Prea multi”sa zicem” in vocabularul si, posibil, in mentalitatea Mitropolitului Corneanu. Ce parte nu si-a insusit categoric din dreapta si sfanta credinta?
E adevarat, scrie si la carte,ca avem conducatorii pe care ii meritam. Dar oare meritam asemenea pastori?
Ceea ce ma uimeste si mai tare, in afara gestului sau de “fratietate”, e usurinta cu care l-a dat de-a lungul timpului,oricui si oricum,pe Hristos prin Sfintele si Dumnezeiestile Taine. si probabil pana la comuniunea cu ereticii, nu a mai fost decat un simplu si infim pas.
Nu sunt eu in masura sa judec si, recunosc sincer ca,mi-e mila de bietul Mitropolit. Imi pare rau mai ales de faptul, ca poate candva demult,a pornit cu dreptul in viata. Si cat de trist este sa pornesti bine si sa sfarsesti rau! Dar poate ca Bunul Dumnezeu ii va da si dansului lacrimi de pocainta si prilej de indreptare. Sa incercam sa ne rugam pentru dansul, asa cum ne invata dreapta noastra credinta. Doamne ajuta-ne pe toti!

Ati auzit care e noua arma a dracului? “Marturiile Sfintilor Parinti sunt opinii ale unor timpuri care s-au schimbat”. Fratilor, se pare ca avem “onoarea” de a fi contemporani vremurilor in care erezia e considerata virtute, iar pacatul o fapta normala. Sa ne aducem aminte de vorbele Arhanghelului Mihail care se potrivesc atat de bine astazi: “Sa luam aminte… sa stam bine”. Ferice de cei care rezista pana la capat. Toate cele bune.

Referindu-se la dialogul ortodox-catolic, PS Hilarion Alfeyev al Vienei si Austriei a afirmat:

<>

Contextul acestei afirmatii este propunerea episcopului rus privind studierea in cadrul dialogului teologic dintre cele doua Biserici a statutului diecezelor/eparhiilor catolice din tarile ortodoxe si al eparhiilor ortodoxe din tarile catolice, pornind de ca notiunea de teritoriu canonic.

http://orthodoxeurope.org/#19-2-452

lasati omul in pace.
si Iisus a facut gesturi care ii revoltau pe preotii din vremea lor.aveti memorie scurta?este episcop si in afara de asta e un gest de comuniune si impacare.si asa l-ati terfelit destul.e un om batran si daca a gresit ceva dupa legile divine va fi pedepsit.e usor sa dai cu piatra.ce fel de crestini sunteti?sau mai bine zis sunteti crestini?

Problema e ca multi ierarhi ortodocsi se duc si slujesc Sf.Liturghie cu catolicii iar cand vine momentul impartasirii se retrag sfiosi si plini de tact ” asteptand vremea cand ne vom putea impartasii din acelasi potir”. Nu se spune clar : “nu ne impartasim pt ca dvs. sunteti eretici si traditia ortodoxa spune ca impartasania ereticilor e falsa” si “hai dom’le sa punem istoria pe masa o data, sa vorbim despre DEOSEBIRILE dintre noi nu despre ASEMANARI,si sa vedem o data cine are credint a adevarata.”
Mitropolitul Nicolae s-a lasat inselat de aceasta atmosfera de tact si sfiiciune asa cum se lasa inselati multi credinciosi.E o atitudine cre creaza confuzie printre ei, iar ei, credinciosii sunt inclinati a cere comuniunea cu toti crestinii, li se pare firesc sa fie asa, va reamintesc ca ierarhii si preotii au facut schisma 800-1054, nu poporul, imi pare rau sa o spun…
De unde sa stie poporul ca apusenii sunt eretici cand ierarhii TOTI nu o spun raspicat? Si daca l-a mai vazut pe PS Cutare ca a fost la o slujba catolica (s-a impartasit sau nu ce mai conteaza)se duce si el la eretici si-si urmeaza inclinatia spre comuniune, nestiind ca face o greseala.

O singura solutie:
Sa se organizeze actiuni ca cea in care Sf.Ilie Tesviteanul si preotii zeului Baal au cerut semn ceresc ca sa se arate care e Dumnezeul cel adevarat.Trebuie sa avem si noi acelasi curaj, nu e o hula, Domnul a zis “cere si ti se va da, intreaba si ti se va raspunde”. Mihai Viteazul a facut asta la Alba Iulia cand catolicii nu-l lasau sa faca biserica. S-au rugat SEPARAT ortodocsii si catolicii ca sa se aprinda singure candelele din bisericile fiecaruia, sa se vada care e credinta cea dreapta. S-a aprins doar a ortodocsilor si astfel Mihai Viteazul a fost lasat sa construiasca.

Prezent la ceremonia de deschidere a celei de-a treia Adunări Ecumenice Europene de la Sibiu (4-9 septembrie 2007), prima găzduită de un stat majoritar ortodox, José Manuel Durăo Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a transmis un mesaj edificator :

„Toate formele de exprimare a dimensiunii culturale şi spirituale a omului trebuie să poată să coexiste în Europa. Toate imnurile de bucurie, fie ele sacre sau profane, trebuie să poată să răsune. (…) Religia este o dimensiune din ce în ce mai importantă a multor societăţi şi o sursă importantă de valori pentru indivizi. Ea poate juca un rol capital promovînd aprecierea altor culturi, religii şi moduri de viaţă pentru a contribui la stabilirea armoniei dintre ele.(…) Dialogul cu diferitele Biserici, comunităţi confesionale şi de convingeri, precum şi apărarea intransigentă a libertăţii de religie (ca şi a libertăţii de a nu avea o religie) înseamnă recunoaşterea acestei diversităţi şi a acestui pluralism care constituie sufletul ideii noastre de Europa. (…) Europa este profund ataşată umanismului şi democraţiei pe care le-a „inventat”. Respectul diversităţii, deschiderea către celălalt şi toleranţa sînt la fel de adînc ancorate în cultura europeană „

In traducere , sa facem un mare ghiveci in care eventual crestinismul sa tolereze pacatul sodomiei sau si mai bine sa nici nu-l mai considere pacat . Sa se creeze o uniformizare imbecilizatoare in care binele sa stea cu raul la masa dar sa nu aiba voie sa-i spuna raului ca-i rau . Sa facem o mare hora a alternativelor la care religiosii , ateii , sodomitii si satanistii sa joace precum le canta Big Brother . Asta ar fi ideea , virusarea ortodoxiei iar iubitorii de Dumnezeu sa fie etichetati extremisti , primul pas spre prigoana ce va urma .

