Doresc să vă scriu două minuni cu Sfânta Parascheva. Dacă-mi aduc bine aminte, cred că prin 1999 sau 2000, cu două zile înainte de hramul Sfintei Parascheva, mătuşa mea cu acelaşi nume (Dumnezeu s-o ierte!) m-a luat să stăm la coadă la Sfânta Parascheva. Cred că am stat de la 12 ziua până a doua zi la 5 dimineaţă (de ziua ei). Am plecat acasă apoi cu o maşină, să dormim puţin, iar peste două ore să fim la biserica noastră din sat, la slujbă. Dar mătuşa mea a venit la mine din nou şi m-a trezit, spunându-m că nu poate să meargă la altă biserică, ci să mergem tot la Mitropolie, la sfântă. Am ajuns, am stat până la terminare. În capul meu era numai „Bucură-te, Sfântă Parascheva, cea mult folositoare!” Mătuşa mea Parascheva a pregătit un pachet cu dulciuri, sucuri, prăjituri, portocale pentru copiii mei. Şi a spus: „Ia-le şi du-le la copii!” Ea aşa a făcut întotdeauna, în loc să-i dăm noi, ne dădea ea. Nu a avut copii şi a dat foarte mult de pomană. Pur şi simplu făcea mâncare pentru familia noastră şi ne chema să luăm. Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească, după cum i-a fost inima şi sufletul!
Am ajuns acasă, aproape; stăteam cu părinţii mei. Când am ajuns, tata şi mama mi-au spus că fiica mea Alexandra, de 9-10 ani, e plecată cu o familie la un bal al comunei pentru câteva ore. Dar tata era foarte agitat, din cauză că ştia că familia respectivă era fără credinţă, obişnuia să bea, avea băieţi puţin mai mari. Şi că să nu râdă de fiica mea băieţii… Am aşteptat vreo două ore, până s-a întors, aproape de ora 21.00, dar până atunci, de gura părinţilor, nu mai puteam de nervi. M-au pus pe jar: unde s-o caut eu? Cu cine să mă duc eu înaintea ei? Eram divorţată de un soţ alcoolic.
Părinţii îmi repetau mereu: „Bate-o! Bate-o! Tu n-o baţi niciodată!” Le-am spus că nu pot să o bat, că am mai încercat şi a văzut moartea în faţa mea. Sau se enerva prea tare din cauza tatălui (fostul meu soţ) şi-şi pierdea cunoştinţa. Este născută cu o gaură la inimă şi medicii m-au avertizat să am grijă să nu se enerveze. Atunci, de nervi, am luat o vargă cu noduri şi, când a ajuns acasă (nu-mi vine să cred, când scriu, acum; îmi vine rău mie, îmi pare rău…), la îndemnul lor, am pus-o cu funduleţul în sus şi-i dădeam la fund; dar, culmea, în timpul ăsta, îi mai trăgeau câte una şi mama şi tata. Ea striga: „Nu mai trageţi că nu mai plec!” (era un copil, dar eu continuam). Într-o fracţiune de secundă, s-a întors brusc cu faţa în sus (nu a fost puterea ei atunci), a dat ochii peste cap, s-a învineţit toată, s-a răcit şi bolborosea cu puţină spumă la gură. „Gata!”, le-am spus, „m-aţi făcut să fiu acum o criminală! Gata, mă duc la închisoare! De ce m-ai făcut s-o bat, tată, de ce?” În timpul acesta, am luat-o repede în braţe (după ce am udat-o cu apă, cred că de asta s-a răcit mai tare) şi am ieşit cu ea în pragul uşii şi în gura mea a apărut cuvântul: „Scap-o, Sfântă Parascheva! Scap‑o, sfântă Parascheva!”, gândindu-mă în acelaşi timp cum trei zile am stat pe drumuri pentru Sfânta Parascheva şi la ultima zi să fiu o criminală. Probabil că în capul meu era numai Sfânta Parascheva, mi-a ajutat însăşi ea să-i strig numele. Când am strigat a treia oară, a început să-şi revină încetul cu încetul, dar nu-şi revenea din răceală. I‑am făcut masaj şi primul lucru care a fost când şi-a revenit total a fost să o întreb ceva, să văd dacă e normală mintal. Semnele pe fund le-a avut mult timp. Acum, când scriu, după atâţia ani, nu-mi vine să cred. Când şi-a revenit total, am încercat să-i dau să mănânce din ce primisem de la mătuşa mea, dar nu a băut decât puţin suc.
