(fragment din prelegerea rostită la cea de-a VIII-a Întâlnire Naţională a Tinerilor Catolici – Timişoara)
Noi nu numai că nu ne iubim vrăjmaşii, dar nu ne iubim nici între noi. E nevoie, din acest punct de vedere de o percepţie critică a situaţiei în care ne aflăm. În broşura, pe care cu toţi o avem la îndemână [editată cu ocazia Întâlnirii Naţionale a Tinerilor Catolici 2001 – n.r.), am citit un îndemn, adresat mai ales tinerilor, – acela de a avea curajul să critice realităţile negative, să critice chiar şi realităţile din Biserica proprie, pentru că Biserica, nu doar instituţie dumnezeiască, aşa cum este, ci ca şi instituţie omenească, e formată din oameni şi poate şi ea greşi. Este de datoria voastră, a tinerilor, întotdeauna mai entuziaşti şi mai curajoşi, de a spune ceea ce nu este bine. Aşa s-a întâmplat şi în decembrie 89. Vă mărturisesc că, fără să fi avut prilejul de a organiza întâlniri atât de importante ca cea de astăzi, am încercat întotdeauna să aflu ce se spune în preajma mea, în special opinia tinerilor. Nu o dată am auzit din partea lor cuvinte destul de aspre, prin care arătau anumite deficienţe constatate de către ei. De fiecare dată mi-am dat seama cât de important era ceea ce auzeam din partea lor. Şi astăzi cred că în toate bisericile, din toate ţările şi continentele, glasul tinerilor e necesar pentru a spune nu numai cele bune şi doar pentru a aplauda. Este frumos şi plăcut acest fapt, dar trebuie spus şi ceea ce nu este bine, pentru că, oameni fiind, putem greşi, iar datoria noastră de creştini este de a fi sinceri unul faţă de celălalt, de a avea dragoste unul faţă de celălalt şi de a ne ajuta unii pe alţii, chiar şi atunci când e vorba de a îndrepta unele erori.
Sigur nu este simplu de a ne ajuta chiar şi atunci când este vorba de a îndrepta unele erori. E nevoie de curaj, pentru că sunt greutăţi care înspăimântă. Şi este omenesc acest lucru. Şi Mântuitorul nostru, Isus Cristos, ca om, când a intrat în grădina Ghetsimani, s-a înspăimântat. Unele din puţinele cuvinte rostite în momentul deciziei din grădina Ghetsimani, s-au referit la frică, teamă, ştiind ce avea să urmeze, ştiind că peste câteva minute Iuda avea să-l trădeze şi avea să fie luat, arestat, judecat şi chinuit. A fost un moment în care Isus s-a înspăimântat, aşa cum ne relatează Sfintele Evanghelii. Dar nu numai ca Dumnezeu, ci şi ca om a reuşit să treacă repede peste acest sentiment al fricii.
Şi-n această privinţă, ca şi-n multe altele, ne poate fi exemplu: să nu ne fie frică de reacţiile care se pot produce ca urmare a unor atitudini pe care le-am adoptat, chiar atunci când e vorba de Biserica căreia îi aparţinem. Desigur, e nevoie de mult cumpăt, de judecată, de multă raţiune pentru ca răul real, măsura realistă prin care îl dezvăluim, să fie şi cea cu care, tot în mod realist, îl putem îndrepta.
Există în societatea actuală o tendinţă generalizată de a critica, de a vedea mereu răul şi nu binele. Fără a dori să stigmatizez societatea românească, aş putea afirma că aceasta este una din caracteristicile sale. Nu acest lucru trebuie să-l facem noi. Totuşi, cu multă judecată, cu multă obiectivitate e bine să vedem răul care există şi să contribuim, cu entuziasmul pe care doar tinerii îl pot avea, la îndreptarea relelor care există pe toate planurile (pe plan social, plan cultural, politic şi nu mai puţin pe plan bisericesc).
