LA RUGAMINTEA EXPRESA A AUTOAREI, AZI, 14 IANUARIE 2011, SCRISOAREA A FOST SCOASA DE PE BLOG. ULTERIOR NU VA MAI FI RETIPARITA.
Danion Vasile
(Totuşi, din respect pentru cei care au scris comment-uri, nu le şterg şi pe ele).
Categorii
- "Din temniţe spre Sinaxare"
- Alti autori
- Apostazia contemporana
- Articole
- Biblioteca ortodoxa
- Bucuria Crăciunului
- CAMPANIA "NU CATUSELOR ELECTRONICE"
- Campania împotriva dependentelor
- Despre inaintemergatorii Antihristului
- Despre reincarnare si invazia extraterestra
- Din Vietile Sfintilor
- Diverse
- Dosarul CMB
- Drumul spre Acasa – Dupa desfrau
- Drumul spre Hristos
- Ereticii anticalcedonieni
- Ereticii catolici
- Evanghelia versus Iuda
- Familia Danionilor
- Interviuri date
- Interviuri luate
- Manuscrise digitale
- Manuscrise digitale
- Marea apostazie
- Microcipurile si semnele vremurilor
- Palatul poveştilor pentru copiii mari şi mici
- Poezii
- Povesti pentru copii mari si mici
- Problema calendarului bisericesc
- Repere. Duhovnicul. Rugăciunea. Postul
- Sfinti
- Stiri
- Taina iubirii
- Tinerii si sexualitatea – Repere pentru mileniul III
- Zorii Apocalipsei
-
Articole recente
Blogroll
Fetele cuminti, ca sa ramana cuminti, ar putea citi scrisoarea, si astfel, sa afle cata durere e in sufletul unei fete care a parasit cumintenia. Din geselile lor pot afla multe, pentru ca tot mai multe fete adopta un mod de a gandi si de a se comporta, care duc la rani sufletesti, la suferinta. Chiar daca nu sunt “amazoane”, se comporta asa. Apoi urmeaza durerea.
o viata catre Dumnezeu. Nici un sfat pt fetele cuminti sau cele mai putin cuminti. Pur si simplu un exemplu.
Un astfel de exemplu, mi-ar fi fost de folos, sa nu cad in pacat. Mama nu m-a sfatuit… nicio indrumare de nicaieri. Felicitari, domnule Danion. Il poate citi oricine, ca are multe de priceput, de invatat.
Doamne ce-mi mai place sa ascult din vietile celor care au gresit dar care s-au intors .Ma bucur atat de mult ca sau intors!…..si cand ii ascult parca din cate povestesc nimic nu mai conteaza decat ca s-au intors.Si cat de minunat si liber spun ei ,cum spune si Cristina:”… Şi m-a primit, şi de atunci sunt acasă”.Ei stiu atat de bine sa strige dragostea lui Dumnezeu:”Eram peste putere de fericită, dar şi îndurerată că pe Acesta Îl rănisem eu cu păcatele mele, tocmai pe Acesta, Care este atât de frumos, încât inima mea a simţit că moare de atâta bucurie să Îl vadă!… Acesta pe Care acum Îl iubeam atât… “…….
De curand o colega de facultate mi-a dat sa citesc “Cartea nuntii” si pot spune ca m-a mai ajutat sa-mi fac putina ordine in ganduri!De multe ori m-am simtit rusinata ca am tinut la virginitate atat de mult(am 21 de ani) si tot de atatea ori am vrut sa fac acest pas,poate pentru ca-mi doream sa fiu ca celelalte colege!Foarte rar mi s-a intamplat ca un baiat sa nu-mi propuna sa ma culc cu el inca dupa primele 2-3 inatlniri!Multi nu ma cred cand spun…”Da,sunt virgina”.Si daca la inceput recunosteam asta cu zambetul pe buze…cu timpul am inceput sa ma rusinez.Insa acum cred ca trebuie sa ma mandresc ca sunt cum putine mai sunt intr-o lume in care valorile morale se pierd cu desavarsire,intr-o lume in care “desfraul”,daca pot spune asa,este “la moda”.Ma bucur ca intotdeauna “ceva” m-a oprit sa fac greseala aceasta si sunt convinsa ca acest “ceva” este Dumnezeu!Asa ca mi-am pus o intrebare:”De ce de fiecare data cand eram hotarata sa renunt la virginitate Dumnezeu a impiedicat asta?”.Am aflat raspunsul in “Cartea nuntii”-Dumnezeu ma iubeste prea mult si de aceea ma protejeaza.
Oare stim ce vrem noi de la viata?De la Viata?Doamne,eu nici nu stiu ce vreau de la Tine….dar Tu stii,asa ca Te rog sa luminezi si sufletele si mintile noastre ca prea ratacim in intunericul parerilor proprii…
Minunat este ca nimeni nu este lasat deoparte….
convertirile acestea ma lasa fara cuvinte, ma minunez cum oamenii il cauta pe Hristos, cum au ajuns la El, si cum ii primeste El, si ma intristez ca eu inca nu lam intilnit pe Hristos asa cum ei lau intilnit, nadajduiesc si eu ca va veni o zi.
Eu,pana acum aproximativ un an,aveam o viata ca orice adolescent din ziua de azi:ascultam muzica rock,fumam destul de mult,imi placea sa consum alcool(chiar daca nu exagerat),aveam un prieten cu care locuiam(si astazi sunt impreuna cu el).Vreau sa precizez ca eram amandoi catolici.Dar,prin prietenul meu,L-am regasit pe Dumnezeu!Astazi,suntem ortodocsi,locuim impreuna,dormim chiar in acelasi pat,dar nu,nu traim impreuna!Nu mai ascultam nici un fel de muzica,nu ne mai uitam la tv,nu mai fumam,nu mai bem.Asta inseamna puterea lui Dumnezeu!Doamne ajuta!
@cristina : bucura-te ca nu ti-ai pierdut fecioria.Nu trebe sa te gandesti nici o clipa de acum incolo , sa vrei sa o pierzi,”sa fii in rand cu lumea”, gandeste-te ca o sa fii o mare bucurie pentru sotul tau , atunci cand te vei marita, bineinteles, daca iti vei alege un om bun, adu-ti aminte doar de Cartea Nuntii si de ceea ce ai citit acolo, si iti va fi de mare folos.
