Eu, Valeriu Oprişan, nu sunt nebun. Azi-noapte, când voi dormeaţi, am avut o vedenie. Am înţeles temniţa. Am văzut moartea şi Învierea temniţei. Am văzut pământul deschizându-se şi înghiţind închisoarea. Pământul şi-a luat pământul înapoi. Cu surprindere am văzut apărând în loc o biserică. La început era mică. Încetul cu încetul, a crescut asemenea unei flori. Când a ajuns mare, cât temniţa noastră, am intrat cu sfială în ea.
Fraţilor, nu sunt nebun. V-am găsit în biserică, rugându-vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea sfinţii care ne-au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pereţi, nu mi-a venit să cred… Pe cine am văzut în icoane? Erau de-ai noştri, îmbrăcaţi în zeghe. Pe unii i-am recunoscut uşor, pe alţii mai greu. Aveau aură de sfinţi. În spate, în iezerul cel de foc, i-am văzut pictaţi pe cei care ne hăituiesc sufletele.
Nu erau toţi acolo. Unii erau cu voi. Hristos era răstignit între directorii închisorii. Moiş era pe crucea din dreapta, senin. Nu pot să uit pereţii cu sfinţi în zeghe. Nu pot să uit că pe feţele lor se citea izbăvirea. Nu rezistăm degeaba.
Undeva, acolo sus, se scrie Patericul temniţelor…
(Danion Vasile – din ciclul „File din sufletul meu”, volumul „Taina iubirii”)
Ferice de ei! Ferice de cei care au patimit si au murit cu dragoste pt Hristos in suflet. Ferice de cei care s-au invrednicit si se vor invrednici de slava in Imparatia Tatalui Ceresc. Sa se roage si pt noi pacatosii, pt noi cei care suntem departe de orice vrednicie duhovniceasca. Slava lui Dumnezeu si Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu!
cel mai frumos, de unde fac rost de aceasta carte?
Si eu marturisesc ca alta explicatie pentru …convertirea mea nu gasesc nici eu, nici cei de aproape decat harul care s-a revarsat peste Romania din temnitele comuniste. Sa vedem daca mai vine un val de convertiri ACUM, asa cum a fost dupa Revolutie(sau ce-a fost). Va urma un alt … val. (Sau deja ne-a luat).
Neamul romanesc a umplut cerul de sfinti care au patimit pentru Hristos , si totusi care era vina acestor oameni care au preferat moartea decat sa isi pateze identitatea lor de crestini traitori? , vina lor era cum am spus aceea ca ei erau crestini ,oameni care nu au acceptat compromisul in favoarea unei temniti mai usoare sau de ce nu chiar eliberarea din ea in schimbul slujirii unui sistem draconic .Pentru tinerii de azi ,printre care ma numar si eu , pentru cei care vrem sa il descoperim pe Hristos si sa ii slujim Lui fara sa facem compromisuri avem ca modele vii de urmat acesti sfinti romani de-ai nostrii contemporani cu noi traitori intr-un secol haotic si nebun , care ne indreapta pasii sper o credinta dreapta si vie aratandu-ne chiar cu degetul de sus ” Uitati-va tineri la ce am fost si ce am facut noi pentru Dumnezeu asa sa faceti si voi si sa nu faceti compromisuri ” , dar din pacate in ziua de azi pana si crestinul mai autentic face compromisuri in shimbul a cine stie ce favoruri . Traim intr-o lume derutata haotica , totul din jur pare un haos , da este un haos atunci cand nu esti sincer cu Dumnezeu .
Parintele Iustin este unul din marturisitorii credintei ortodoxe din inchisori care este inca in viata.
Sfintia Sa regreta ca sacrificiul martirilor nu este recunoscut de cei in masura sa o faca si nu li se deschide dosarul de canonizare.
Prin jertfa lor, ei sunt deja sfinti in Biserica lui Hristos, in cer. Pentru ca suferinta lor i-a sfintit si Dumnezeu le asculta rugaciunile.
Dar aici, pe pamant, se pare ca sunt alte prioritati. Este pacat ca Inaltii Bisericii nu fac mai mult pentru cei care au murit din iubire pentru Hristos si ignora sacrificiul acestora, lupta dusa cu comunismul.
Pentru mii de oameni, Parintele Iustin este un Sfant Viu, care ne ridica la cer rugaciunile, care ne da speranta si putere, care ne intareste in lupta pe care fiecare din noi o are de dus.
Este un om care a primit atat de putin de la semenii lui si care a oferit atat de mult celor care au avut nevoie de el. Fara el, nu as fi reusit sa fiu ceea ce sunt acum si alaturi de mine, mai sunt mii de oameni care au simtit harul sau. Domnul mi-a raspuns la rugaciuni, a facut o minune cu mine, m-a lasat sa il cunosc pe Parintele Iustin si sa fiu ajutata de dansul.
Stiu ca cea mai mare dorinta a Sfintiei Sale este canonizarea sfintilor marturisitori din inchisori.
Fie ca Dumnezeu sa le deschida calea celor in masura sa canonizeze martirii din inchisori, sa aiba puterea sa nu se mai ascunda de adevar, sa nu mai ignore suferinta continua a neamului romanesc, sa recunoasca sacrificiul oamenilor nevinovati pedepsiti pe nedrept.
Foarte frumos, dar stiu ca nu acesta ar fi un comentariu pe care il astepti, Danion.
Cred ca fragmentul de mai sus este punerea indirecta a problemei canonizarii sfintilor, si macar datorita evlaviei oamenilor fata de sfintii inchisorilor acestia ar trebui canonizati. Am vazut cativa sfinti cu moaste intregi, m-am inchinat la particele din sfinte moaste, am fost si la Aiud, iar faptul ca a izvorat mir din moastele lor ar trebui sa ii puna pe ganduri pe ierarhii nostri.Parintele Bartolomeu Anania are macar curajul dat de trecutul sau si un simt al dreptatii innascut, poate daca l-am ruga sa puna aceasta problema in Sfantul Sinod nu ar ramane doar un zumzet in randurile credinciosilor s-ar face dreptate acestor sfinti. Sa ne rugam de cei care constiinta ortodoxiei vie sa lupte in numele nostru.