Dar ce este UE ? Cititi va rog si articolul

http://saccsiv.weblog.ro/2008-01-23/268830/PAPUSARII—Uniunea-Europeana.html

Nu ne miram de declaratiile lui Jose Manuel Barroso , participant Bilderberg Group , unul din laboratoarele Noii Ordini Mondiale . Despre ce inseamna aceste periodice intalniri Bilderberg , istoricul formarii acestui grup , conducatorii lui si principalele personaje participante puteti citi in articolul

http://saccsiv.weblog.ro/2008-04-14/343493/Bilderberg-lista-participanti.html

LOCVACITATEA GRECO-CATOLICĂ A VATICANULUI TĂCUT

Unirea cu catolicii nu poate fi anticipată emblematic
prin exhibiţionismul unui mitropolit ortodox,
care, la adânci bătrâneţi, a ajuns să creadă că
Euharistia este egală, primăvara, cu borşul de urzici.
(Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei şi Maramureşului – „Adevarul” 16/06/2008)

Îmi propusesem, din mai multe motive, să nu scriu nimic despre evenimentul petrecut spre sfârşitul lunii trecute la Timişoara când, cu prilejul sfinţirii bisericii greco-catolice cu hramul „Sf. Maria – Regina Păcii şi a Unităţii”, la momentul împărtăşaniei, Mitropolitul ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu a plecat din mijlocul credincioşilor şi a intrat în altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăşi. „Ca răspuns, Excelenţa Sa Mons. Francisco Javier Lozano, Nunţiul Papal în Romania, conform tradiţiei, i-a dat în mâna Înalt Preasfinţiei Sale Nicolae Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul cu Sângele Domnului din care Înalt Preasfinţia Sa Nicolae s-a împărtăşit singur”(cf. comunicatului Bisericii Greco-Catolice redactat de preotul Cristian Terheş, Purtător de cuvânt, sprijinit de d-l Bouleanu Vasile, asistent al Purtătorului de cuvânt). Nu am vrut să scriu nimic, în primul rând fiindcă respectivul „eveniment” stârnise destule comentarii şi analize la vremea respectivă, unele aspre, dar indiscutabil competente, altele intelectuale şi blond-rubicond-gongorice în bretele, cele mai multe lăutăreşti şi sentimentale după modelul-princeps al euforiei euharistice care i-a dat ghes mierosului Întâi Stătător din Banat să dea buzna la mâna permisivă a Nunţiului Papal. În al doilea rând pentru că apartenenţa fondatorului Gazetei de Transilvania, George Bariţiu (al cărui bunic şi tată au fost preoţi greco-catolici), el însuşi fiind format la Facultatea de Teologie din Blaj, mă invita – gândeam în sinea mea - la o minimă decenţă, dincolo de credinţa, de opiniile mele şi de memoria dureroasă a pământenilor din aceste locuri, despre care Nicolae Iorga spunea că „împotrivirea cea mai mare care se sfârşi cu biruinţă” faţă de unirea cu Roma de la 1701, „veni din partea braşovenilor” (vezi N. Iorga, „Sate şi preoţi din Ardeal”); după cum tot acestor locuri aparţine şi faimoasa polemică dintre Andrei Şaguna şi (din nou) „Gazeta de Transilvania” pe care, viitorul Mitropolit al Transilvaniei, o acuza pe la 1855 că slujeşte interesele greco-catolice în tendinţa manifestă de extindere a unirii cu Roma în Banat (vezi A. Şaguna, vol. I „Corespondenţa”, Cluj, 2005). Aşadar, acestea ar fi în scurt, motivele pentru care mi-am zis că ar fi mai nimerit în această problemă, să aştept cuviincios, până la pronunţarea Sinodului Bisericii Ortodoxe. N-au izbutit să-mi clintească această hotârâre nici măcar piţigăiala unor prieteni care îşi asumă competenţe dintre cele mai diverse (de la scrierile Sfinţilor Părinţi până la fotbalul euro-judeţean trecând frond şi pofticios printre telemea şi mici, taman la „doctrina” împărtăşaniei devălmaşe, ce şi-o justifică stuchindu-ne în faţă conceptul de “eclesiologie euharistică” de pe la începutul anilor ‘60, concept aparţinând lui Nicolai Afanasiev, dar care, în epocă, a ajutat numai la deblocarea dialogului ecumenic între romano-catolici şi ortodocşi, nu şi la comuniunea euharistică) sau europenele mirări cotidiene ale unui fost ambasador la Vatican (vorba lui Caragiale, „nu că e frizer, da e galant”) cu mari lacune teologice în chestiuni de autocefalie. Până deunăzi când, hodoronc-tronc, mă trezesc cu un e-mail venit din partea „greco-catolica org.” prin care sunt înştiinţat că „aproximativ 500 de persoane - ortodocşi, romano-catolici, greco-catolici, protestanţi şi neoprotestanţi - au participat sâmbătă seara, 14 iunie 2008, la un miting în Piaţa Operei din Timişoara pentru susţinerea IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Ortodox al Banatului, acuzat de mulţi din Biserica Ortodoxa Română că a săvârşit o “crimă” cerând să primească Trupul şi Sângele Domnului Cristos în cadrul unei Liturghii greco-catolice”. Recunosc că nu am avut până deunăzi nici un fel de contacte cu „greco-catolica org.” şi am fost curios să aflu mai multe. Astfel am putut constata o efervescentă şi neobosită lucrare desfăşurată pe un evantai policrom, de la sprijinirea relativismului doctrinar până la grija faţă de limba şi literatura română. În legătură cu gestul Mitropolitului Banatului suntem înştiinţaţi bunăoară că, „pentru cazuri particulare, motivate de întemeiate dispoziţii sufleteşti Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolica, respectă libertatea fraţilor ortodocşi de a se împărtăşi la Sfintele Liturghii greco-catolice”. Am fi curioşi totuşi, să aflăm pasajul vreunui tratat doctrinar-teologic romano-catolic, greco-catolic etc. care să facă vorbire în mod aplicat despre aceste „întemeiate dispoziţii sufleteşti”, eventual să le enumere şi să facă trimiterile scripturistice necesare! După câte