vreme de 312 ani cu mici intermitente a fost sediu episcopal, aici a avut sediul si Sfantul Iosif Marturisitorul al Maramuresului. Potrivnicii neamului romanesc au distrus aceasta manastire la 1703. Rectitorirea ei in Sapanta este raspunsul nostru la nedreptatile istoriei. Situata in padurea bisericii “La Livada”,functioneaza ca si manastire de calugarite.
3. Preotul greco-catolic acrediteaza ideea ca parohia ortodoxa Sapanta restaureaza ilegal biserica si ca nu detine avizele necesare.Pe baza proiectului realizat de catre cunoscutul Arhitect Cordos Dorel am obtinut autorizatia de constructie de la primaria Sapanta ,nr 22 din 21 .11.2007 a carei valabilitate expira la 21 .11.2010 ,cu drept de prelungire .Avizul nr 183/z/2007 al Ministerului Culturii si Cultelor plus toate avizele necesare restaurarii acestui sfant lacas. Ordonanta presidentiala se poate dispune in lipsa partilor si are un caracter provizoriu si vremelnic .
4 .Biserica din “Cimitirul Vesel” nu este greco catolica asa cum in mod tendentios preotul greco catolic afirma .Aceasta pretentie a greco-catolicilor se intemeiaza pe un asa zis act de propietate denumit adeverinta de arhiva din Ucraina, care nu este apt din punct de vedere juridic. Conform decretului 177
din 1948, al legii 18/91, legii 7/96 si a noii legi a cultelor propietarul este Parohia Ortodoxa Sapanta .
5. Comunicatul purtatorului de cuvant al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului, Preot Prof.Dr. Cristian Stefan a fost interpretat eronat de catre greco-catolici.
6. Biserica nu este monument istoric asa cum continua sa afirme preotul greco-catolic. Acesta aduce o grosolana jignire Arhitectului Cordos Dorel si mesterului Andreica Gheorghe care a realizat 17 biserici, afirmand ca noi transformam biserica intr-un kitsh. Arhitectul Cordos Dorel a realizat manastirile: Barsana,Sapanta Peri, Rohia (noua biserica), marea catedrala ortodoxa din Baia Mare aflata in constructie si multe alte biserici din tara si biserici ortodoxe romane in Suedia, Franta, Spania. Oare este manastirea Barsana un kitsh??? Complexul arhitectural al manastirii Barsana este o capodopera….
7. Din 2002 pana in prezent parohia greco-catolica isi oficiaza slujbele intr-o baraca la nr 909 care are destinatia ca baraca de santier si depozit furajer .Aceasta constructie nu detine niciun aviz ori autorizatie de constructie pt a se oficia slujbe acolo. Maine s-ar putea sa ne trezim ca baraca devine sala de jocuri de noroc sau club de pensionari !!!!! De sapte ani parohia greco catolica incalca deliberat prevederile legii 50/91 privind autorizarea lucrarilor de constructie.
8. Consiliul local al primariei Sapanta a aprobat PUD (Plan Urbanistic de Detaliu), pentru construirea bisericii greco-catolice la nr 416 conform cererii lor. Daca preotul dorea, putea sa construiasca biserica la 416 si sa nu caute scuze si vinovati ca nu i se aproba la 909. Consiliul local nu poate fi obligat sa voteze sau sa nu voteze un PUD .
9. Decedatul Pop Gheorghe (Deoca Domnului ) “mortul furat”, a fost ortodox ,frecventand regulat biserica, spovedit si impartasit fiind cu doua zile inainte de a muri de catre preotul ortodox .Conjunctural datorita faptului ca nu avea pe nimeni a ajuns sa traiasca ultimele clipe ale vietii in casa unui greco catolic .In februarie 1997 greco-catolici veniti din Sarasau au oficiat inmormantarea in curtea greco catolicului care il gazduia .In sosea era prezenta toata suflarea ortodoxa, care a preluat sicriul si a chemat preotul ortodox si l-au inmormantat pe Pop Gheorghe dupa randuiala ,(a fost o reparatie morala) .