Si eu am 20 de ani , si de multe ori ,din nefericire , eram trist ca nu mi-am pierdut fecioria, dar de fiecare data m-am trezit, cred eu , si nu s-a intamplat,si sper ca asa voi ramane pana ce ma voi casatori.
@ inna : cauta(crede) si vei afla
“.Si daca la inceput recunosteam asta cu zambetul pe buze…cu timpul am inceput sa ma rusinez.Insa acum cred ca trebuie sa ma mandresc ca sunt cum putine mai sunt intr-o lume in care valorile morale se pierd cu desavarsire,intr-o lume in care “desfraul”,daca pot spune asa,este “la moda”.”
Scuza-ma Cristina, mi se pare mie sau aici e o mica judecata si un pic de mandrie? A fi fecioara cu trupul nu inseamna totul, trebuie sa fi si cu duhul..caci poate autoarea scrisorii pe care tocmai am citit-o,plange cu atata durere pt. pacatele ei incat Dumnezeu o va randui si pe ea in mijlocul fecioarelor intelepte care au candela aprinsa. Fecioria nu inseamna doar sa-ti pastrezi virginitatea!!
Asa e, “fecioria nu inseamna doar sa-ti pastrezi virginitatea!” Se stie ca exista si fecioare neintelepte, care se mandresc cu fecioria lor, dar cunosc pacatul! Si atunci, care dintre fecioare sunt cu adevarat curate? Cele care cunosc pactul, dar sunt inca virgine, sau cele care, dupa ce au cazut in pacat, s-au intors la Dumnezeu, Care le-a primit, le-a iertat si “toate le-a facut noi?” Dumnezeu toate le innoieste, il face pe om nou. Spunea odata cineva ca in iad sunt oameni pacatosi, si in Rai sunt oameni pacatosi care s-au pocait de pacatele lor!
Poate domnul Danion va aborda si acest subiect intr-o conferinta. Ar fi bine daca ne-ar vorbi despre importanta castitatii, despre frumusetea fecioriei, caci in ziua de azi, nu se mai aud astfel de glasuri (decat foarte putine) care sa vorbeasca tinerilor despre feciorie si importanta ei. Parca e o lupta impotriva inocentei, impotriva frumusetii sufletesti, impotriva familiei. Nu parca, sigur e asa.
Ieri, o colega de servici spunea in gura mare, fara sa se rusineze, ca ea traieste cu prietenul ei, si ca lucrul asta i se pare cat se poate de firesc. Nu am stiut cum sa reactionez. N-am putut sa spun nimic, pentru ca in mintea mea cred ca o judecam, si am tacut, asteptand sa revin la sentimente mai “blande”. Acum mi-e mila de ea. Si ce e mai trist, e ca doua tinere colege, casatorite, ii dadeau dreptate, in sensul ca daca ai ajuns la o varsta, e firesc sa nu mai stai cu parintii. Dar oare e la fel de firesc sa stai in pacat? Nu e. Mila mi-e de ea, pentru ca nu e fericita, nu o vad intr-o zi vesela, parca e mereu apasata de ceva. O spun cu durere, ca e o fata frumoasa, eleganta …dar (iertati-ma) miroase urat! Sta aproape de mine, in sala, si simt. Initial m-am gandit ca o fi din pricina metabolismului.
Doamne iarta-ma si ajuta-ma!
intr-adevar e o mare diferenta intre virginitate si feciorie. si asta am simtit pe pielea mea. desi sunt virgina(am 24 de ani) fecioria mi-am pierdut-o de pe la 17 ani. atunci l-am cunoscut pe actualul meu prieten, si sper ca in curand, sotul meu. de mai bine de un an incerc sa imi recapat si fecioria. nedejduiesc ca Dumnezeu, pe care eu prin pacatele mele l-am rastignit de mii de ori, ma va ierta! fetelor nu va pierdeti nici macar fecioria! ranile acestea se vindeca greu si uneori raman cicatrici. Domnul nostru Iisus Hristos inpreuna cu Maica Sa sa ne apere de ispite!
adevarat ce ai spus Aimee, asa este;
E mai important sa fim feciori cu duhul. Sa nu ne dorim sa ne pierdem virginitatea , sa stam ca cugetam in ce fel sa ne-o pierdem , cu cine sau alte minuni, sau pur si simplu sa stam cu nasul pe sus ca suntem feciori trupeste
Poate Cristina de mai sus, nu se mandrea , ci doar era fericita ca a rezistat tentatiei pana acum. E si asta un motiv de bucurie.
In mare parte am trait si eu aceasta drama si stiu ca aceasta patima te duce la nenorociri din ce in ce mai mari.Mi-a trebuit cativa ani sa ajung la scaunul spovedaniei, dar acesta a fost punctul de intoarcere. Fa tot ce iti va spune duhovnicul pentru ca Dumnezeu vorbeste prin el. Nu deznadajdui. Iti vor veni ganduri de hula, te va mustra constiinta, vei simti ca aceasta patima a devenit a doua ta natura si vei vedea ca urla in tine ca sa-i dai hrana sa. Spovedeste-te cat mai des. Citeste viata sf. Maria egipteanca si nu deznadajdui. In functie de puterea hotararii tale te vei vindeca de aceasta patima cu mila Domnului. Nici acum, dupa 12 ani nu am scapat de aceasta lepra sufleteasca, dar Domnul mult milostiv mi-a usurat povara. Domnul sa aiba mila de tine si de mine.
Prin ceea ce am scris mai sus nu am vrut sa dau dovada de mandrie si nici sa fiu judecata,,,poate cautam un sfat.Alex iti multumesc pt acele cuvinte frumoase si pentru k m-ai inteles…am vrut k printr-un exemplu sa scot in evidenta cat de important e sa recunosti si sa vezi puterea lui Dumnezeu care nu ne abandoneaza atunci cand ne aflam intr-o stare de incertitudine,de nesiguranta…poate asa cum scrie si domnul Danion sunt inca otodocsa doar prin botez…poate ca pana acum nu am avut ocazia sa cunosc prea multe despre D-zeu si despre importanta bisericii…insa toate au un inceput,important e sa descoperim adevarul,sa credem si sa ne caim pentru pacatele noastre!de aceea consider ca noi nu suntem in masura sa-i judecam pe altii,noi nu suntem decat niste pacatosi!