ştie orice elev de seminar, Sfânta Împărtăşanie presupune în prealalbil, împărtăşirea în credinţă, adică mai pe limba tuturor, rostirea şi asumarea aceluiaş Crez. Or, după câte ştim, există încă unele deosebiri fundamentale ce duc, din perspectiva creştin-ortodocşilor (securişti, fireşte), până la avarierea raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi, ca să nu mai vorbim aici despre Împărtăşania propriu-zisă şi, vai, oroare! – din ce în ce mai uitata ei dimensiune mistică. Pentru creştinul-ortodox, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este expresia cea mai înaltă a unităţii eclesiale deja existente, nu o etapă, un mijloc, un exerciţiu ori vreun tratament naturist spre împlinirea acestui deziderat. A ne împărtăşi liturgic din acelaşi Potir, dar a rămâne în continuare Biserici separate dogmatic şi canonic reprezintă o absurditate din punct de vedere teologic! Dar ce mai contează toate astea azi când, nu-i aşa, lumea a evoluat! Totuşi, cu smerită încăpăţânare credem în continuare că, în cazul de la Timişoara, avem de-a face cu o încălcare a AMBELOR norme doctrinar-canonice, atât ortodoxe cât şi romano-catolice. Mai mult decât atât, există încă din 1993, dacă nu mă înşel, nişte recomandări clare ale Vaticanului care interzic o aşa-numită „provocare la euharistie”, tocmai pentru a nu pune într-o situaţie delicată dialogul ecumenic între aşa-numitele „biserici surori”. Cu toate acestea, iată, de aproape o lună Vaticanul tace. Ar mai putea fi adus aici în discuţie şi un detaliu al gestului Mitropolitului Corneanu, cu implicaţii de natură să stupefieze odată în plus. Comunicatul greco-catolic ţine să sublinieze că: „Nunţiul Papal în Romania, conform tradiţiei, i-a dat în mâna Înalt Preasfinţiei Sale Nicolae Sfântul Trup”! Despre ce fel de tradiţie este vorba aici? Arhiereul îşi ia singur Sfânta Împărtăşanie arătând prin aceasta deplinătatea Harurilor din el, „darul cel mai mare şi mai desăvârşit din câte Haruri avem de la care ni se dă toată dăruirea şi luminarea şi aceasta este temelia, începătura, izvorul şi rădăcina bunei-cinstiri, şi pe Însuşi Hristos închipuieşte”(Sf. Simeon al Tesalonicului), dar şi autoritatea sa deplină în Biserica al cărei cap este Iisus Hristos. Or, luând Mitropolitul Corneanu din mâna Nunţiului Papal, „Sfântul Trup”, putem spune la rigoare că Vaticanul s-a pomenit hodoronc-tronc cu Mitropolia Banatului ca dioceză extinsă! În ciuda acestei „donaţii” sui-generis, Vaticanul continuă să tacă, neaducând la cunoştinţa credincioşilor săi din lumea largă, „minunea” ce s-a petrecut la Timişoara. Paradoxal, cu cât tăcerea Vaticanului se adânceşte, cu atât creşte disponibilitatea la comunicare a „greco-catolica org.”. Astfel, de pe acest site, mai putem lua cunoştinţă şi de profunda nemulţumire ce a stârnit-o reverenţa făcută de preşedintele ţării către Varlaam şi Dosoftei („ctititori ai limbii şi literaturii române moderne”) cu prilejul instalării la Iaşi a Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, Teofan, nesocotindu-se astfel meritele „continuatoare” în domeniu ale Şcolii Ardelene, în favoarea slavofililor kaghebişti B.O.R. Slavă Domnului, bieţii moldoveni recuperează astăzi eroic, dragii de ei, cu vârf şi îndesat, prin reprezentanţii lor cu studii la Sorbona, nemerniciile de ieri şi de azi ale „drept-credincioşilor-ortodocşi, vajnici apărători ai unei TTTTTradiţii clăpăuge” cum ţine să ne atragă atenţia un astfel de gălăgios truditor. Surprinzător însă, „greco-catolica org.” nu manifestă aceeaşi vigilenţă faţă de limba română atunci când d-l Paul Costin bunăoară, preşedintele Comunităţii Evreilor din Timişoara, susţinătoare a Mitropolitului Corneanu la mitingul din Piaţa Operei, declară despre acesta că „de mulţi ani a practicat ecumenismul în Banat, nu doar pe hârtie, ci şi în practică”… În sfârşit, să trecem. În general, modalităţile de interpretare ale limbii reprezintă o preocupare, ce-i drept nu mereu încununată de succes, pentru „greco.catolica org.”, care postează ambiţios pe prima pagină a site-ul său faimosul pasaj de la Matei 16, 18-19: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ legat va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ dezlegat va fi şi în ceruri”. În temeiul acestui fragment îşi întemeiază, desigur, pretenţia de a fi „Biserica lui Petru”, scăpând din vedere „minorul detaliu lingvistic” că Mântuitorul în pasajul de mai sus a spus, totuşi, Biserica mea şi nu Biserica ta!
Din legitime convingeri Biserica Greco-Catolică devine foarte locvace atunci când are prilejul să amintească despre istoria ei de la anul 1948, sărind graţios peste începuturi. Deşi este evident o Biserică tânără, onestitatea te îndeamnă să începi istoria ei cu anul 1701 şi perioada premergătoare. Atunci, aproape fără voie istoria Transilvaniei te obligă să rememorezi abuzuri, şantaj, umilinţe, fals în documente, crime, prigoană, Bukow, peste 100 de locaşuri dărâmate cu tunul şi aşa mai departe. Desigur, acele vremuri nu se mai pot întoarce şi n-ar trebui să ne lăsăm copleşiţi astăzi de tristeţea lor. Dar, când în cazul Mitropolitului Nicolae Corneanu eşti nevoit să constaţi nu numai spiritul juvenil legitim ci şi ipocrizia şi locvacitatea greco-catolică a Vaticanului tăcut, îţi dai seama că spiritul de acum 300 de ani a rămas, din păcate, intact. Este şi motivul pentru care am „retrocedat” site-ului „greco-catolica org.” mesajul trimis deunăzi, cu rugămintea de a face uitată, cel puţin deocamdată, adresa electronică a subsemnatului.