Material preluat de pe http://www.intc.cnet.ro/timisoara_resurse.asp
Luând aminte la cuvintele Mitropolitului Nicolae, şi în mod special la îndemnul „Este de datoria voastră, a tinerilor, întotdeauna mai entuziaşti şi mai curajoşi, de a spune ceea ce nu este bine”, tinerii ortodocşi au dat o replică imediată gestului mitropolitului de a se împărtăşi la ereticii greco-catolici, primind împărtăşirea din mâna nunţiului apostolic. Vom vedea dacă ierarhul va primi sau nu îndemnul tinerilor de a se pocăi pentru fapta sa…
Danion Vasile
Notă: La aceeaşi întâlnire a Tinerilor Catolici, Mitropolitul Nicolae a dat un interviu (care se poate citi pe http://www.intc.cnet.ro/timisoara_resurse.asp?marturia ), în care, la întrebarea „Care credeţi că ar fi pasul, pe care ar trebui să-l facă tinerii, pe calea ecumenismului, pentru a realiza fraternitatea despre care vorbeaţi?”, a răspuns: Personal, nici nu m-aş gândi atât de departe, la ecumenism. E foarte frumoasă, însă, ideea de a exista relaţii ecumenice între tinerii diferitelor biserici. Cred, că la ora actuală e nevoie de ceva mai mult, şi anume de frăţietate. Să nu uităm faptul că suntem cu toţii fraţi şi surori între noi, avem unul şi acelaşi Dumnezeu, unul şi acelaşi Isus Cristos, astfel încât nu putem continua diviziunile de până acum. Pentru a fi convingători în faţa oamenilor, trebuie să fim uniţi. Din acest punct de vedere, ecumenism e încă foarte puţin, fiindcă acest fapt se referă la bunele relaţii dintre biserici. Noi dorim să fim nu numai în bune relaţii unii cu alţii, ci să fim ca şi fraţi, având acelaşi Dumnezeu. De aceea, pentru a-l mărturisi pe Isus Cristos trebuie să avem astfel de relaţii unii cu alţii, încât mărturia noastră comună să fie aceeaşi. Nu putem avea mărturii diferite, aşa cum se spunea pe vremea apostolului Pavel, ‘nu poţi fi al lui Pavel, al lui Chifa …, ci doar al lui Cristos’. Pentru noi astăzi, aş putea spune că, nu putem fi nici ai Răsăritului, nici ai Apusului, ai Nordului sau ai Sudului, ci doar ai lui Cristos.”
Din punct de vedere ortodox o astfel de mărturie este greşită. Noi, ortodocşii, suntem ai lui Hristos, fiind ai Bisericii Răsăritului, ai Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Ortodocşii care nu consideră că e importanţă apartenenţa la acest Trup, sau că e la fel de importantă precum apartenenţa la diferitele confesiuni heterodoxe, se leapădă de Hristos…
Pingback: Razboi întru Cuvânt » Europa impotriva familiei crestine
ce sa spun, am luat cunostinta de ‘asa zis-a’ buna intentie a preasfintiei sale Nicolae Corneanu drept urmare precizez ca la varsta mea de 33 ani ma numar si eu in randul tinerilor ortodocsi la care dansul face apel doar ca opinia mea personala nu coincide cu a sfintiei sale. Dansul ar trebui sa nu uite ca reprezinta biserica ortodoxa si poporul roman din randul caruia s-au ridicat multi sfinti unii stiuti altii mai putin stiuti care au indurat osteneli si suferinte prin inchisori sau crapaturi de munti in apararea si propovaduirea dreptei credinte de care dansul se cam dezice acum sub pretextul asa zisei infratiri intre biserici. sa intelegem at ca credinta nenumaratilor sfinti a fost una falsa ca sau jertfit in necunostinta de cauza ca erau doar ‘bieti naivi’ in timp ce sfintia sa Corneanu beneficiaza de o relatie mai speciala cu Dumnezeu, avand o viziune mai clara si mai lucida asupra timpurilor noastre? As vrea sa il intreb pe sfintia sa daca a facut macar vreo zi de inchisoare comunista pt marturisirea credintei sau a petrecut ceva ‘stagiu” in pustie de unde a venit brusc iluminat? sincer ma indoiesc dar poate sfintia sa imi va demonstra contrariul… pana una alta sa nu uite ca ne reprezinta pe noi credinciosii obisnuiti fara functii sau ranguri bisericesti iar eu unul nu imi dau girul pt gestul domniei sale si de altfel nici nu imi amintesc ca sfintia sa sa imi fi cerut mie sau altcuiva parerea in leg cu interpretarea ecumenista a gestului sau. ii sugerez sa organizeze un referendum pe aceasta tema si at vom vedea care e opinia majoritatii, pana at….si nu uitati toti suntem ‘vremelnici” pe acest pamant poate domnia sa mai reflecteaza asupra acestui aspect. bineinteles nu sunt vreun mare virtuos in ale ortodoxismului, fiecare avem pacatele si defectele noastre pt care vom da candva seama dar nu iau decizii de unul singur in numele majoritatii.