Este extraodrinar cum ne cheama Dumnezeu pe fiecare in parte si cum ne lasa in acelasi timp liberi sa alegem. Si noi cadem…. si cadem…. Sf Ioan din Kronstdatd zicea ca asa cum copilul care invata sa meargan face un pas si cade, dar este prins de bratele mamei, asa si noi, vrem sa mergem spre El, facem un pas anemic, pentru ca nu stim cum sa-l face, si cazand, ne trezim in Bratele Lui iubitoare! Ce poate fi mai frumos? Sa facem in fiecare zi pasul ala…primul pas spre Hristos
Domnul Iisus Hristos cu toti.
Frate al celei care ti-a vorbit ca unui frate, Danioane, transmite-i gandul nostru cel bun de nadejde si intarire acestei incercate fiinte. Transmite-i, te rog, urmatoarele ganduri ale mele : mai are putin, ce a fost mai greu a trecut dar fragilitatea ei de acum o pune in primejdie; sa ia binecuvantare de la duhovnicul ei pentru a ajuna, prima data treptat, pana la 3 , pana la 9 seara sau pana la 12 noaptea ca sa nu se sminteasca si ca sa poata ajunge la ajunarea totala de o zi si o noapte , sau trei zile si trei nopti.Prima invatatura de la duhovnicul meu a fost ca Dumnezeu ne-a dat trei scuturi (arme) contra celui-rau : Sfanta Scriptura, Postul si Rugaciunea. Apoi de atatea ori a zis la predici ca locul firesc al Omului e doar in Biserica al carei cap e Iisus Hristos. Apoi am aflat ceva din Scriptura : {Matei 4.1-2“Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu ca sa fie ispitit de diavolul. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamanzit”.} Daca de abia dupa 40 de zile si 40 de nopti a flamanzit, cu ce s-a hranit, de nu i-a fost foame? Ne spune Insusi Iisus : {Luca:4.3-4 “Si I-a zis diavolul: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre sa se faca paine. Si a raspuns Iisus catre el: Scris este ca nu numai cu pâine va trai omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”. } Transmite-i sa se roage cu rugaciunea postului pentru a tine postul si sa se roage la Dumnezeu pentru tot ce are de facut pa Calea Adevarului, inclusiv sa Il roage sa o invete sa se roage, caci are un suflet deosebit si de aia trage ala-rau de ea, caci ii e tare frica sa o piarda. Transmite-i sa ia binecuvantare de la duhovnicul ei pentru a se invrednici catre Hristos si pentru a citi Biblia si pentru orice are de facut pentru mantuirea ei. Transmite-i ca ea, odata curatita, va aduce mare contributie la mantuirea altora, Doamne ajuta. Transmite-i ca in ajunarea fara sminteala nu va avea energie decat pentru rugaciune si munca ce o are neaparat de facut si sa lungeasca rugaciunea inca un pic cand simte ca nu mai poate, ca desi nu v-a mai avea energie pentru a pacatui, de cere de la Domnul , v-a avea energie pentru ruga, ingenunchiere si metanie. Daca ii va fi de ajutor, ii spun cum ceream eu : “Doamne Iisuse Hristoase, mi-e foame, hraneste-ma. Doamne Iisuse Hristoase, mi-e sete, adapa-ma din izvorul Intelepciunii Tale. Doamne Iisuse Hristoase mi-e foame de tine, hraneste-ma. Doamne Iisuse Hristoase, mi-e sete, adapa-ma. Doamne, infometeaza-ma de Tine si hraneste-ma, inseteaza-ma de Tine si adapa-ma”. Poate i-as mai spune cate cava acestei fete, ca as mai avea. Dar sunt sarac si ticalos si fara har preotesc asa ca cel mai bine ar fi sa-si gaseasca un Parinte duhovnic bun, macar pentru a lua binecuvantare de pasire pe Calea Domnului, ca apoi orice Casa a Domnului ortodoxa e buna. Sa ne rugam Maicii Domnului ca Dumnezeu sa randuiasca intarirea si inmultirea Bisericii Sale, sa ne lumineze si sa ne gaseasca pe noi, oile cele pierdute. Pace si bunavoire tuturor, in toate, Doamne ajuta
Asemenea si eu, am fumat, masturbare la greu, am fost intr-un club si m-am masturbat de fata cu toata lumea, etc. etc. Am fumat de la 13 ani, pana la 22, m-am imbatat de la 13 ani, am inceput masturbarea inca de mic, ce pot sa zic, sunt o “floare aleasa”. La un moment dat am ajuns sa urasc pe toata lumea. Dar Hristos a venit si la mine…Si acum este mai bine decat inainte.Am citit scrisoarea fetei, si una dintre diferentele dintre mine si dansa este ca eu nu plangeam atat de mult pe cand eram in “iadul pacatelor”, (si chiar daca plangeam o faceam tot din patima), ci as fi vrut mai mult, chiar ma fortam sa nu plang, sa fiu rau. Asemenea si eu stateam departe de biserica dar totusi credeam in Dumnezeu, desi pana la urma, la apogeul desfranarii mele nu prea mai vroiam sa cred decat in extraterrestrial life si ca intr-o buna zi vor veni sa ma viziteze si pe mine. Acuma rad, dar atunci era o credinta vicleana de-a mea. Am 22 de ani acum, si chiar daca Hristos m-a convins de vreo 2 ani asa, sa revin sau sa vin mai bine zis, pe calea mantuirii, totusi inca mai am momente cand regret enorm ca nu am si eu priza la femei, cu alte cuvinte nu am parte si eu de o viata destrabalata.
De fapt aveam parte de destrabalare si inainte, dar nu prea cu femei…Masturbare. Cand sunt lucid, vad bine ca aceste patimi si ganduri ale mele sunt scarboase, dar cand sunt mai putin lucid… Inca o chestie…Mi-a placut si am pus la inima ce a zis fata despre faptul ca este la reanimare, mi-a placut analogia adica, si o voi tine minte. Si eu sunt cu problema asta, atat de patimas incat numai daca merg pe strada(si doar trebuie sa merg) si vad o femeie, se intelege ca nu prea urata la aspect, mi se face un dor de patimi de nedescris. Deci, si eu sunt cam tot in stadiul acesta de reanimare. Continui lista pacatelor mele cu jocurile pe calculator, care pot deveni zei “digitali”.