Răzvan Ionescu
Gazeta de Transilvania (www.gtbv.ro)
21-22 iunie 2008

Este interesant articolul precedent. Insa am cateva nelamuriri.
1) Daca credinta noastra este ortodoxa de ce bisericile ne sunt goale in timp ce la neoprotestanti sunt pline.
2) De ce sunt vinovati cei ce astazi pentru greselile celor din trecut.
3) Noi ii consideram pe greco catolici dusmani ai acestui popor. Va rog veniti cu precizari ale activitatii antiromanesti a Bisericii Greco Catolice din sec XX. Din articolele precedente am inteles ca Bukov a distrus . Intrebare- era greco catolic roman sau nu. Eu stiu ca greco catolicismul s-a rupt din ortodoxie. Sunt unguri? Din cate cunosc ungurii sunt romano-catolici (in minoritate) deoarece cei mai multi sunt protestanti/reformati.
3) Cum considerati ca trebuie sa fie relatiile ortodocsilor cu baptistii?

http://www.oikoumene.org/fileadmin/files/wcc-main/documents/p2/FO1982_111_en.pdf

In 1982, Comisia Credinta si organizare de la Lima a adoptat documentul BEM care constituie baza dogmatica si liturgica minima a unirii crestinilor: Botez, Euharistie, Slujire (Preotie)

La acest document sa se fi referit IPS Corneanu ? Poate seminaristii sau studentii de la teologie ne pot lamuri mai multe lucruri .

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=230&cmd=articol&id=8650

Toti faceti afirmatii dar nici unul nu spuneti lucrurilor pe nune ,sa fim toleranti dar cu toti nu se poate,toti ne rugam la Dumnezeu dar nu in acelasi fel. Omul este pacatos pt. aceasta a venit Bunul MANTUITOR sa ne mantuie de pacate. Cum tot omul are nevoie de doctor tot asa avem nevoie de MANTUITOR.

Chiar si un preot greco-catolic poate ramane derutat de un gest ca acesta. Din punctul de vedere al randuielilor Bisericii Catolice, unui ne catolic nu i se poate acorda Impartasania euharistica decat dupa exprimarea marturisirii de credinta prin care cel in cauza afirma ca “crede si marturiseste toate cele pe care le crede si le marturiseste Biserica Catolica” (a se vedea si declaratia de unire a vladicilor ortodocsi Atanasie si Teofil si a celor 36 protopopi ortodocsi care au intrat in deplina comuniune cu Urmasul lui Petru, Sfantul Parinte Papa, in preajma lui 1700, in Transilvania).

Ce consecinte pozitive a avut gestul Mitropolitului Corneanu pentru relatiile dintre catolici si ortodocsi? Nici una. Sincer sa fiu, ma asteptam la mai mult din Partea IPS Corneanu, dar…si din partea catolicilor.

IPS NICOLAE CORNEANU PUTEM A VA SPUNE CA AM APRECIAT GESTUL D-VOASTRA DE IUBIRE CEEA CE INSEAMNA CA D-ZEU VA PUS PE INIMA SA IUBITI PE TOTI DECI FIE CA ESTI CATOLIC,ANLICAN,PENTICOSTAL,BAPTIST SAU ORTODOX INDIFERENT DE CEEA CE ESTI TREBUIE SA AI GRAMUL DE DUMNEZEIRE IN TINE SI DE ACCEA APROB CU MARE BUCURIE IN INIMA GESTUL FACUT DE IPS CORNEANU PTR BUNUL MERS AL LUCRARI LUI D-ZEU O TURMA SI UN PASTOR DECI CEI CE CAUTA SA SE IMPOTRIVEASCA SI CAUTA SA RUPA TRUPUL LUI HRISTOS SI SA DESBINE BISERICA LUI D-ZEU PRIN SEPARATISME VA FAC UN AVERTISMENT VINE VREMEA CIND D-ZEU VA VA CHEMA LA JUDECATA PTR CA D-ZEU NU ESTE ALCEVA DECIT DRAGOSTE NU E SEPARATISM. CAUTATI SA IUBITI UNIREA EUHARISTICA DECI APROB GESTUL FACUT DE IPS NICOLAE CORNEANBU SI IL FELICIT PTR GESTUL LUI IN CARE SA VAZUT CA E UN OM IN CARE SE VEDE DUMNEZEIREA MULTA PACE

