– Gheronda, la care neam se referă Domnul atunci când zice: „Se va lua împărăţia lui Dumnezeu de la voi (de la israeliţi) şi se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 21, 43)?
– Este totalitatea creştinilor ortodocşi. Căci, aşa cum spune Scriptura, „în orice neam, cel ce se teme de El… este primit de El” (Fapte, 10, 35). Prin urmare, neamul cel nou la care face referire Domnul este lumea creştin-ortodoxă, indiferent de rasă, limbă, culoare etc. Acesta este poporul lui Dumnezeu cel Sfânt, noul Israel. Totalitatea oamenilor ce vor crede în Hristos îl va primi ca Fiu al lui Dumnezeu şi toţi vor deveni mădulare ale Bisericii Sale. Nu are în vedere Domnul în mod exclusiv neamul grec. Să nu uităm că primii creştini nu erau greci – evrei erau. Şi Apostolii erau evrei. Şi prin evrei s-a transmis Creştinismul. Nu cumva toţi Părinţii Bisericii erau greci? Sfântul Ioan Damaschin era sirian. Marele Antonie, dascălul monahismului, era egiptean, şi atâţia alţii. De ce nu vedem toate astea?
Şi eu sunt grec şi-mi iubesc patria. Însă, atenţie! Să nu aducem în Biserică un alt soi de rasism spunând: „Noi, grecii, suntem mai buni decât voi, care sunteţi slavi, francezi, chinezi.” Înaintea Domnului suntem toţi deopotrivă. În loc să ne lăudăm, să avem grijă mai bine să devenim vrednici acestei mari obligaţii pe care o avem ca o moştenire a Părinţilor noştri. Să nu ne asemănăm iudeilor, care nu făceau ce a făcut Avraam, ci se lăudau că sunt fii ai lui Avraam. Hai să nu căutăm cele ce sunt spre interesul nostru, al grecilor. Alţii plătesc cu sânge Creştinismul.
În ţările din Cortina de Fier, credinţa creştină (acestea s-au spus înainte de căderea Comunismului – n.ed.grec) costă, şi încă mult. Costă – poziţii, funcţii, cariere profesionale şi multe altele. Înseamnă temniţă, exil, ba încă şi moarte. Drept aceea, ar fi fost foarte egoist din partea noastră, trăind desigur un Creştinism cu toate conforturile, să spunem că suntem superiori celorlalţi. E ca şi cum le-am spune: „Voi, chiar de răbdaţi zilnic chinuri pentru Hristos, pentru dragostea şi credinţa lui Hristos, sunteţi inferiori nouă, celor pe care nu ne costă nimic credinţa creştină.” Şi totuşi, aceia plătesc cu sânge credinţa creştină.
Într-o bună zi va da Dumnezeu ca în ţările de după Cortina de Fier să înceteze persecuţiile şi să se deschidă porţile. Atunci vom vedea că Biserica lui Hristos s-a îmbogăţit cu un alt nor de mucenici, contemporani, în acele ţări. Dacă în primele trei secole de Creştinism aveam unsprezece milioane de mucenici, nu ştiu câte milioane de mucenici vor înregistra istoricii bisericeşti în viitor, în ţările unde monştrii atei stăpânesc şi dictaturile ateiste abominabile se răspândesc.
Traducere de monahul Gherontie de la Mănăstirea Sfântul Pavel, Sfântul Munte Athos din originalul în limba greacă: „Lui Hristos Dumnezeu să i-o dăm -Povăţuind poporul lui Dumnezeu”, de Arhimandrit Epifanie Theodoropoulos, Editura Sihăstria, „Celei pline de dar”, Trizina, 2003, pp. 137 -139.
Pingback: Razboi întru Cuvânt » LA O ADICA, NE INCHID SI INTERNETUL (Noutati 4-5 aprilie 2009)
Pingback: blogul lui laurentiu dumitru » Blog Archive » Linkurile zilei, 7.04.2009
Nu stiu cat de potrivit este acest cuvant, dar cred ca avem nevoie acum, mai mult decat oricand, de o ”centralizare” a marturisirilor. Vin cu propunerea deschiderii unui nou topic pe blog in care sa se impartaseasca binecuvantarile venite de-a lungul timpului de la marii sfinti necanonizati inca.
As vrea ca oamenii care au fost la Par. Justin Parvu, la Par. Cleopa, la Par. Ilie Lacatusu si la multi alti asemenea lor sa isi deschida sufletele si sa spuna si celorlalti, care au nevoie de alinare sufleteasca, sa povesteasca de linistea pe care au regasit-o in preajma acestor sfinti. Cand spun ”centralizare”, ma gandesc la o expunere a minunilor in felul in care au fost marturisirile reunite si publicate in volumele dedicate Parintelui Arsenie Boca.
Pornind de la exemplul minunilor Sfantului Nectarie, sa indraznim sa ne impartasim unii altora harul dobandit prin rugaciunile acestor mari duhobnici. Sa ii canonizam noi, oamenii de rand, ca noi suntem cei care am trait minunile, noi suntem cei care am simtit harul lor, ca Internetul are o mai mare putere asupra maselor decat poate avea vreodata vreun Sinod, vreun Consiliu, vreun for. Doar asa vom avea acces la zeci sau poate sute de marturii care vor reusi poate sa trezeasca din adormire constiintele inca preocupate doar de cele materiale si doar de cele lumesti. Doar asa vom fi de ajutor celor care inca mai bajbaie, inca mai ratacesc in cautarea lor si care au nevoie de un sfat de un real folos.