(N.n.: Unul dintre argumentele invocate de către păruţii tradiţionalişti care iau apărarea greşelilor făcute de Biserica Ortodoxă Română este următoarea: dacă Biserica Ortodoxă Română ar face o greşeală gravă, atunci Bisericile surori ar rupe legăturile canonice cu ea. Teoretic, aşa ar trebui să se întâmple, dar practic nu se întâmplă aşa. Motivul este că fiecare Biserică locală are greşelile ei, mai mari sau mai mici (de exemplu, chiar Biserica Georgiei, care a condamnat în 1998 dialogul cu catolicii, a trimis reprezentanţi la Ravenna…). Dar documentul care urmează este mult mai grav decât cel semnat cu catolicii la Ravenna – este vorba de documentul prin care Biserica Ortodoxă a Antiohiei a făcut ultimul pas pregătitor pentru unirea cu monofiziţii sirieni. Acest document este aproape ignorat de majoritatea site-urilor ortodoxe din România. Este însă un document oficial, care se poate citi pe http://www.antiochian.net/index.php?option=com_content&task=view&id=657&Itemid=63 .
Oricum, prin faptul că până în ziua de astăzi BOR nu a condamnat acest document s-a făcut părtaşă rătăcirilor Bisericii Antiohiene, cu care se află în comuniune liturgică…)
Acord pastoral antiohiano-sirian 1991
Declaraţia oficială a Bisericii Ortodoxe a Antiohiei
despre relaţiile dintre Bisericile Răsăriteană şi Ortodoxă Siriană ale Antiohiei
Noiembrie 1991
Scrisoare sinodală şi patriarhală
Tuturor fiilor noştri ai Sfântului Patriarhat al Antiohiei, sub oblăduirea lui Dumnezeu,
Iubiţii mei,
Probabil că aţi aflat despre permanentele şi conjugatele strădanii de decenii ale Bisericii noastre şi ale surorii sale, Biserica Siriană, pentru a ajunge la o mai profundă înţelegere şi cunoaştere a ambelor Biserici, deopotrivă în sfera pastorală, cât şi în cea dogmatică. Aceste strădanii nu sunt decât expresia întru totul firească cum că Bisericile Ortodoxe, şi mai cu seamă cele din cadrul Sfântului Patriarhat al Antiohiei, sunt chemate să împlinească voia Domnului ca toţi să fie una, aşa precum Fiul este una cu Tatăl cel Ceresc (Ioan 10,30).
Este datoria noastră, şi cea a fraţilor noştri din Biserica Ortodoxă Siriană, să Îl mărturisim pe Hristos în regiunea noastră răsăriteană, acolo unde S-a născut, a propovăduit, a pătimit, a fost îngropat şi S-a ridicat din morţi, S-a înălţat la Ceruri, şi L-a trimis pe Sfântul şi de Viaţă Dătătorul Său Duh asupra Sfinţilor Săi Apostoli.
Toate întrunirile, frăţietatea, declaraţiile orale şi scrise au purtat pecetea faptului că aparţinem de o Singură Credinţă, chiar dacă de-a lungul istoriei s-a manifestat mai mult dezbinarea noastră decât diversele aspecte ale unităţii noastre.
Toate acestea au impulsionat Sfântul Sinod al Antiohiei să depună mărturie asupra progresului Bisericii noastre din Patriarhatul Antiohiei către unitatea care păstrează în cazul fiecărei Biserici în parte propria sa moştenire orientală autentică, şi prin care Biserica Antiohiană are de câştigat de la Biserica sa soră, îmbogăţindu-se în ceea ce priveşte tradiţiile sale, literatura şi sfintele ritualuri.
Orice strădanie şi năzuinţă a celor două Biserici în direcţia de a deveni una este întemeiată pe convingerea că această direcţie este de la Duhul Sfânt, şi acesta va da chipului ortodoxiei răsăritene mai multă lumină şi strălucire, care i-a lipsit vreme de secole întregi.
Recunoscând eforturile făcute în direcţia unităţii dintre cele două Biserici, şi fiind convins că această direcţie a fost inspirată de Duhul Sfânt, şi că aceasta închipuie o imagine strălucitoare a creştinătăţii răsăritene eclipsată în răstimpul ultimelor secole, Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiei a simţit nevoia de a da expresie concretă strânsei frăţietăţi dintre cele două Biserici, Biserica Ortodoxă Siriană şi Biserica Ortodoxă Răsăriteană, pentru edificarea credincioşilor săi.
Astfel, au fost luate următoarele hotărâri:
1. Susţinem respectul desăvârşit şi reciproc al spiritualităţii, moştenirii şi Sfinţilor Părinţi din ambele Biserici. Integritatea ambelor liturghii, bizantine şi siriene va fi păstrată.
2. Moştenirea Părinţilor din ambele Biserici şi a tradiţiilor lor ca întreg ar trebui să fie integrate în programa analitică a educaţiei creştine şi în cadrul studiilor teologice. Ar trebui intensificate schimburile de profesori şi studenţi.
3. Ambele Biserici trebuie să se reţină de la a accepta vreun credincios al uneia dintre Biserici ca membru al comunităţii celeilalte, indiferent de cauze ori motive.
4. Întâlnirile dintre cele două Biserici, la nivelul Sinoadelor lor, în conformitate cu vrerea ambelor Biserici, vor fi ţinute de fiece dată când este nevoie.
5. Pentru credincioşii săi, problemele de statut personal (căsătorie, divorţ, adopţie) vor rămâne de competenţa şi în sfera autorităţii Bisericii de care aparţin.
6. Dacă episcopii celor două Biserici participă la o slujbă de botez sau de înmormântare, cel care aparţine Bisericii din care face parte cel botezat ori decedat va avea întâietate. În cazul unei slujbe de căsătorie episcopul Bisericii din care face parte mirele va avea întâietate.
7. Cele hotărâte mai sus nu se aplică şi în cazul con-celebrării Dumnezeieştii Liturghii.
8. Ceea ce este valabil în cazul episcopilor, în egală măsură este valabil în cazul preoţilor ambelor Biserici.
9. În localităţile unde există doar un singur preot, membru al oricăreia dintre Biserici, el va celebra slujbele pentru credincioşii ambelor Biserici, inclusiv Dumnezeiasca Liturghie, îşi va îndeplini obligaţiile pastorale şi va săvârşi Sfânta Cununie. Va ţine o evidenţă individuală pentru fiecare Biserică şi o va transmite pe cea a Bisericii surori autorităţilor proprii.
10. Dacă doi preoţi ai celor două Biserici se întâmplă să fie într-o localitate unde există doar o singură biserică, ei vor se vor folosi de aceasta pe rând.
11. Dacă un episcop dintr-o Biserică şi un preot din Biserica soră se întâmplă să oficieze o slujbă, episcopul va avea întâietate chiar dacă parohia aparţine preotului.
12. Hirotonirea în sfintele trepte sunt săvârşite de autorităţile fiecărei Biserici pentru proprii membri. Ar fi de dorit să fie invitaţi credincioşii Bisericii surori să participe la ceremonii.
13. Naşii, naşele (la botez), şi martorii la Sfânta Cununie, pot fi aleşi dintre membrii Bisericii surori.
14. Ambele Biserici vor schimba vizite şi vor coopera în diverse sfere de lucrare socială, culturală şi educaţională.
Cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a continua întărirea relaţiilor cu Biserica soră, şi cu celelalte Biserici, astfel încât cu toţii să devenim o singură comunitate sub un singur Păstor.
12 noiembrie 1991
Patriarhul Ignatie al IV-lea
Damasc
(traducere de Daniela Dan.)