Cateve mici precizari pa care ortodoxul nu le poate trece cu vederea:
-din atitudinea p.s. Corneanu rezulta ca parerile marilor sfinti ai Ortodoxiei nu sunt relevante,ca si cum adevarul s-ar perima,ar fi peren,acesta nu ezita nici un pic sa-si situeze parerile personale deasupra celor ale sfintilor
-poate sa fie el cat de episcop ar fi si sa se autointituleze cat vrea el de ortodox-din fapte va fi judecat,cum zice Domnul
-intotdeauna cand se petrece vreo mare sminteala in vremea noastra,ea se petrece in lumina(vezi Doamne) a unor inalte valori,ale unitatii,ale pacii mondiale cum face ecumenismul; sa nu uitam ca singura data cand Iisus a fost violent a fost cand a curatit Templul de negustori-oare lepadarea de Adevarurile credintei inseamna mai putin decat iubirea de arginti?
-Corneanu nu e sincer-nu raspunde despre decat la ce vrea nu si la intrebarile incomode-eu sunt unul din ortodocsii pe care gestul lui i-a smintit si i-a tulburat-noua de ce nu ne raspunde?
-o atitudine ortodoxa este sa ne rugam pentru el sa-l lumineze Dumnezeu si sa-l aduca la Ortodoxie si cu fapta,nu numai formal,cu numele
-dumnezeiescul apostol Pavel spune clar ca cel care nu se impartaseste fiind vrednic de aceeasta,se osandeste-sa nu stie acest lucru elementar sfintia sa? Cum sa impartasesti atat de usor?
-membrii clerului greco-catolic si romano-catolic sunt de acord cu gestul p.s. Corneanu si au sarit repede in ajutorul acestuia facandu-ne cum le vine la gura-fundamentalisti,etc- ii invitam sa-i urmeze exemplul si sa se impartaseasca la ortodocsi,vor veni oare?
-satana sub masca asa-zisului bine vine sa amageasca oamenii,a se studia Scriptura si istoria,in numele iubirii vrea sa lepedam adevarul si sa ne infratim cu ereticii,nu avem iubire pentru ceilalti-apare obsesiv acest slogan-Avem pentru HRISTOS si adevarul sau,si pentru toti oamenii,insa nu ne vom lepada de dreapta credinta si ne vom ruga Domnului Iisus sa-i intelepteasca pe toti oamenii!
AMIN !

Profesor Dr.Nutu Rosca - Probleme bisericeşti la Săpânţa
Scris de Sighet Online
Vineri, 05 Iunie 2009 15:27 74 Afişări
Pentru a lămuri problemele ridicate de un comunicat greco- catolic despre situaţia bisericească din Săpânţa, la început trebuie să lămurim noţiunea de biserică. Acest cuvânt are două sensuri: 1. Biserică însemnează comunitate de credincioşi, biserică vie. Acesta este sensul principal al cuvântului. 2. Biserică însemnează şi clădirea în care se fac slujbele religioase.

În Săpânţa există o biserică vie, o comunitate ortodoxă de la creştinarea poporului român până astăzi. În evoluţie vieţii bisericeşti din Transilvania a existat un incident istoric, când Habsburgii şi ungurii au vrut să transforme Transilvania dintr-o ţară românească ortodoxă într-o provincie catolică a statului maghiar. Aceştia au vrut să facă transformarea prin biserică; să-i treacă pe români la catolicism, la religia Habsburgilor şi a ungurilor. De aceea l-au determinat pe mitropolitul ortodox al Transilvaniei, Atanasie Anghel, să meargă la Viena în acest scop. Acolo i-au adus o mulţime de acuze nedrepte şi l-au ameninţat cu temniţa, iar dacă vrea să scape, să treacă la uniaţie. El n-a avut tăria lui Brâncoveanu să moară pentru dreapta credinţă, ci pentru a-şi salva viaţa, şi-a călcat jurământul depus întru ortodoxie şi, silit, a acceptat uniaţia. Odată ce mitropolitul a trecut la uniaţie, autorităţile străine au pretins că a trecut tot poporul, dar poporul n-a trecut, ci şi-a păstrat legea strămoşească ortodoxă mai departe.