Dar cu această întâmplare-minune, Sfânta Parascheva mi-a arătat ceva. Eu chiar atunci, în ziua hramului, mă gândeam: „Măi, ce tot vine atâta lume aici an de an? Ce minuni face Sfânta Parascheva?” Cu toate că am citit acatistul ei, citisem minunile ei, dar am zis aşa, că e prea mare amploare. M-am întrebat ce minuni (cu toate că ştiam) şi iată că sfânta s-a supărat şi mi-a arătat minunea: învierea fiicei Alexandra.
Păzeşte-o, Sfântă Parascheva, tot timpul şi apăr-o de toate relele întâmplări pe Alexandra!
A doua întâmplare: în decembrie 2010 lucram în Italia. O sunam pe Alexandra, dar nu răspundea la telefon. O sunam în Spania, unde era cu viitorul ei soţ şi cu cei doi copilaşi nevinovaţi. L-am întrebat şi pe băiatul meu şi spunea şi el că nu ştie nimic. Am sunat-o şi pe viitoarea ei soacră şi ea spunea (cu gura altuia) că nu ştie nimic. În februarie 2011, când am ajuns acasă (stăteam cu chirie), am văzut lucruri proaspete ale copilaşilor – hăinuţe, jucării – aruncate pe ici, pe colo. Gata, ceva nu era în regulă. Toate aceste lucruri ar fi trebuit să fie în Spania…
Avea aici, în ţară, treabă cu poliţia. Când m-am dus la viitoarea cuscră şi am văzut copiii, gata, mi-am zis: „Alexandra e la închisoare!” Aşa a fost. A fost un şoc pentru mine… Mă gândeam la un milion de probleme. Cuscrii spuneau că o să fie bine. Iar viitorul soţ, cu toate că nu are nimic cu biserica şi cu credinţa, mi-a spus că numai o minune o poate scoate de acolo. Of, ce fată era Alexandra şi unde a ajuns din cauza mai multor probleme!…
Primul sfânt la care m-am rugat a fost Sfânta Parascheva. La ea m-am rugat cu toată tăria să o scape. Cuscrii au plecat la Ploieşti la judecătorie, pentru ea, şi le‑am spus: „Voi duceţi-vă şi eu mă rog! Altfel nu pot să o ajut.” Într-o zi de vineri, când ei erau la tribunal, eu m-am dus la Sfânta Parascheva la Sfântul Maslu. Nu am putut intra în biserică (aveam problemele femeieşti), dar am căutat să văd o doamnă bună, de încredere, la care să-i dau toate pentru Sfântul Maslu, inclusiv banii pentru pomelnic. Şi mi-a spus doamna: „Stai aici, lângă uşă, că-ţi aduc toate astea când e gata!” S-a terminat, am plecat acasă şi eu eram atât de sigură că o ajută Sfânta Parascheva, ca atunci când a scăpat-o de la moarte. Am văzut că nu mă mai sună cuscrii, i-am sunat eu (asta în cel mult două ore de la Sfântul Maslu) şi n-am apucat să întreb încă şi mi-au spus ei: „Alexandra ajunge acasă înaintea noastră. A scăpat! O minune!” A repetat şi viitorul soţ: „Da! Minune!” Pur şi simplu, Sfânta Parascheva a scăpat-o, deşi oameni cu bani mulţi şi cu relaţii au rămas la închisoare…
Când îi văd icoana, la orice biserică şi acasă la mine, îi mulţumesc mereu, mereu. Nu trebuie să uităm niciodată. Îţi mulţumesc, Sfântă Parascheva, îţi mulţumesc, şi te rog, ajut-o mai departe, ştii tu despre ce este vorba. Te rog, n-o uita, Sfântă Parascheva, căci are copilaşi nevinovaţi.
Cu mult drag, o mamă cu multe necazuri…
P.D.
(Am primit acest text de la o femeie care a trimis câteva mărturii despre minunile făcute de Sfântul Nectarie, pentru a fi publicate. Poate, pe viitor, dacă se va strânge destul material, voi tipări o carte cu noile minuni ale Sfintei Paraschiva…)