Intr-o noapte dupa ce facusem un pacat de moarte, (da, rimeaza), adormisem, cand, deodata, aud in creierul meu, o voce care tipa “Dorian” tare, ca si cum ar fi fost langa urechea mea dreapta, o voce de barbat. Vocea a fost atat de puternica incat m-am speriat si m-am sculat din somn, si langa mine nu era nimeni. Cred ca era Dumnezeu, suparat pe mine. Stiti care-i chestia ? Este vorba si sa fii in rand cu lumea asta ma macina cateodata(la trecut). “Daca cutare are prietena, de ce eu nu am? Daca cutare se lauda cu aventurile sexuale, eu cu ce ma pot lauda?” Noi (toti oamenii) trebuie sa ramanem, respectiv sa venim la Dumnezeu, si aici este o bucurie si o fericire nebanuita, spre deosebire de placerile patimase. Asa cum zice si fata cu scrisoarea, s-a umplut de fericire, dar vezi, patimile astea…Pe mine Dumnezeu m-a ferit de multe rele, desi eu ma incapatanam sa le fac. Dumnezeu lucreaza cu fiecare asa cum numai El stie. Apropo, sunt ortodox, (in caz ca va intrebati).
Ma bucur ca am facut “cunostinta”.
Doamne, ajuta!
Oameni buni, este vorba doar de putin autocontrol. Daca nu iti place ceva din viata ta, daca modul tau de a trai este distructiv, atunci controleaza-te, tempereaza-te. Tine de tine si numai de tine. N-are nici un sens sa apelati la o dogma cum ar fi cea crestina si la prieteni imaginari (cum este acest Iisus Hristos) precum fac copii mici cand se simt singuri. Fiti oameni integri, ridicati-va de jos pe propriile picioare, nu va legati de o dogma care va poate dezamagi oricand si va poate lasa in aceeasi criza in care v-a gasit. N-ai nevoie decat de putin curaj si de puterea de a merge inainte. Iar lucrurile astea trebuie sa vina din tine, caci tu insusti esti singura ta constanta.
Bine ai venit, Andrei, printre noi.
De curand am trait o experienta pentru care sufar enorm. Am confundat iubirea cu desfranarea. Pur si pimplu. Si… pentru prima data in viata am simtit ca pacatul te departeaza de Dumnezeu. Am simtit-o si o simt inca acut desi m-am spovedit si chiar ii spun lui Dumnezeu mereu desi nu am constientizat pacatul pe moment! M-am inselat, m-am pacalit! Numai cine trece prin aceasta departere de Dumnezeu poate sa inteleaga, cu toate ca…nu o doresc nimanui! Acum vad asa de bine mila lui Dumnezeu care insa nu mi se mai impartaseste. Intind mainile spre El, dar simt ca ma tine la distanta. Si pe buna dreptate, bine face! E cel mai cumplit sentiment pe care l-am trait. Sa vezi bunatatea si mila lui Dumnezeu si sa nu poti sa gusti din ea…Norocul meu a fost ca m-am oprit la timp si n-am cazut de tot, dar pentru mine nu prea este o consolare lucrul acesta. Deja desfranarea mi-a patruns sufletul…un suflet curat pana atunci care nici nu voia sa creada ca exista desfranare, dezumanizare! Pentru cine nu este obisnuit cu pacatul este o drama aceasta experienta. NU o poti rupe din tine pentru ca a intrat precum o boala incurabila. E grea suferinta pentru ca se continua si dupa reanimare! Astia suntem!
maica Siluana era intrebata “cum va detasati de problemele celor pe care ii consiliati?”. Si raspunsul a venit ca nu poti sa consiliezi daca nu simti toata tragedia si framantarea celuilalt. De aceea ma bucur pentru sufletele voastre, ale celor care ati postat aici, si luati in serios durerea si neputinta celuilalt. Ma bucur ca mai sunt oameni cu inimi de carne, si intaresc ca numai Dumnezeu e Cel ce da putere sa ne ridicam…Orice problema rezolvata fara El, cum sugera cineva din lista, e o problema amanata, ea va reveni sub aceeasi forma cu mai multa putere mai tarziu, sau va alimenta alte patimi(va rabufni in alta parte). Doar Hristos si teologia Sfintilor Parinti prin lucrarea Harului ce vine din rugaciune si viata curata(dusa dupa puterea noastra de acum)ne pot invata IUBIREA adevarata, si ne pot da prisos de viata, VIATA adevarata. Ma bucur ca tot ce am citit este ortodox si izvorat din framantarea legitima de a ne gasi sensul. Dumnezeu sa va intareasca, sa va binecuvanteze. Maica Domnului sa ne invete fecioria mintii. Indrazniti….
Domnul Iisus Hristos este cu noi pana la sfarsitul veacurilor! AMIN!
Maicuta Domnului sa ne acopere cu Sfantul Ei Acoperamant!
Cand am citit aceasta confesiune am avut aceleasi simtaminte ca atunci cand am citit viata sf. Maria Egipteanca.Citeste viata sfintei
si fie ca pilda vietii ei, dar si a pocaintii pe care a facut-o impreuna cu rugaciunile ei,
sa te ajute sa invingi toate cursele si
piedicile celui rau.AMIN.
M-a impresionat foarte mult povestea Cristinei, poate pentru ca si eu fac parte tot din categoria aceasta a convertitilor. ( povestea mea de intoarcere as scrie-o cu urmatoarea ocazie).