Astfel că imperialii de la Viena, după şaizeci de ani, au constatat că românii din Transilvania sunt tot ortodocşi. Atunci au trimis război asupra lor, condus de generalul Bukow, care a venit asupra Transilvaniei cu multă armată cu muniţie, cu armament, cu tunuri şi cu ordinul dat armatei să distrugă prin foc bisericile şi mănăstirile de lemn şi să le dărâme cu tunurile pe cele de zid. Atunci au fost rase de pe suprafaţa pământului transilvan peste trei sute de biserici şi mănăstiri, pe care românii le-u ridicat cu multă jertfă. Acest război nu s-a făcut pentru mântuirea sufletelor românilor, ci pentru stăpânirea Transilvaniei.
Prin toate persecuţiile şi necazurile, săpinţenii au rămas statornici în credinţa ortodoxă. În 1761, când le-a murit un preot,, autorităţile le-au trimis un preot greco-catolic, dar săpinţenii nu l-au primit, ci s-au adus un preot ortodox de la Arad.
Pentru a se întări în credinţa ortodoxă, săpinţenii ţineau legături permanente cu marile centre ortodoxe din Tara Românească şi din Moldova, de unde îşi procurau cărţi sfinte de slujbă şi învăţătură ortodoxă. Cu cărţi ortodoxe şi-au asigurat ei în permanenţă biserica. Astfel şi-au adus Cartea de românească învăţătura din 1643 a mitropolitului Varlaam; Noul Testament de la Bălgrad din 1648, editat de mitropolitul Simion Ştefan; Biblia de la Bucureşti din 1688, editată de domnitorii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu; Liturghier editat în 1715 de mitropolitul Ghedeon al II-lea. Un Antologhion tipărit în 1717 la Râmnic de episcopul Damaschin Dascălul. Acesta a fost cumpărat cu 27 de zloţi în 1745 chiar de preotul din Săpânţa, Ion de Drăgoeşti. La îndemnul preotului Grigore Mihali, credinciosul Stan Toader a legat această carte în 1814. Iată cum preoţi şi credincioşi s-au îngrijit
tot timpul să se păstreze ortodoxia în Săpânţa. Urmează alte cărţi necesare: Evanghelie de Bucureşti, din 1720, editată de mitropolitul Teodosie, cumpărată de preotul Ioan; Penticostarion de Bucureşti, editat de mitropolitul Neofit Cretanul; Catavasier de Rădăuţi din 1744, editat de episcopul Varlaam; Ceaslov de Rădăuţi din 1745, editat de episcopul Varlaam; Octoih de Bucureşti din 1746, tipărit de mitropolitul Neofit Cretanu; Liturghier de Bucureşti din 1746, publicat de mitropolitul Neofit Cretanul; Triodion de Bucureşti din 1747, editat de mitropolitul Neofit Cretanul; Evanghelierul de Sibiu din 1859, editat de Andrei Şaguna; Cantorul bisericesc de Arad, din 1905; Octoihul mare de Râmnic din 1912, editat de episcopul Ghenadie Georgescu.
În biserica din Săpânţa au existat tot timpul numai cărţi de slujbă şi de învăţătură ortodoxă. N-a existat nici o carte de dogmatică greco-catolică. Săpinţenii au ţinut atât de mult la dreapta credinţă şi la cărţile ortodoxe, încât, în 1782 o mulţime de credincioşi au dat bani pentru legarea cărţilor sfinte din biserica lor, să poată fi folosite în continuare spre păstrarea credinţei strămoşeşti.
Preoţii şi credincioşii care au cumpărat cărţi pentru biserică, au scris pe ele închinări specifice ortodoxe: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (1). Iar spre a-şi apăra aceste cărţi, au scris blesteme pentru cei ce le-ar înstrăina de la biserică: „Iar de se va afla cineva să o înstrăineze, să fie blestemat de Dumnezeu” (2).
Episcopul Greco-catolic de la Muncaci a vrut să-i treacă la uniaţie cu orice preţ. El a scris comitelui suprem al Maramureşului să se îngrijească de aceasta, cu ajutorul forţei judecătoreşti, atât pe mirenii revoltaţi, cât şi pe preoţii sfinţiţi aiurea (adică ortodocşi), care seduc poporul, a-i lega în lanţuri (<>) şi, întocmai cum s-a făcut la Satu Mare, a-i arunca în temniţă şi a-i chinui cu sete şi cu foame” (3). Prin asemenea ameninţări au trecut săpinţenii, dar nu s-au abătut de la dreapta credinţă. Astfel că, în secolul al XIX-lea, istoricul Dulişcovici spunea că „ortodocşii din Săpânţa nici până în timpul său n-au putut fi convertiţi la Unire” (4).
Autorităţile străine i-au supranumit şi pe săpinţeni „greco-catolici”. Ei au suportat acest supranume, dar şi-au păstrat legea strămoşească. Iar în 1948, când au fost eliberaţi si de ultima încorsetare a Concordatului cu Vaticanul, atunci s-au declarat pe faţă ortodocşi, drept ceea ce au fost din totdeauna. Aceasta este biserica vie din Săpânţa. Aceasta este comunitatea ortodoxă de-a lungul istoriei din Săpânţa. Săpisţenii sunt adevăraţi eroi în lupta de a-şi apăra şi păstra dreapta credinţă.
Biserica, locaş de cult. În continuare ne referim la câteva din punctele unui comunicat greco-catolic privitor la biserica, locaş de cult, din Săpânţa. În comunicatul respectiv se spune de cinci ori că biserica din Săpânţa este greco-catolică. O comunitate cu credinţă ortodoxă atât de puternică nu putea avea un locaş de cult greco-catolic. Comunitatea ortodoxă din Săpânţa, se ştie din tradiţie că a avut o biserică de lemn, care nu se ştie în ce timp a dispărut, dar se ştie că în locul ei credincioşii din Săpânţa si-au ridicat alta, tot de lemn. Aceasta a fost mistuită de un incendiu în ziua de Paşti din 1880. Cu multă trudă şi jertfă, comunitatea din Săpânţa si-a construit altă biserică, de data aceasta de piatră. Construcţia s-a terminat în 1886. Atâta rugăciune ortodoxă s-a rostit, atâta citanie ortodoxă s-a făcut din cărţile de mai sus, atâta tămâie ortodoxă s-a cădit, atâta lumânare
de ceară s-a topit în acea biserică, încât şi pietrele din pereţii bisericii au primit duh ortodox.
În urmă cu câţiva ani, propaganda greco-catolică i-a făcut pe câţiva săpinţeni, foarte puţini, să părăsească marea comunitate ortodoxă şi să se declare greco-catolici, dar ei ar vrea să le aparţină lor biserica pe care au părăsit-o, precum şi averile bisericeşti, Ca să-şi justifice aceste pretenţii, la punctul 1 din comunicat se spune că biserica şi cimitirul au fost proprietăţi greco-catolice, dar acestea au aparţinut din totdeauna marii comunităţi ortodoxe.
La cele spuse în punctele 2 şi 3 precizăm că Stan Ion Pătraş nu poate fi invocat în propaganda greco-catolică pentru că el a fost prim-curator ortodox până la moarte. Iar preotul Riţiu, care s-a rugat şi a predicat din cărţile ortodoxe de mai sus, a fost arestat pentru că a fost intelectual de elită, la fel ca şi cei peste două mii de preoţi ortodocşi, care au fost arestaţi pentru că şi ei au fost intelectuali de elită. Apoi săpinţenii nu s-au dus în cimitir să înveţe limba română din epitafe. Ei aveau limba română în sânge şi în viaţă. Opera culturală şi religioasă a fost continuată şi întreţinută de-a lungul istoriei de Biserica Ortodoxă.
Din cele spuse la punctul 4 se vede clar că săpinţenii n-au vrut să se declare greco-catolici pentru că se simt ortodocşi şi vreau să rămână statornici în legea strămoşească.
Privitor la cele spuse pa punctul 5, precizăm că autorităţile statului nu sunt iezuiţi şi Statul Român nu este Bukow să dezbine biserica neamului.
La punctul 6, după ce în comunicat se spune de cinci ori că biserica din Săpânţa este greco-catolică, aici se recunoaşte că biserica este „aflată în posesia Bisericii Ortodoxe Române”.
La punctul 7 s-a răspuns în alte materiale. La punctul 8 se face o confuzie între biserica parohială şi mănăstire. Edificiul aflat La Livadă are statut de mănăstire şi se află pe terenul bisericii ortodoxe, care a fost donat bisericii de către boierii din Săpânţa pentru a o înzestra. Boierii din Săpânţa au înzestrat şi Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului de la Peri cu o moară cu două roţi, care se afla pe cursul inferior al râului Săpânţa.
La punctul 9 se vorbeşte despre „distrugerea” bisericii din Săpânţa. Adevărul este altul. Comunitatea ortodoxă din Săpânţa a întreprins ample lucrări prin care îşi renovează şi consolidează biserica.
Pentru cele de la punctul 10 precizăm ca biserica din Săpânţa nu este monument istoric. Nu este înregistrată în lista monumentelor istorice.
Pentru cele de la punctul 11 menţionăm că Cimitirul Vesel îşi are valorile lui , iar parohia ortodoxă din Săpânţa are un vast program pus în aplicare pentru păstrarea acestor valori.
Privitor la cele de la punctul 12, argumentul de ordin logic este că biserica este a marii comunităţi creştine din Săpânţa, care o moşteneşte de la străbuni, o întreţine, o renovează şi se roagă în ea, şi nu a celor care au părăsit-o.
Privitor la punctele 13 şi 14, considerăm că o hotărâre greşită nu trebuie pusă în aplicare, ci trebuie să se revină asupra ei şi să se cerceteze până se va afla adevărul.
La punctul 15 se face din nou confuzia dintre biserică şi mănăstire. Aici se mai sugerează şi o sentinţă prin care biserica să se dea greco-catolicilor, iar ortodocşii să fie trimişi la mănăstire. Înntr-o asemenea absurditate biserica ar rămâne goală, fiindcă greco-catolici sunt aşa de puţini că ar intra toţi în casa scării. Se mai spune că biserica şi Cimitirul Vesel vor rămâne în folosul comunităţii. Afirmaţie fără sen, fiindcă ele sunt în folosul comunităţii din totdeauna.
Prin urmare, propaganda greco-catolică nu poate câştiga prozeliţi în Săpânţa, pentru că săpinţenii sunt tari în credinţa ortodoxă. Prin toate acestea săpinţenii sunt adevăraţi eroi întru apărarea şi păstrarea dreptei credinţe.

