Danion Vasile: Pozitia mea eclesiologica

În ultima vreme au apărut pe internet diferite acuzaţii la adresa mea, cum că m-aş fi rupt de Biserica Ortodoxă Română şi aş fi trecut la Biserica de stil vechi. Lucrurile au luat însă o turnură specială: am ajuns să fiu nr. 1 în clasamentul „ereticul anului” – cu 25% din voturi, la un sondaj realizat de un blog cvasi-anonim care vrea cu orice chip să facă rating. Printre cei propuşi erau părintele Iustin Pârvu şi alte nume de referinţă pentru ortodoxia românească, dar şi un nume mai puţin cunoscut precum: „EMILIAN DE LA RUNC – gherasimistul de la Runc – (pentru necunoscători: gherasimiştii sunt o sectă care îi dau gurului lor – acum decedat – cinstea ce i se cuvine persoanei Mântuitorului. Ex: «Sfinte» Gherasime «Mântuitorul» nostru, mântuieşte-ne pe noi…Nu-i aşa că aţi rămas şocaţi?)” Caracterizarea aceasta are toate şansele să fie total inexactă, câtă vreme părintele Iustin este numit „GURU JUSTIN – iubitorul de sectanţi”.

Sfinţii Părinţi ne învaţă să primim orice defăimări, dar atunci când suntem numiţi eretici să nu primim această ocară.

Eu mărturisesc, cu toată convingerea, învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe, primesc toate canoanele Sfintelor Sinoade Ecumenice şi Locale. Dacă sunt acuzat că sunt eretic, să mi se aducă o singură dovadă, din cărţile, conferinţele sau emisiunile la care am fost invitat. Nu sunt şi nici nu pretind că sunt infailibil. Dar, dacă există ceva în învăţătura Sfinţilor Părinţi care contrazice vreuna din ideile mele, mă lepăd de ideea mea şi primesc ceea ce au învăţat Sfinţii Părinţi. Câtă vreme nu se aduce nicio dovadă a pretinsei erezii în care mă aflu, e cazul ca acuzatorii să se justifice.

În topul în care părintele Iustin e nominalizat ca iubitorul de sectanţi eu am fost nominalizat ca iubitorul de stilişti, cu precizarea: „a obţinut această nominalizare în urma numeroaselor articole stiliste de pe blogul său”. Aşa cum se poate vedea din blog-ul meu, nu am scris niciun material legat de problema schimbării calendarului. Tot ce am făcut a fost să preiau anumite materiale, cum ar fi Enciclica patriarhiei ecumenice din 1920 sau deciziile Sinodului din 1948 sau diferite alte articole, pe care le-am crezut edificatoare pentru această problemă.

Faptul că în România se susţine faptul că schimbarea calendarului – respinsă de majoritatea Bisericilor Ortodoxe la momentul respectiv – s-a datorat unei calculări greşite a datei prăznuirii Sfintelor Paşti e dovedită ca falsă de către Enciclica patriarhiei ecumenice din 1920. Nu înseamnă că eşti stilist dacă publici documente bisericeşti sau materiale ale părinţilor din secolul XX.

În Biserica Ortodoxă există un principiu foarte clar – apartenenţa la Biserică, la o grupare schismatică sau la o grupare eretică se vădeşte prin primirea Sfintei Împărtăşanii. Dacă primeşti împărtăşania de la catolici înseamnă că eşti catolic, chiar dacă spui că eşti ortodox. Eu m-am împărtăşit şi mă împărtăşesc în Biserica Ortodoxă Română şi în Bisericile surori cu care ea se află în comuniune. Eu sunt mădular al Bisericii lui Hristos şi fac parte din Biserica Ortodoxă Română.

Faptul că eu consider schimbarea calendarului o greşeală nu mă scoate din BOR. Mari părinţi români contemporani – părintele Elefterie de la Dervent, părintele Iachint de la Putna sau părintele Ioanichie Bălan considerau o greşeală schimbarea calendarului. Părintele Iustin Pârvu a spus că ar fi primul care ar trece pe stil vechi, dacă Biserica ar accepta să revină pe stil vechi. Dar acest punct de vedere nu i-a scos pe părinţi în afara Bisericii…

Trebuie totuşi să precizez două puncte sensibile ale problemei schimbării calendarului: există un curent – cum este cel al părintelui Epifanie Teodoropoulos, care susţine că Bisericile locale care nu sunt în comuniune cu patriarhia de Constantinopol sunt schismatice. Adică Sinodul ROCOR, sinodul rus din exil, din care a făcut parte Sfântul Ioan Maximovici, a fost un sinod schismatic. Ceea ce implică faptul că Sfântul Ioan Maximovici nu e sfânt… O altă dovadă adusă în sprijinul acuzaţiei că sinodul ROCOR a fost schismatic este faptul că s-a aflat în comuniune cu diferite grupări din Grecia, grupări care ţin de stilul vechi.