)care a biruit aceasta patima, cu multa truda si chin ( scrie in viata ei cat a chinuit-o focul acesta, asa de mult, incat uneori ramanea ca moarta). Eu nu pot sa zic ca am biruit aceasta patima, aceasta o pot spune numai la sfarsitul vietii mele ( zic sfintii parinti ca numai dupa ce-si incheie omul viata, poti sa tragi concluziile despre cum a fost); in momentul de fata pot spune ca o tin oarecum in frau. Si poate, ii vor folosi unele experiente prin care am trecut eu si care am vazut ca m-au ajutat:
Ca unul care am trecut si eu prin patima desfranarii, ( nu am ajuns la sex, dar am fost de multe ori la un pas de a cadea), stiu cum este sa lupti cu aceasta patima, care te stoarce de toate puterile, cum e sa te hotaresti sa te opresti, si sa cazi iara, si iara, si iara… si sa te simti ca cel mai neputincios om de pe pamantul acesta. Cum nu vrei sa te mai gandesti la ea si foamea ei sa strige tot timpul in trupul tau, cum nu te mai poti uita la oameni firesc, cum dintr-o simpla atingere nevinovata izbucneste vapaia acestei patimi. Este un foc, care odata aprins, cu greu il mai poti stinge. E ca si cu drogurile care dau dependenta de la primele doze, unele tipuri chiar de la prima; iar apoi cata truda iti trebuie ca sa te repui pe picioare – cu programe speciale, cu antidoturi, cu ajutorul celorlalti, cu Dumnezeu.
Dar se poate !! Cu multa, cu foarte multa truda si cine stie cat timp, dar se poate, asta este ce vreau eu sa subliniez. Avem exemplul cel mai elocvent in Sf. Cuv. Maria Egipteanca, (pomenirea ei se face chiar astazi
-duhovnicul meu mi-a spus o vorba: “Orice ar fi, orice s-ar intampla, sa nu parasesti niciodata stadionul de lupta!”. De cate ori cadem, de atatea ori sa ne ridicam, si sa nu renuntam la lupta. Si mai imi aduc aminte de o vorba( mai mult parafrazata): “Bine este slugii, ca, dupa ce a cazut, sa nu se departeze de Stapanul ei, ci mai vartos sa staruie langa Dansul!”
-spovedania daca nu deasa, atunci regulata, cum a fost si in cazul meu, m-a adus tot timpul la un ni vel de plutire. Spovedania este cea care dezleaga lanturile pacatelor si ale patimilor si iti da putere sa te razboiesti cu ele.
-a trebuit sa renunt la atingeri, de multe ori si la sarutari, chiar la imbratisari cu prietena pe care am avut-o, aceasta mai ales in post, iscand destul de des discutii care nu se mai terminau; a trebuit in acelasi timp sa ma lupt si cu alte patimi care “alimenteaza” patima desfranarii: lacomia pantecelui, lenea, mandria, luxul, imprastierea, slabiciunea, deznadejdea, necredinta, nesimtirea si cate or mai fi…
-am primit un canon dupa puterea mea.
-rugaciunea curata, sincera, si din inima,este cea care te aduce la Dumnezeu; postul este cel care usuca incet, incet ramurile patimilor. Eu, care nu puteam sa sufar povara postului, am ajuns sa ma bucur cand incepe, pentru ca am vazut cate roade poate sa aduca.
-rugaciunile duhovnicului meu, care este traitor, m-au ajutat foarte mult, enorm. De multe ori cand veneam la el cu o problema, nu-mi dadea nici un raspuns, dar dupa un timp acea problema se rezolva…si ma intrebeam, si inca ma intreb, cum ?!
Sper sa-ti fie de folos aceste randuri daca vei avea ocazia sa la citesti, tie si celor care poarta acest razboi.
Eu cred in indreptarea ta, asa cum am crezut si cred si in indreptarea mea!
Cu curaj si cu nadejde, caci Dumnezeul nostru este Unul al rabdarii, al blandetii si al iubirii, asa cum ti-a marturisit si tie, si de vom voi noi, noi sa voim, El nu le va lasa in veci pururi. Amin.
cred k nu numai eu si alex suntem in situatia asta…ci mult mai multi tineri…important e sa nu ne dam batuti si mai ales influentati de ceilalti!!!
Ma mir cum de nu a ajuns star porno fata daca e asa de patimasa.Ca Alina Plugaru,Sandra Romain si altele.Sa de-a Domnul sa se vindece sa aiba o familie si sa nasca copii sanatosi si frumosi !
Dumnezeu ne-a lasat noua, spre a nu gresi calea, un model-Icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus in brate. Pe aceea trebuie sa o avem toata viata in fata ochilor mintii, drept calauza, fie ca suntem fata sau baiat!
Din clipa in care venim in lume,de la nefiinta la fiinta, aceasta icoana se constituie in noi, prin legatura tainica si indestructibila dintre copil si mama. In jurul acestei uniri dumnezeiesti, se tese timp de 7 ani un scut de forta, de lumina dumnezeiasca,ce il insoteste pe copil toata viata, dandu-i siguranta de sine, discernamant viu si lucrator, curaj, tenacitate, un arsenal de arme atat de necesare in pregatirea omului pentru lupta vietii. Orice perturbare a acestei apropieri fizice si sufletesti intre mama si copil, aduce durere in inima durere care se aduna in subconstient si treptat intuneca mintea(Sf. Paisie Aghioritul)adica slabeste resorturile interioare ale fiintei care a venit pe lume pentru ca fost iubita de Dumnezeu si pentru a iubi si fi iubita de oameni. Crescand fara prezenta calda, iubitoare si permanenta a mamei,pana la 7 ani, copilul se incarca cu o adanca frustrare de afectiune, frustrare care il face timid, trist, singuratic, melancolic, las, egoist, nepasator, neatent, sacar sufleteste. El doreste si lupta in felul lui, sa copmenseze aceasta lacuna cautand prin toate mijloacele iubire si mangaiere. De aceea copiii traumatizati din frageda pruncie de lipsa prezentei iubitoare a mamei recurg la perversiuni sexuale de la varste f.
fragede, legand de acum toate handicapurile sufletesti cu un sentiment de vinovatie de care scapa avantandu-se mai vartos in desfranare. De aceea mai tarziu cad in capcanele intinse cu “duhul blandetii” de sectanti, de yogini si tot de aceea insetati de vise placute si senzatii dulci de plutire se lasa prada drogurilor.
Societatea moderna il ajuta si il incurjeaza in directia asta pentru ca dintr-o fiinta ce trebuie sa evolueze in directia implinirii prin formarea la maturitate a unei familii pentru a-si atinge misiunea biologica fireasca, a nasterii de prunci,sa esueze in singuratatea vinovata a masturbarii, in homosexualitate, deznadejde si chiar in sinucidere. Omul singur si deznadajduit este mai usor de stapanit si manipulat, nu-i asa? Familia este o forta pentru ca unde sunt doi – uniti prin taina casatoriei “Sunt si Eu cu voi!”, a spus Domnul Iisus.