NOTE

1. Ioan Bârlea, Însemnări din bisericile Maramureşului, Atelierele Grafice Socec. & Comp. Societatea Anonimă, Bucureşti, 1909, passim.
2. Ibidem, p. 169.
3. Simion Reli, Biserica Ortodoxă Română a Maramureşului în vremurile trecute, Editura Mitropoliei Bucovinei, Cernăuţi, 1938, p. 192.
4. Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, vol. II, Editura Tiparul Tipografiei Aehidiecezane Sibiu ,1930,pag 218. Profesor Dr.Nutu Rosca

Autor: Profesor Dr.Nutu Rosca

Comunicat din partea Parohiei Ortodoxe Sapanta
Scris de Sighet Online
Luni, 01 Iunie 2009 07:09 131 Afişări
Am primit din partea domnului Justin Leon Lutai, reprezentantul Parohiei Ortodoxe Sapanta, urmatorul material pe care vi-l reproducem integral:

“Datorita circului mediatic creat de catre reprezentantii minusculei parohii greco-catolice din Sapanta suntem datori sa facem unele precizari :

1. Greco-catolicii nu sunt supusi la nicio epurare culturala sau religioasa . Acuzele pe care preotul greco-catolic le aduce statului roman si parohiei ortodoxe sunt gratuite!!! El trebuie sa inteleaga ca traim in Romania si nu in Vatican. Acest mod de actiune a preotului greco-catolic si episcopiei greco-catolice de la Baia Mare aduc mari prejudicii de imagine localitatii.

2. Biserica care acum se restaureaza si reabiliteaza integral apartine de drept comunitatii ortodoxe , la fel ca si “Cimitirul Vesel”. Cealalta biserica ortodoxa din Sapanta la care preotul greco catolic face mereu referire si unde ne trimite sa sluijim este de fapt manastirea Sapanta Peri , ctitoria sapantenilor. Aceasta manastire este o reinviere a vechii stavropighii din Perii Maramuresului atestata documentar la 1389, ca ctitorie a dinastiei Dragosestilor. Vreme de 312 ani cu mici intermitente a fost sediu episcopal, aici a avut sediul si Sfantul Iosif Marturisitorul al Maramuresului. Potrivnicii neamului romanesc au distrus aceasta manastire la 1703. Rectitorirea ei in Sapanta este raspunsul nostru la nedreptatile istoriei. Situata in padurea bisericii “La Livada”,functioneaza ca si manastire de calugarite.

3. Preotul greco-catolic acrediteaza ideea ca parohia ortodoxa Sapanta restaureaza ilegal biserica si ca nu detine avizele necesare.Pe baza proiectului realizat de catre cunoscutul Arhitect Cordos Dorel am obtinut autorizatia de constructie de la primaria Sapanta ,nr 22 din 21 .11.2007 a carei valabilitate expira la 21 .11.2010 ,cu drept de prelungire .Avizul nr 183/z/2007 al Ministerului Culturii si Cultelor plus toate avizele necesare restaurarii acestui sfant lacas. Ordonanta presidentiala se poate dispune in lipsa partilor si are un caracter provizoriu si vremelnic .

