fragment din Memoriul Comunităţii Sfântului Munte Athos

„… adresându-ne:

- Sanctităţii Sale Patriarhului ecumenic Bartolomeu şi Sfântului Sinod Patriarhal de la Constantinopol,

- Prea Fericiţilor Întâistătători ai Patriarhiilor istorice şi ai celorlalte Patriarhii şi Ierarhilor Sfintelor Sinoade din cadrul acestora,

- Sfinţitului cler ortodox şi poporului binecredincios de pretutindeni,

Denunţăm cele de mai jos:

(…) 10. Decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a României [din 8-9 decembrie 1994] ca fiind străină de cugetarea Bisericii Soborniceşti, din următoarele motive:

a. Consideră că anatemele îndreptate împotriva ereticilor au fost aruncate de Sinoadele Ecumenice în duhul lipsei de dragoste, în vreme ce astăzi, când există dragoste, unirea poate fi lesne înfăptuită. În acest fel se aduce o hulă foarte grea împotriva Duhului Sfânt, sub inspiraţia Căruia au fost luate aceste hotărâri şi împotriva memoriei dumnezeieştilor Părinţi, pe care Biserica îi numeşte teofori (purtători de Dumnezeu), guri ale Cuvântului, organe ale Duhului etc;

b. Propune un fapt nemaiîntâlnit în istoria Bisericii: înlocuirea autorităţii Sinodului Ecumenic cu consensul Sfintelor Sinoade locale.

c. Aprobă organizarea de programe pentru a face cunoscute credincioşilor deciziile luate de Comisia Mixtă, fără ca toate Bisericile Ortodoxe să se fi pronunţat în prealabil în consens. Acest fapt este întristător şi vătămător pentru poporul român evlavios.

Inima noastră se umple de o mâhnire nespusă din pricina acestei decizii a Bisericii Ortodoxe a României.” (S.A.O., p. 42.)

„Destui Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ne-au mărturisit că nu au fost deloc informaţi în legătură cu cele întâmplate în cadrul Dialogului Teologic şi că nu vor primi niciodată vreo unire din partea anticalcedonienilor şi a Sinoadelor Ecumenice. Întrebăm. Este justificată o asemenea lipsă de informare a Ierarhilor Bisericii direct interesaţi, mai cu seamă când sinodalitatea este o condiţie obligatorie în abordarea unor chestiuni atât de serioase? (…) Afirmăm cu smerenie că suntem mişcaţi de un sentiment de responsabilitate şi nu urmărim altceva decât reaşezarea cât mai grabnică a Dialogului pe baze corecte, în aşa fel încât şi noi ortodocşii să ne păstrăm integră Credinţa dreptslăvitoare, dar şi anticalcedonienii să aibă posibilitatea de a se întoarce la adevărata Biserică a lui Hristos, de care sunt separaţi de cincisprezece veacuri.

Credem că, prin harul lui Dumnezeu, strădania coroborată a tuturor mădularelor Bisericii va avea rezultate pozitive.

Însă, în cazul în care unirea se va înfăptui împotriva Unicului Adevăr – să nu fie! – declarăm clar şi categoric că Sfântul Munte nu va accepta o astfel de unire mincinoasă.”

Documentul este semnat, la data de 14/27 mai 1995, de către toţi reprezentanţii şi Întâistătătorii celor douăzeci de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte Athos reuniţi în Sinaxă - (textul este preluat din volumul “Sunt anticalcedonienii ortodocşi?”- (S.A.O.), Editura Evanghelismos, 2007, pp. 43-44)