10. Nu credem ca preotul Grigore Ritiu a avut un rol determinant in opera lui Stan Ioan Patras si in mentinerea limbii romane .Stan Ioan Patras era un geniu creativ care singur crea epitafele de pe cruci in limba romana .In anii 40 se preda limba romana in scoli si oamenii comunicau in limba romana .
11. La fel ca si preotii romano-catolici, greco-catolici, protestanti……. si preotii ortodocsi au fost inchisi cu sutele .Asa ca nu incercati sa faceti o asociere murdara intre partidul comunist si Biserica Ortodoxa .Mitropolitul Bartolomeu Anania ,Parintele Galeriu ,Parintele Iustin Parvu ,Parintele Arsenie Papacioc ,Parintele Gheorghe Calciu, Parintele Profesor Dumitru Staniloaie sunt doar cateva nume de referinta ortodoxe care au suferit in inchisorile comuniste .Venerabilul Episcop Justinian Chira a fost singurul care a mentinut aprinsa flacara credintei atat in perioada hortisto-fascista din Nord Vestul Transilvaniei cat si in perioada comunista ,facand din manastirea Rohia un chivot al neamului romanesc ,in vitregia vremurilor!!!!!!! .In concluzie, Biserica din “Cimitirul Vesel” nu apartine Vaticanului, ci sapantenilor. ”
Autor: Justin Leon Lutai
Comunicatul Parohiei Ortodoxe Săpânţa .Justin Leon Lutai
Comunitatea ortodoxă din Săpânţa numără nu mai puţin de 3.300 de membri. Practic, toţi aceşti oameni au refuzat să redevină greco-catolici după 1989, rămânând în credinţă strămoşească. Trauma provocată în trecut de Vaticanul expansiv care caută prin viclenia uniaţiei să şteargă orice urmă de ortodoxie din Ardeal fusese vindecată prin alegerea oamenilor, de bunăvoie, a ortodoxiei. După 20 de ani de la revoluţie, comunitatea greco-catolică din Săpânţa cuprinde 10 persoane! Este demn de reţinut că Săpânţa împreună cu Rona de Jos au opus rezistenţa imperialismului catolic până în 1790… Au fost prigoniţi aproape un veac. Demersurile de protest ale preotului greco-catolic Grigor Mihai sunt sprijinite, surpriză (sau nu), de cei mai acerbi luptători împotriva ortodoxiei din România: Remus Cernea, de la Asociaţia Umanistă, şi Smaranda Enache, de la Liga Pro Europa. Timp de şapte ani, preotul greco-catolic nu a avut niciun botez, cununie sau înmormântare în Săpânţa. “Drama” preotului Grigor Mihai şi, prin el a întregii biserici greco-catolice din Ardeal, este că nu au credincioşi! De aceea nu se poate vorbi de un conflict între două comunităţi, pentru că nu există comunitate greco-catolică în Săpânţa. Conflictul, artificial fiind, este întreţinut prin intermediul mass-media şi este creat de Grigor Mihai şi de Episcopia greco-catolică din Baia Mare. Pe plan local nu există tensiuni între ortodocşi şi cei 10 greco-catolici. Bătălia se duce doar la nivel de imagine, mass-media şi la nivel instituţional.
Înţelegem frustrarea episcopului Ioan Şişeştean, deoarece Parohia Ortodoxă Săpânţa restaurează integral biserica, cu acordul credincioşilor care sunt proprietarii de drept. Protestele greco-catolicilor provin din faptul că biserica aceasta, în stilul său neogotic, reprezenta ultimul bastion al prezenţei Vaticanului în Săpânţa… Nu îşi doreşte episcopul Ioan Şişeştean o biserică în stil bizantin clasic, dar comunitatea ortodoxă doreşte acest lucru. Arhitectul Dorel Cordoş a realizat proiectul, iar meşterul de excepţie Andreica Gheorghe din Boroaia, Suceava, care are 17 biserici realizate, va desăvârşi această jertfă a săpânţenilor. Deja a realizat aproape integral pridvorul în stil bizantin clasic. Va fi o capodoperă ortodoxă românească această biserică, deşi acum urcăm atâtea Golgote!!! Nu e prima oară când ortodoxia românească este răstignită în istorie de către imperialismul catolic, în propria ţară.