4 .Biserica din “Cimitirul Vesel” nu este greco catolica asa cum in mod tendentios preotul greco catolic afirma .Aceasta pretentie a greco-catolicilor se intemeiaza pe un asa zis act de propietate denumit adeverinta de arhiva din Ucraina, care nu este apt din punct de vedere juridic. Conform decretului 177
din 1948, al legii 18/91, legii 7/96 si a noii legi a cultelor propietarul este Parohia Ortodoxa Sapanta .

5. Comunicatul purtatorului de cuvant al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului, Preot Prof.Dr. Cristian Stefan a fost interpretat eronat de catre greco-catolici.

6. Biserica nu este monument istoric asa cum continua sa afirme preotul greco-catolic. Acesta aduce o grosolana jignire Arhitectului Cordos Dorel si mesterului Andreica Gheorghe care a realizat 17 biserici, afirmand ca noi transformam biserica intr-un kitsh. Arhitectul Cordos Dorel a realizat manastirile: Barsana,Sapanta Peri, Rohia (noua biserica), marea catedrala ortodoxa din Baia Mare aflata in constructie si multe alte biserici din tara si biserici ortodoxe romane in Suedia, Franta, Spania. Oare este manastirea Barsana un kitsh??? Complexul arhitectural al manastirii Barsana este o capodopera….

7. Din 2002 pana in prezent parohia greco-catolica isi oficiaza slujbele intr-o baraca la nr 909 care are destinatia ca baraca de santier si depozit furajer .Aceasta constructie nu detine niciun aviz ori autorizatie de constructie pt a se oficia slujbe acolo. Maine s-ar putea sa ne trezim ca baraca devine sala de jocuri de noroc sau club de pensionari !!!!! De sapte ani parohia greco catolica incalca deliberat prevederile legii 50/91 privind autorizarea lucrarilor de constructie.

8. Consiliul local al primariei Sapanta a aprobat PUD (Plan Urbanistic de Detaliu), pentru construirea bisericii greco-catolice la nr 416 conform cererii lor. Daca preotul dorea, putea sa construiasca biserica la 416 si sa nu caute scuze si vinovati ca nu i se aproba la 909. Consiliul local nu poate fi obligat sa voteze sau sa nu voteze un PUD .

9. Decedatul Pop Gheorghe (Deoca Domnului ) “mortul furat”, a fost ortodox ,frecventand regulat biserica, spovedit si impartasit fiind cu doua zile inainte de a muri de catre preotul ortodox .Conjunctural datorita faptului ca nu avea pe nimeni a ajuns sa traiasca ultimele clipe ale vietii in casa unui greco catolic .In februarie 1997 greco-catolici veniti din Sarasau au oficiat inmormantarea in curtea greco catolicului care il gazduia .In sosea era prezenta toata suflarea ortodoxa, care a preluat sicriul si a chemat preotul ortodox si l-au inmormantat pe Pop Gheorghe dupa randuiala ,(a fost o reparatie morala) .

10. Nu credem ca preotul Grigore Ritiu a avut un rol determinant in opera lui Stan Ioan Patras si in mentinerea limbii romane .Stan Ioan Patras era un geniu creativ care singur crea epitafele de pe cruci in limba romana .In anii 40 se preda limba romana in scoli si oamenii comunicau in limba romana .

11. La fel ca si preotii romano-catolici, greco-catolici, protestanti……. si preotii ortodocsi au fost inchisi cu sutele .Asa ca nu incercati sa faceti o asociere murdara intre partidul comunist si Biserica Ortodoxa .Mitropolitul Bartolomeu Anania ,Parintele Galeriu ,Parintele Iustin Parvu ,Parintele Arsenie Papacioc ,Parintele Gheorghe Calciu, Parintele Profesor Dumitru Staniloaie sunt doar cateva nume de referinta ortodoxe care au suferit in inchisorile comuniste .Venerabilul Episcop Justinian Chira a fost singurul care a mentinut aprinsa flacara credintei atat in perioada hortisto-fascista din Nord Vestul Transilvaniei cat si in perioada comunista ,facand din manastirea Rohia un chivot al neamului romanesc ,in vitregia vremurilor!!!!!!! .In concluzie, Biserica din “Cimitirul Vesel” nu apartine Vaticanului, ci sapantenilor. ”

Autor: Justin Leon Lutai

fratilor spun sfintii ca comunismul a fost instalat numai in tarile ortodoxe pt distrugerea ortodoxiei prin punerea de preoti si episcopi satanisti!a cazut comunismul asta inseamna ca se trece la o alta treapta:smintirea oamenilor nehotariti(deja smintiti)care nu cunosc crestinismul care este ,a fost si va fi prigonit:nu li se spune ca se poate mantui omul si fara preot(asta in situatia de acum cand clerul a parasit biserica):cititi testamentul sf patriarh TIHON(de exemplu dar asa sant si canoane)care spune ca mireanul sa si boteze singur copii,sa dea parintii binecuvantare pt copii la casatorie,la inmormantare sa citim psalmi..DA este o cruce grea dar au fost mereu in biserica perioade cand nu au fost preoti sau au fost dar erau eretici p fata sau in ascuns:vezi istoria bisericii ortodoxe din Transilvania unde ortodocsii 200 de ani au asteptat sa vada cu adevarat ca preotii ortodocsi semnasera cu vaticanul si in aceasta perioada nu au mers la biserica!!!agheazma mare luau din riuri(de boboteaza),se impartaseau cu muguri de brad…pt un om sanatos la cap NU exista compromis in materie de credinta(sf MARCU EFESEANUL)