După mult timp ce a trecut, mi-am dat seama că sunt dator să scriu şi eu minunile pe care le-am primit de la Domnul şi Maica Lui.
De pildă, am primit două minuni: una de la Sfântul Ioan Rusul şi una de la Sfântul Nectarie.
Am vizitat Ierusalimul în 1987, în timpul lui Ceauşescu, am văzut Sfânta Lumină de Paşti. Am mai vizitat şi Grecia, şi Sfântul Mormânt, şi locurile sfinte.
Prima minune, de la Sfântul Ioan Rusul. Aveam mare durere la piciorul stâng şi a venit noaptea la mine, cu doi oameni care îmi păreau cunoscuţi. Mi-a zis: „Hai, scoală, că pentru tine am venit!” Am zis că nu pot. „Hai, hai, scoală rapid!” „Nu pot!” Atunci m-a luat de mână şi m-a dus lângă marginea unei păduri. Era o poiană verde cu flori frumoase şi lume multă – oameni tineri, bătrâni, de toate vârstele. Şi mi-a spus: „Îi vezi pe aceştia toţi? Eu i-am vindecat!” Şi a dispărut. De frică, m-am trezit şi când mi‑am cătat piciorul, era perfect, neumflat, fără durere. Au trecut cinci ani de atunci şi nu mă mai doare. L-am pictat la Schitul Putna, ca mulţumire. Şi mulţumesc acum.
Altă minune, de la Sfântul Nectarie. Aveam hernie de disc. Am ridicat nişte lemne grele şi am fost ca paralizat în pat, cu dureri mari. A venit noaptea la mine, tot cu oamenii aceia de mână, şi mi-a zis: „Scoală, că pentru tine am venit! Hai, hai, scoală!” Cu glas tare am zis că nu pot. „Hai, hai!” M-a luat de mână, m-am ridicat şi m-a dus la altă casă, cu un hol lung. Mi-a pus o minge jos şi mi-a zis: „Dă-i cu piciorul!” Ăia doi erau la celălalt capăt şi strigau tare: „Dă-i! Dă-i!” A treia oară, am ridicat piciorul. Mi-a pus mâna pe spate şi am simţit o durere mare, tare. Şi s-au făcut nevăzuţi. M-am dat jos din pat fără durere. Dar cu 30 de ani în urmă, m-a lovit un cal pe spinare, mi-a fisurat două inele. M-am tratat, dar am rămas cu durerea. Şi am zis că dacă mi-a făcut atâta bine, cât era să-mi ia cu totul durerea? Şi a venit a treia noapte şi a pus mâna pe inelele care mă dureau şi a apăsat tare şi a zis: „De ce cârteşti? Tu ştii ce ţi-am făcut şi ce ai avut?” Şi a plecat.
Ca mulţumire, am plătit la mănăstirea Putna pentru câte mi-a făcut. Am rămas fără durere definitiv şi eu le mulţumesc la amândoi şi Maicii Domnului şi Domnului Iisus şi la toţi sfinţii pentru că s-au îndurat de mine.
Petria Andrei, Suceava