Totul este dirijat cu program si premeditare de 200 de ani, prin multiple mijloace ce au ca scop insingurarea si alienarea individului. Dintre ele responsabil pentru drama tinerilor este feminismul care a lovit brutal exact in aceasta icoana facatoare de minuni a vietii, Icoana Maicii Domnului cu fiul Iisus. Feminismul a produs generatii de fiinte triste, insingurate, debusolate, care nu au mai simtit-o pe mama alaturi de la nastere si pana la intrarea la scoala, la 7 ani. Oare de ce, in toate icoanele Maicii Domnului, Fiul are varsta de 6-7 ani?( Exceptie face icoana de la biserica Maicii Domnului de la Ierusalim, in care Iisus este prunc sugarel.)Ce mesaj transmite ea, de 2000 de ani, omenirii? Mesajul ca pentru sanatatea si fericirea umanitatii acela este inceputul cel bun, temelia sanatatii mintale a omenirii. Cum trebuie sa fie mama fata de fiul ei? Analizati gesturile Mamei si ale Fiului din toate icoanele Maicii Domnului, pe unde le vedeti, si intelegeti taina adanca a acestei iubiri, care este temelia adevaratei iubiri de mai tarziu.
Smulsa de langa prunc de la 3-4 luni, dupa “concediul de maternitate”, smulsa de langa copil seara la culcare, fiindca trebuie sa mearga in tura de noapte, nealaptandu-l ca sa nu-si strice sanii, lasandu-l sa planga nemangaiat, ca sa se invete nelaganat, culcandu-l singur in camera cu interfon, ca sa nu se raceasca patul conjugal, chiar daca se raceste inima copilului, si multe alte exemple, au dus la racirea inimii generatiilor de copii nefericiti, care nu au mai stiut ce este iubirea, care spun ca nu pot iubi, care recurg la placerea fizica pana la maltratare, confundad-o cu iubirea.
De aceea, cu adevarat, Cristina a primit mila si harul lui Dumnezeu, care nu-i paraseste pe cei botezati intru Hristos si pecetluiti cu Pecetea Darului Duhului Sfant, nici chiar cand acestia au atins adancul iadului-pentru ca nu este pacat mai mare decat Mila lui Dumnezeu. Primul semn ca ea este pe calea cea buna este clipa reveletiei. De acum Dumnezeu va lucra asupra ei ajutand-o sa aiba certitudinea ca El este cel ce lucreaza curatirea ei. Este nevoie de duhovnic pentru a ajunge la o grabnica luminare a mintii si la trezirea capacitatilor de a veghea asupra siesi. Veghea este prima virtute pe care trebuie sa o activam, a doua este deosebirea duhurilor, a treia este indrazneala de a infrunta vrajmasul chemand-o pe Maica Domnului degraba in ajutor.
Asa cum Hristos Domnul este o fiinta concreta la fel si vrajmasul este cat se poate de concret, in momentele de prabusire in pacat- Daca v-ar deschide Dumnezeu ochii mintii in acele momente ca sa il vedeti cum sta langa voi, cei ce sunteti chinuiti de el, v-ati ingrozi de ura si despretul, de bucuria sadica, de pe chipul lui, ca macar pentru o clipa va face sa va batjocoriti singuri, chinuindu-va trupurile pentru a atinge o placere pe care voi o credeti iubire, cand ea este doar chin. Este mic de statura, disproportionat, cu cap mai mare decat trupul, intunecat, cenusiu, cu ochii plini plini de ura si dispret, care nu pun doi bani pe voi cand patimiti, cum il priveste ca pe ultimul gunoi pe cel ce, sarmanul, este in transa draceasca si se autoflageleaza, dar va tine ca sub curent electric in starea de nebunie! Jalnic este ca din scurta noastra viata- dar dumnezeiesc, noi am daruit atata timp vrajmasului, si, daca Hristos este Viata, noi, inconstienti si saraci cu duhul, l-am dat schiungiuirii pe Hristos ori de cate ori am cazut in capcana celui viclean, care ne-a saracit de viata!
Cu adevarat numai rugaciunea ii poate ajuta omului in momentul cand acela, ca un lup ii da tarcoale. Pentru ca patima pleaca din adancul copilariei si chiar din stramosi, alergati cu inima imediat la Maica Domnului. Strigati catre Ea, chemand-o in gand de multe ori, cu frica pe care o are copilul de lup, si Ea , va va ajuta. Nu uitati ca si atunci cand mama nu era langa voi, Maica Domnului nu va parasea- Ea este Cea care implineste voia Fiului Ei care i-a lasat cu limba de moarte”Femeie, iata fiul tau”, iar noua ne-a dat o adresa sigura unde sa cautam ajutor si vindecare-“Fiule, iata mama ta !”
Pentru casatorie sau calugarie, rugati-va sa va aleaga calea Dumnezeu, ca o cale trebuie sa luati, nu exista o a treia, care sa-i fie lui Dumnezeu bine placuta. Dar si pentru una si pentru alta trebuie sa va asumati raspunderea, sa va imbracati cu haina smereniei, haina ascultarii si haina saraciei. Cine nu le asuma pe acestea trei nu poate avea nici familie si nici calugarie, pentru ca altminteri cade in desfranare, in sensul ca nu poate sa tine fraiele vietii in doi. Si in calugarie si in familie Hristos este cu noi si asa va fi pana la sfarsitul veacurilor. Poate fi celibatul o cale daca il porti ca si cum ai fi in calugarie, dar asta cere eroism sa fii si in lume si sa traiesti si ca un calugar, trebuie putrea sfintilor din pustie.
