Biserica Ortodoxa Romana, madular al unui trup anti-ortodox…

de Danion Vasile (Articol apărut în revista Axa nr. 38/2010)

Una dintre problemele principale ale unui mare număr de clerici şi credincioşi din Biserica Ortodoxa Română este lipsa unei perspective eclesiologice întemeiate pe învăţătura Sfintelor Sinoade Ecumenice şi a Sfinţilor Părinţi. Astfel, o sumedenie de probleme de mică importanţă sunt dezbătute cu multă emfază la şedinţe preoţeşti, la emisiuni radio-TV sau pe diferite blog-uri.

Din păcate, problemele grave – precum participarea Bisericii Ortodoxe Române la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), semnarea documentelor cu monofiziţii sau a celor cu catolicii (la Balamand, în 1993) sunt aproape ignorate. Şi aceasta pentru simplul fapt că nu există justificare ortodoxă pentru erezie…

O dovadă simplă. Participarea BOR la CMB este prezentată în facultăţile de teologie ca o încercare de a prezenta lumii întregi adevărul Ortodoxiei. În realitate, participarea la CMB este o formă de lepădare de credinţa în existenţa unei singure Biserici sfinte, soborniceşti şi apostoleşti, cea Ortodoxă.

Întrucât teologii şi ierarhii ecumenişti vor încerca să deturneze atenţia spre probleme secundare – cum este asistenţa socială inter-confesională – vom face referire la Crezul CMB, aşa cum este exprimat în Constituţia şi prevederile Consiliului Mondial al Bisericilor (după modificarea lor de către cea de-a noua Adunare de la Porto Alegre, Brazilia, februarie 2006): „Consiliul Mondial al Bisericilor este o frăţie de biserici care Îl mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor potrivit Scripturilor, şi, prin urmare, caută să înfăptuiască împreună chemarea lor comună spre slava Unui Singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. (…) Scopul principal al acestei frăţii de biserici din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor este să se cheme reciproc la o unitate văzută într-o singură credinţă şi într-o singură comuniune euharistică (adică „împreună-împărtăşire”), exprimată în rugăciune şi împreună-vieţuire în Hristos, prin mărturia şi slujirea în faţa lumii, şi pentru a înainta spre acea unitate în care lumea să creadă.”

Iată scopul CMB – ca bisericile să ajungă la unitatea văzută într-o singură credinţă şi la împreună-împărtăşire. Pentru aceasta s-a întocmit un plan bine pus la punct, ai cărui paşi sunt pierzători pentru suflet. De exemplu, celebrul document de la Lima BEM (Botez, Euharistie, Ministerium) considera că este foarte important ca la baza comuniunii dintre biserici să stea recunoaşterea acestor trei Taine, pe care diferitele confesiuni sunt chemate să şi le recunoască reciproc. (Dar cum să recunoşti tainele ereticilor?)

Biserica Ortodoxă a Georgiei a ieşit din CMB. Cum? Datorită curajului unor preoţi de a nu-l mai pomeni la slujbe pe patriarhul Ilias, care a fost chiar co-preşedinte al CMB între anii 1978-1983… Aceşti preoţi au spus că nu pot să pomenească un patriarh care sprijină erezia ecumenismului. Sinodul Bisericii Georgiene a avut de ales între a ieşi din CMB sau a rămâne fără o mare parte din credincioşi…

Lucrurile sunt simple, fie că ne place sau nu să privim adevărul în faţă.

Biserica Ortodoxă nu poate fi parte a unei frăţii de biserici care caută unitate văzută şi împreună-împărtăşire. Dacă îi acuzăm pe copţi sau pe catolici de ereziile lor, să ne dăm seama că şi participarea la CMB este o erezie, aşa cum au mărturisit şi preoţii georgieni contestatari. Tocmai de aceea aşa-zisa Biserică Catolică nu face parte din CMB, tocmai pentru că ea consideră că este Biserica Adevărată. Noi, făcând parte din CMB, ne lepădăm de învăţătura din Crez.

În Dosarul CMB vor fi tipărite mai multe articole legate de participarea şi ieşirea din această organizaţie anti-bisericească. Ar fi de dorit ca şi în România să existe preoţi care să aibă curajul unei atitudini similare cu cea a mărturisitorilor georgieni. Pentru că fără dreaptă credinţă, nevoinţele şi rugăciunile rămân fără plată.