Părinte episcop Ioan Şişeştean, l-aţi întrebat pe preotul Grigor Mihai câte servicii religioase are în Săpânţa? Comunitatea este ortodoxă, nu doreşte să cedeze biserica din “Cimitirul Vesel”. Să ieşim noi, ortodocşii, afară, câteva mii, şi să intre cei 10 ai dvs.? De ce nu veniţi duminică să vă preluaţi biserica dacă susţineţi că e greco-catolică? Aveţi titlu de proprietate? Părinte episcop Ioan Şişeştean, chiar trăiţi într-o altă dimensiune? Câte persoane aveţi în Săpânţa?
Credeţi că Hillary Clinton vă poate ajuta? Dacă nu aveţi credincioşi, nu vă ajută nimeni, nici măcar Papa Benedict. Vaticanul a pierdut teren într-un Occident desacralizat şi protestant şi încercaţi aici, în estul Europei, să câştigaţi terenul pierdut! Practic, biserica dvs. de la Săpânţa e una virtuală, pe internet şi în mass-media. În realitate, situaţia e total diferită. Părinte episcop Ioan Şişeştean, ştiaţi că la Cluj-Napoca, în 1948, s-au strâns 423 de canonici, protopopi, profesori şi preoţi greco-catolici care au semnat un apel de revenire la Ortodoxie? În 1700 de la ce cult au trecut ardelenii la greco-catolici?
În Săpânţa, în 1948, au revenit de la greco-catolici la ortodocşi 3.451 de persoane. Adică toată comunitatea. Biserica din “Cimitirul Vesel” este a comunităţii. Părinte episcop, cum se certifică activitatea pastorală a unui preot care nu are, timp de şapte ani, botez, cununie şi înmormântare? Are doar activitate în instanţe, în tribunale, cere toată averea bisericii să fie restituită. Corect ar fi să se împartă în funcţie de numărul de enoriaşi. Părintele Grigor a creat acest circ în mass-media şi a trimis scrisori la diverse instituţii, de la Traian Băsescu până la Patriarhul Daniel, nici Papa Benedict şi nicio instanţă juridică nu le-o poate lua. Nu le puteţi lua sufletul. Părinte episcop, preotul Grigor a afirmat că ne-a donat nouă, ortodocşilor, un hectar de teren, ca să facem mănăstirea în anii ’90 şi, paradoxal, ne-a permis să slujim acolo? E ridicol! Are acte să probeze asemenea afirmaţii? Biserica din “Cimitirul Vesel” aparţine comunităţii! Lupta se duce între Episcopia greco-catolică Baia Mare, ca instituţie, şi credincioşii ortodocşi din Săpânţa, ca şi comunitate.
Adauga comentariu Vizualizeaza comentarii (11)
Alte ştiri
Primăria Baia Mare are facturi neachitate de
fratilor spun sfintii ca comunismul a fost instalat numai in tarile ortodoxe pt distrugerea ortodoxiei prin punerea de preoti si episcopi satanisti!a cazut comunismul asta inseamna ca se trece la o alta treapta:smintirea oamenilor nehotariti(deja smintiti)care nu cunosc crestinismul care este ,a fost si va fi prigonit:nu li se spune ca se poate mantui omul si fara preot(asta in situatia de acum cand clerul a parasit biserica):cititi testamentul sf patriarh TIHON(de exemplu dar asa sant si canoane)care spune ca mireanul sa si boteze singur copii,sa dea parintii binecuvantare pt copii la casatorie,la inmormantare sa citim psalmi..DA este o cruce grea dar au fost mereu in biserica perioade cand nu au fost preoti sau au fost dar erau eretici p fata sau in ascuns:vezi istoria bisericii ortodoxe din Transilvania unde ortodocsii 200 de ani au asteptat sa vada cu adevarat ca preotii ortodocsi semnasera cu vaticanul si in aceasta perioada nu au mers la biserica!!!agheazma mare luau din riuri(de boboteaza),se impartaseau cu muguri de brad…pt un om sanatos la cap NU exista compromis in materie de credinta(sf MARCU EFESEANUL)