Cât priveşte mulţimea de grupări de stil vechi din Grecia, ar trebui să fie evident că, dacă nu s-ar fi schimbat calendarul, aceste grupări ar fi fost în Biserica oficială a Greciei. Nu e vina lor că unele Biserici locale au schimbat calendarul şi ei au încercat să păstreze neschimbată credinţa Sfinţilor Părinţi. De-a lungul secolelor, au fost mai multe Sfinte Sinoade care au anatemizat orice încercare de schimbare a calendarului bisericesc (chiar Sfântul Ioan Iacob a tradus în limba română textul unei astfel de anateme…)

Vrem sau nu, sinoadele respective (cel mai cunoscut fiind cel din 1583) au pronunţat anatemele respective. E foarte delicat deci ca un creştin de stil nou din România să îl acuze pe un creştin din ROCOR că este schismatic deoarece ierarhii lui au condamnat schimbarea calendarului.

O a doua problemă este cea a minunilor prin care Dumnezeu a arătat că schimbarea calendarului a fost o greşeală – cea mai clară minune fiind arătarea Sfintei Cruci din Atena în 1925 (detalii pe http://www.danionvasile.ro/blog/2009/05/18/aratarea-minunata-a-semnului-sfintei-cruci-langa-atena-in-anul-1925/). Sunt de părere că cei care trec cu vederea această minune se aseamănă necredincioşilor care nu cred că Sfântul împărat Constantin cel Mare a văzut pe cer semnul aducător de biruinţă al Sfintei Cruci…

Eu cred că harul nu a părăsit Biserica Ortodoxă Română. Sunt atâtea minuni care arată că harul lucrează şi în BOR. Faptul că unii se folosesc de învăţăturile Sfinţilor Părinţi ca fariseii, negând faptul că există Sfinte Taine în BOR, e problema lor. Cred că Dumnezeu lucrează în Biserica Ortodoxă Română. Nu ştiu dacă lucrează în Biserica soră din Finlanda, care stă sub anatema primului Sinod ecumenic deoarece prăznuieşte Sfintele Paşti cu ereticii şi nu cu restul ortodocşilor (fapt pentru care a fost condamnată de Sinodul Bisericii Sârbe). Nu ştiu dacă lucrează în Biserica din Antiohia, foarte deschisă faţă de monofiziţi. Nu sunt eu în măsură să judec astfel de lucruri, de aceea nici nu mă pronunţ.

Pentru poziţia mea faţă de schimbarea calendarului nu pot fi acuzat că sunt eretic şi nici nu pot fi acuzat că sunt stilist (cu atât mai mult cu cât termenul e nepotrivit – greşeala fiind a celor care au schimbat calendarul, cu toată opoziţia Sinoadelor Bisericilor surori – Ierusalim, Alexandria, Antiohia, care au refuzat să ia parte la pseudo-sinodul din 1923).

În ce priveşte unele detalii – cum văd poziţia părintelui Dionisie de la Colciu, a părintelui Ieronim din Eghina sau sinodul ROCOR –, nu am un punct de vedere definitiv. Şi, câtă vreme nu m-am lămurit îndeajuns, nici nu mă grăbesc a face publică o poziţie.

Cât priveşte căderea Bisericii oficiale din har, aşa cum apare în mai multe profeţii – cea mai clară fiind poate cea a Sfântului Kukşa din Odessa, ea va avea loc abia la cel de-al optulea Sinod Ecumenic. Conform profeţiilor, atunci va avea loc o îndepărtare de învăţătura Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei, pentru a netezi calea venirii Antihristului. La înscăunarea Antihristului vor lua parte şi mulţi ierarhi şi preoţi, susţinători ai noii religii apostate.

Dacă acest sinod va avea loc în viitorul apropiat, ne vom convinge singuri dacă profeţiile au fost sau nu adevărate. Şi, dacă într-adevăr învăţătura Sfinţilor Părinţi va fi lepădată de sinodali, se vor găsi totuşi ierarhi care să stea împotriva curentului aşa cum Sfântul Marcu al Efesului a stat împotriva ierarhilor apostaţi la Sinodul de la Ferarra-Florenţa. Şi clericii şi creştinii iubitori de Hristos îi vor urma.

Acestea fiind spuse, îi rog pe fraţii mei în Hristos să mă pomenească în rugăciune, pentru a putea face faţă ispitelor venite de la diavol şi de la slujitorii lui. Iar în ceea ce îi priveşte pe cei care i-au minţit pe alţii, spunând că eu m-am rupt de Biserica Ortodoxă Română şi am trecut la stilul vechi, aştept să văd ce alte minciuni vor scorni. Că năravul din fire la unii nu prea are lecuire…