N.n. – Un document care arată indirect de ce Patriarhia Alexandriei nu va protesta niciodată faţă de mărturisirea eretică de credinţă a sinodului BOR din decembrie 1994, prin care s-a afirmat că noi avem aceeaşi credinţă cu ereticii monofiziţi (rătăcirea B.O.R. a fost condamnată de părinţii de la Sfântul Munte Athos – textul se poate citi pe http://www.danionvasile.ro/blog/2009/06/11/pozitia-bor-este-%E2%80%9Estraina-de-cugetarea-bisericii-sobornicesti%E2%80%9D/ ).
Acord pastoral între Patriarhia Ortodoxă Coptă şi Patriarhia Ortodoxă Greacă din Alexandria (2001)
Întrucât Sfintele Sinoade, atât cel al Bisericii Ortodoxe Copte, cât şi cel al Patriarhiei Ortodoxe Greceşti a Alexandriei şi Întregii Africi au acceptat deja rezultatul dialogului oficial dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile Ortodoxe Orientale cu privire la hristologie, inclusiv cele două acorduri oficiale: primul referitor la hristologie, semnat în iunie 1989 în Egipt, şi al doilea, de asemenea, referitor la hristologie şi la ridicarea anatemelor şi restaurarea deplinei comuniuni, semnat la Chambesy în 1990, în care se afirmă că „în lumina declaraţiei comune referitoare la hristologie…, am ajuns la o înţelegere clară a faptului că ambele familii au păstrat cu credincioşie aceeaşi credinţă ortodoxă hristologică, şi continuitatea neîntreruptă a tradiţiei apostolice”. S-a convenit recunoaşterea reciprocă a Tainei Botezului, întemeindu-ne pe ceea ce a spus Sfântul Pavel, „Un Domn, o credinţă, un botez” (Efeseni 4, 5). (n.n. – după învăţătura Sfinţilor Părinţi, nu există Botez în afara Bisericii, iar botezul ereticilor nu este botez. Abia când unii eretici cer să intre în Biserica ortodoxă, botezul lor devine lucrător, dacă Biserica îl acceptă prin pogorământ – în anumite cazuri. Ereticul care moare nebotezat cu botez ortodox, deşi a fost botezat în oşbtea sa eretică, nu merge în faţa Domnului ca un creştin botezat).
Însă, întrucât până acum am aşteptat reacţiile Sfintelor Sinoade şi ale altor Biserici ale ambelor familii, restaurarea deplinei comuniuni nu s-a realizat încă între cele două părţi ale dialogului bilateral. (n.n. – iată că aceasta – din punctul de vedere al ecumeniştilor – este singura piedică pentru ajungerea la comuniunea deplină. Nu se pune deci problema lepădării ereticilor de rătăcirea lor…) Şi datorită consecinţelor de ordin pastoral şi a implicaţiilor cauzate de căsătoriile creştine mixte dintre membrii celor două Patriarhii ale Alexandriei, majoritatea credincioşilor acestora trăind în aceeaşi ţară. Aceste căsătorii fiind dificil de oficiat în ambele Biserici în acelaşi timp sau în con-celebrare, urmarea este apariţia multor lucruri sensibile între cele două familii ale partenerilor unor astfel de căsătorii. Astfel de lucruri sensibile se pot prelungi chiar şi după căsătorie şi pot afecta relaţiile dintre comunităţile celor două Biserici.
Pentru motivele menţionate mai sus, Sfintele Sinoade ale ambelor Patriarhii au căzut de acord să accepte ca Taina Cununiei să fie oficiată în oricare dintre Biserici, cu condiţia ca aceasta să fie oficiată pentru doi parteneri care nu aparţin aceleiaşi Patriarhii. Atât mireasa, cât şi mirele trebuie să prezinte un certificat valid de la propria sa Patriarhie, care să ateste că ea/el au permisiunea de a se căsători, şi care să indice amănunte cu privire la statutul lor marital de până atunci.
Fiecare dintre cele două Patriarhii va accepta, de asemenea, să oficieze toate celelalte Taine pentru noua familie rezultată în urma acestei căsătorii creştine mixte. (n.n. – prin aceasta, Patriarhia Ortodoxă a Antiohiei recunoaşte „tainele” ereticilor copţi.)
S-a convenit că Patriarhia care va oficia cununia va fi responsabilă pentru orice problemă ivită în ceea ce priveşte această căsătorie, luând în consideraţie legile unitare referitoare la căsătorie, semnate de către întâi-stătătorii Bisericilor din Egipt în anul 1999.
Fiecare Patriarhie îşi rezervă dreptul de a nu oficia Sfintele Taine pentru persoanele despre care consideră că nu respectă canoanele sale în conformitate cu Tradiţia Apostolică.
Petru al VII-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi Întregii Africi
Shenouda al III-lea, Papă şi Patriarh al Scaunului Sfântului Marcu
(Traducere de Daniela Dan. Documentul este preluat de pe http://www.antiochian.net/index.php?option=com_content&task=view&id=655&Itemid=63)