Eu am mai scris nu ma mir de ceea ce a facut IPS Nioclae ,era de asteptat aici in vestul tarii este acel duh de catolicizare ,cine a umblat prin toata tara pe la manastirei a simtit lucrul acesta.Problema este ce facem noi credinciosii?Duminica la sf.Liturghie multi oameni nu stiau,pentru ca mass media a avut grija sa nu anunte,pentru ca asa sunt dirijati.Doamne ajuta ca Duhul Sfant sa lumineze poporul!Amin!
Atat accent se pune pe fratietatea dintre confesiuni ,dar nimeni nu spune faptul ca de fapt vecinii intre ei indiferent de confesiune se inteleg ,se ajuta intre ei. Intre capii bisericilor este politica care alte interese.
PF Alexei al II-lea, patriarhul Moscovei si al intregii Rusii, i-a primit, in data de 18 iunie 2008, la resedinta sa de la Manastirea ‘Sf. Daniel’ din Moscova, pe pastorul Neville Callam, secretarul general al Aliantei baptiste mondiale, si pe pastorul Y. Sipko, presedintele Uniunii baptiste din Rusia. In cuvantul adresat oaspetilor, patriarhul rus a remarcat ca intalnirile dintre membrii Bisericii Ortodoxe Ruse si membrii familiei internationale a comunitatilor baptiste sunt inca rare, dar si-a exprimat bucuria sa observe ca, la nivel international, ortodocsii si baptistii intretin bune relatii. Primatul Bisericii Ortodoxe Ruse a remarcat, de asemenea, o evolutie a legaturilor dintre ortodocsi si baptisti in Rusia, amintind de cateva seminarii desfasurate in colaborare, in anii 2004 si 2006. ‘Avem motive sa credem ca, in marea lor majoritate, baptistii impartasesc preocuparea noastra in ceea ce priveste starea actuala a societatii crestine. Impreuna putem face fata tendintelor antibiblice nefaste’, a declarat patriarhul Alexei al II-lea.
Pateric:” Se spunea pentru avva Agathon, ca s-au dus oarecari la dansul, auzind ca are dreapta si mare socoteala.Si vrand sa-l cerce de a sa manie, i-au zis lui: tu esti Agathon? Am auzit pentru tine ca esti curvar si mandru.Iar el a zis: ei bine asa este. Si i-au zis lui: tu esti Agathon barfitorul si clevetitorul? Iar el a zis :eu sunt. Au zis iarasi: tu esti Agathon ereticul ? Iar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au rugat pe el, zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit, iar cuvantul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor:cele dintai asupra mea le scriu, ca-ci este spre folosul sufletului meu.Iar cuvantul acesta eretic este despartire de Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adica folositi”.Frati crestini sa credem sfintilor care rabdau orice batjocoriri de la oameni ,insa cand e vorba de dreapta credinta se faceau sabie
tare frumos a spus Inaltpreasfintitul Mitropolit, are perfecta dreptate, este in adevartul spirit crestin. restul ce ziceti voi e o ideologie pe care Duhul o va distruge. Duhul Sfant va distruge acest ortodoxism aaal vostru uceigas de frati si iubire.
e important sa fi gentil, bun, iubitor corect si absolut neimportant deca te cred unii eretic sau nu. ava ala din pateric e tampit, delireaza e ava lu satana nu a lui Hristos
De ce sa/l criticam pe IPS Nicolae Mitropolitul banatului? oare, iisus n-a vindecat 10 leprosi si numai unul, samarineanul, a venit si i.-a multumit? Iar samarinenii se aveau cu iudeii acelor timpuri precum azi udmristii cu cei din Romanian Mare. Pilda bunului samaritean, nu este un indemn sa ne iubim aproapele. mai mult, Iisus o vindeca pe fiica unei (citez din Evanghelie) “femei pagane din fenicia Siriei”. Ce-i spune Iisus acestei femei necajite din cauza bolii fiicei sale? o alunga? nicidecum, pentru marea ei credinta, o lauda si ii vindeca fiica. Ce-aveti, fratilor, nu ne putem impartasi cu Trupul si sangele Domnului decat asa cum e randuit azi la noi, la ortodocsi. Atunci, mergand pe logica asta, Apostolii, care traiau in partasire si in frangerea painii, ar fi eretici din punctul nostru de vedere findca nu respecta cu scrupulozitate preceptele noastre. Fiiti crestini, nu nul de lui Chifa, altul de-al lui Apollo, altul de-al lui Pavel si, in sfarsit, altul de-al lui Histos. Bine a facut Inaltul Corneanu ca s-a impartasit la uniti. credeti ca noi, cei cu burse afara nu ne-am imparasit in alte Biserici?