Cum raul inainteaza in progresie aritmetica iar binele in progresie geometrica, sa fiti siguri ca insanatosirea sufleteasca se lucreaza in adancul vostru de catre Cel ce v-a cladit si care va cunoaste si va iubeste intru totul. “Nici un fir de par din capul tau nu se va clinti fara voia mea!” Indrazniti, fiti curajosi in lupta asta cu fiara caci razboaiele nu sunt pentru cei lasi ci pentru eroi, si de veti indrazni veti invinge. “Indrazniti, Eu am biruit lumea!” Deci fiind invitati si incurajati de insusi Hristos Domnul, inseamna ca se poate, dar nu singuri ci numai cu El impreuna, caci “fara mine nu puteti face nimic!”
am avut o perioada de desfrau, eu credeam ca pt a avea o relatie treb sa facis ex, ceea ce faceam pt a l pastra pe dansul, de care apoi ma desparteam, am citit cartea nuntii si mi am dat seama ca am gresit. eram pe cale sa nu mai fac sex pana la casatorie, cand am incalcat pactul, am cunoscut alti doi barbati. de unul m am despartit, iar cu celalalt nu stiu daca voi mai fi. eu sunt constienta ca ma voi desparti poate de el si stiu ca va fi pt ca am facut pasul gresit, dar nu as vrea. eu de nici unul nu am vrut sa ma despart, poate ca ar trebui sa ii propun sa renuntam la asta,desi el e foarte pentru, iar eu de sa mint, ma supun, pt ca imi si place de el,stiu ca ma contrazic sgra…..oare dca as renunta la asta , mai ales ca ne vdm si foarte rar, deci nu ar fi greu, oare as ramane cu el? sau pt ca deja am gresit dzeu nu mi va permite? scz de intrebarile ciudate dar asa sunt eu,imi pun mereu intr aiurea…..
sunt tot eu, dc tot pun intrebari, as vrea sa mai pun s altele. mereu mi am dorit bani, chiar si acm imi doresc, dar nu bani asa, ci foarte multi, ori eu stiu ca acestia nu se poat face din munca, nu ma gandesc la furt, ci la afaceri, acm intr mea este oare dzeu e de acord cu afcerile? si oare un barbat ma poate impiedica sa fac aceste afaceri? dc el e de ex sarac, si nu ma lasa sa muncesc, pt ca priet meu e tigan, si desi acm lucrez, ma gand ca pe viitor nu m ar mai lasa, pt ca in fam lui femeile nu muncesc. ce sa aleg? pe de alta parte am iesit cu barbati cu bani , si toti isi doreau sa ma aiba, unii au reusit, insa eu am f nefericita…..pt ca sunt constienta ca nu asa se fac banii, dar mereu ma gand la bani multi si la faptul ca uneori sexul e inevitabil,…..si apoi ma iau gandurile cu pacatul…. sunt asa nehotarata.
si fata de fata care vrea sa se converteasca, sigur se poate dar nu treb sa faca in felul meu asta, adica sa se tina tare si apoi iar sa cada…. treb sa se roage si chiar sa se fereasca de oameni,zic eu mai ales de cei care par contrariati dc le vb de dzeu, de ex eu am cateva prietene bune la care tin mult, dar ele nu sunt de acord cu sexul dupa casatorie, cred ca in sec 21 nu mai exista asa ceva, si se pare ca si eu cred la fel, de vreme ce am mai cunoscut alti 2 barbati, dupa ce credeam ca ma voi opri. mi e frica de singuratate, de plictiseala…dar ei sa nu i fie, sa se fereasca de locuri gen la el sau la ea acs, de excursii impreuna cu un el, si doar sa iasa normal, si cu oameni normali, nu cu bmw uri sau mai stiu eu ce, pt ca ei ….logic ca vor si chiar li se pare normal sa afci sex, cunosc barbati casatoriti care au amanta si li se pare normal, cunosc fete care trec peste asta ca si cum nu ar fi nik, eu una stiu doar ca gresesc, dar treb sa fac mai mult, adik efectiv sa ma opresc.altfel nu se poate. si ea sa faca la fel. iar pt asta treb repet, evitate situatiile care ar putea duce la asa ceva, de ex eu am fost la mare cu priet meu de akm, apoi am fost la o nunta si apoi la el aks, unde logic ca s a intamplat, de fapt nu e logic, dar in fine, nu am rezistat. deci mai bn eviti, si e mai usor sa rezisti.
Nu am avut timp sa citesc comentariile ci doar scrisoarea. Celor care sunt cuprinsi de aceasta patima care m-a umplut si pe mine de foarte multe pacate si pe care as vrea sa nu mi le mai amintesc acum le spun sa nu deznadajduiasca nici un moment si sa lupte cu toata puterea lor impotriva acestora si tot timpul sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, caci fara de El nu putem face nimic caci suntem prea slabi, mai ales cei care suntem slabiti de grelele pacate pe care le-am facut.
La inceput mi-a fost si mie greu insa apoi a devenit ca o lupta pe care doream sa o castig, mai tare ma rugam si mai tare ma bucuram ca am mai facut un pas si-I multumeam lui Dumnezeu pentru aceasta. Mult cred ca m-a ajutat si Acatistul Sf. Maria Egipteanca de a carei lupta cu aceasta patima am ramas impresionat.
Sa nu credeti niciodata ca diavolul nu poate fi invins si sa luptati in continuare, caci dupa voia lui Dumnezeu, mai devreme sau mai tarziu, in totalitate sau in parte veti scapa de aceasta ispita, dar sa nu uitati niciodata ca oricat de mare ar fi ispita sa nu cadeti in ea caci poate fi si o incercare de la Dumnezeu pentru ca sa vada cat de mult ne dorim sa scapam de ea. Dumnezeu sa va ajute asa cum m-a ajutat si pe mine si sa-i multumim ca ne-a intors inapoi si ne-a primit pe noi cei asemenea.
Oameni buni
Dumnezeu iarta dar nimic nu ramane nepedepsit
cine se teme de Dumnezeu se si fereste de pacat
trupul omului este TEMPLU (trebuie pt a ne fi si bine)al DUHULUI SFANT;cine va strica templul lui DUMNEZEU va fi nimicit(desfranarea e cel mai SCARBOS pacat este ca si cand noi am incerca sa bem ceva dintr/un vas plin de necuratii;asta ii aducem prin desfranare noi lui Dumnezeu prin trupul nostru care de fapt nu e al nostru
Am fost cumparati cu pretul sangelui lui Iisus si daca nu cautam sa ii ideplinim poruncile nu ne va fi bine
Profitam(de cele mai multe ori rau) de libertatea care ni s/a dat dar nu vrem sa intelegem ca suntem ai lui Iisus Hristos nu ai nostri iar toata puterea in cer si pe pamant i/a fost data LUI
AS PUTEA SPUNE CU AJUTORUL LUI dUMNEZEU MAI MULTE INSA FARA FRICA DE DUMNEZEU ADEVARATA NU PREA SE POATE INDREPTA OMUL……….
“Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.”
cind am auzit prima data fraza “Dumnezeu iarta dar nimic nu ramine nepedepsit” m-am speriat rau de tot, . Ma temeam ca n-o sa suport sa mi se faca atita rau cit am facut eu, si ma temeam, si am spus “Doamne iartama, iartama, dar nu-mi da sa indur ce au indurat altii de la mine”, mai ales familia mea, si credeam ca poate voi trece fara pedeapsa. insa pe parcursul a 4 ani, am observat ca raul pe care il facusem altora putin cite putin mi se intimpla si mie, dar repet putin. si cind se intimpla vreo situatie ca ma enervez pe cineva sau sunt nedreptatita si cirtesc, imi amintesc ca fix asa faceam si eu altora si incercam sa rabd stiind ca asa au patimit si altii de la mine, am inteles putin ca Dumnezu ne iubeste si nu ne da mai mult decit putem sa ducem.
eu inca mai sunt bolnava….si uneori ma gandesc ca nu e bine ..
dar nu am gasit inca “forta” sa ma rup …de lucrurile lumesti ..
D-le Danion,
Ca si Unknown sunt multi. Sau , asa cum reiese din acest articol, sunt care s-au intors, au cazut din nou, s-au intors din nou.Pe acestia ii invit pe blogul meu, sa-si deschida sufletele.
Poate dumneavoastra si altii cu pricepere si dragoste crestineasca, ne veti sprijini prin indrumare si drogoste crestineasca. Va multumesc. doamne ajuta!
Mai Geanina, unde e Dumnezeu in planurile tale?
Ca eu ma tot uit la textul tau si nu prea Il vad.
Candva vei raspunde pentru faptul ca Dumnezeu te tot cheama, iar tu….nik!
As vrea sa spun si eu cateva cuvinte. Tocmai am citit scrisoarea acestui suflet care a trait cu si in aceasta patima ani intregi, la fel ca si mine… Poate singura diferenta e ca, Slava Domnului, la mine a durat mai putin. Sper mult ca si sora care a scris aceasta scrisoare, sa imi vada interventia.
Raspunsul pe care l-am primit eu de la Domnul, si prin intermediul Maicii Siluana si site-ului sfintiiarhangheli.ro ( te rog, surioara, sa il vizitezi!)este ca sufar de boala numita codependenta. Toti suntem bolnavi si dependenti de o gramada de lucruri (de la tigari, sex, la dulciuri si filme si orice) pentru ca nu suntem dependenti total de Dumnezeu, asa cum ar fi firesc. Si incercam sa umplem golul acela, mare, cascat in inima noastra cu orice surogat de iubire. Insa codependenta e o boala a familiei, si ii afecteaza pe toti membrii. Nu voi continua sa iti spun mai multe despre aceasta boala, pentru ca voi risca sa cad in subiectivism. Intra pe site-ul pe care ti l-am recomandat sau altele: dependenta.ro, alanon.ro. Poate ca ceva de-acolo te va atinge la un moment dat si te va ajuta intr-un fel sau altul.
M-am regasit foarte mult in povestea acestei fete. Dansul isteric, dorinta de a cuceri cu orice pret, orele nesfarsite petrecute in desfranare, si apoi intoarcerea la Domnul, si starea de “reanimare” pe care o traieste acum, s-au lipit de mine. Insa toti suntem unici oricat de tare s-ar asemana Caile noastre, Domnul lucreaza in felul Lui cu fiecare.
Eu am crezut de cuviinta totusi sa fac doar aceasta mica interventie, sperand ca poate ii dau un mic punct de reper surioarei noastre pentru intelegerea bolii, si a altora care se confrunta cu ea.
Domnul sa ne miluiasca pe toti!
Ioana
Insistati! Si va recomand tuturor, pe langa “Cartea nuntii” , 2 carti deosebite ale parintelui Arsenie Boca :
“Ridicarea casatoriei la inaltimea de Taina”
si “Tinerii, familia si copiii nascuti in lanturi”…
Cititi mult despre pacatul desfranarii, documentati-va cat puteti de mult si indrazniti, asa cum ne-a invatat Mantuitorul!
Si eu am trecut prin aceleasi experiente, desfranare, droguri, muzica hip hop, de fapt m-au atras extremele cum spunea si Cristina in scrisoarea ei… De mai bine de 2 ani mi-am schimbat viata,m-am lasat de multe obiceiuri proaste, de droguri, de fumat, mi-am schimbat anturajul,citesc din Biblie, carti ale Sfintilor Parinti si nici nu ma gandeam vreodata sa ascult muzica psaltica, si este asa frumoasa si odihnitoare pentru suflet!
Cazuri de convertire sunt multe, deci se poate!
Crissy Moran e o fosta actrita de filme porno, nu stiu daca este ortodoxa, dar a renuntat la desfranare si recunoaste ca Mantuitorul Iisus Hristos a salvat-o si a indreptat-o pe drumul bun(pagina ei personala de myspace : http://www.myspace.com/yourfriendcrissy)
Sa nu uitam Dumnezeu ne vrea pe toti!
Danion eu sunt curios sa stiu de ce pui accent pe descrierea patimii(cu lux de amanunte chiar)asa cum ai facut si in cartea ta “de la kali la Hristos“(cred ca am zis bine).Oare nu crezi ca ar trebui sa nu intram in detalii picante?Ca nici sfintii nu spuneau lucrurilor p enume cand era vorba de sexualitate…
Cui i se iarta mult, mult iubeste…
nici eu nu am forta sa ma rup de lucrurile lumesi si sa ma indrept spre Dumnezeu,desi stiu multe lucruri si mergeam des la Biserica si aveam si un Parinte duhovnic de la o manastire…dar am cazut si nu ma mai pot ridica,nu mai am forta….si mai este si prietenul meu la mijloc pe care il iubesc si vrem sa ne casatorim…nu stiu cum sa fac sa ajung din nou la Dumnezeu.imi este tare rusine dar continui sa pacatuiesc…(imi cer iertare dar simteam nevoia sa spun aceste cuvinte..)
Foarte pt suflet scrisoarea si cred ca sunt multe persoane care trec prin aceiasi situatie…
Doame ajuta-ne!