Comentarii la: De ce fugi de spovedanie? - o scrisoare cu felii de bucurie…

By: catalin

catalin — Sun, 18 May 2008 17:35:13 +0000

Hristos A Inviat!ei fratii mei,sa va spun ce am patit eu.eu pot sa va spun ca m-am marturisit de trei ori pana acum.si asta in ultimele doua luni.sunt botezat ortodox,dar mama mea e catolica,tata ortodox si a biruit evlavia nu adevarul(dupa vorba parintelui duhovnic).a fost”o intamplare”ca am fost botezat ortodox,mama nici nu a fost la botez pt ca nu a stiut decat cu o seara inainte.in fine…m-am lamurit si cu yoga,pe atunci credeam ca e cu adevarat”o stiinta revelatoare”.si am inceput sa cunosc ortodoxia.cand am intrat in curtea unei biserici ortodoxe de romani din torino,mi-au dat lacrimile.imi curgeau lacrimile suvoi si nici nu am intrat in biserica.am strans cele trei degete in palma am inceput sa fac cruce,dar faceam de la stanga la dreapta pt ca nu stiam cum se face(dar diferentele intre dogme si canoane le cunosteam.ciudat nu?)in fine.am plecat din italia special pt a face o spovada buna si pt ca ma atrage viata de calugarie.a mvenit in tara si dupa mai multe”peripetii” in timp de vreo trei zile,am ajuns la Sf. Manastire Petru-Voda.am intrat la Parintele Iustin,si abia daca vorbeam din cauza lacrimilor.i-am spus ca am trait fara Hristos,ca am participat la catolici toata viata mea,m-am spovedit,m-am impartasit.in fine.parintele m-a linistit in cateva minute cu putine cuvinte.m-a trimis la un preot duhovnic din manastire.si acolo l-am cunoscut pe parintele X.asteptam la usa chiliei lui dar nu stiam cum arata.era si in timpul postului.si a venit parintele am vazut ca era in dreptul usii si l-am intrebat daca el este cel pe care il cautam.a spus ca da.in momentul in care a spus da,parca mi-ar fi spus ca era ruda cu mine sau ceva de genul asta.i-am spus m-a trimis parintele Iustin pt marturisire.am intrat si cand i-am spus despre cum sta treaba mia spus pe un ton care vroia parca sa ma absolve de orice vine:-apai saracul de tine nici tu nu stii ce mai esti!dar eu i-am spus ca ma simt ortodox.f hotarat chiar.si mi-a facut molifta(eu nici macar nu stiam pt ce este).imi trecusem pacatele pe o hartie dar nu o aveam la mine,era in camera unde eram cazat.am vb vreo 15 minute despre viata mea,poate si mai mult.apoi au inceput pacatele.chiar cand imi citea molifta,si ma insemna cu semnul Sfintei Cruci,simteam deasupra capului ca si cum ar fi facut crucea cu fionul.in fine.i-am spus pacatele fara nici o rusine,parca vorbeam cu mine.FRATILOR,am iesit atat de fericit ca am uitat sa imi fac canonul in ziua aia.parca zburam nici nu am cuvinte.eram ca nou nascut parca.si cate lupte am dus pana la spovada.m-am trezit odata in genunchi pe jos intr-o biserica catolica in italia plangand si rugandu-l pe Dumnezeu sa nu ma lase,caci diavolul ma ataca vroia sa ma duca la deznadejde(nu aveam in alta pate nde sa merg,apoi m-a invatat Dumnezeu sa nu mai calc in biserici catolice niciodata).la ultima spovada,am simtit omoforul pe cap ca de 5 kg.abia daca imi tineam capul drept.tot asa de fericit am plecat dupa marturisire.si ce e si mai si este ca abia astept sa il vad pe paritele meu,sa ma marturisesc,sa cad pli de umilinta pana in maduva oaselor,sa ma mustre si sa ma povatuiasca asa cum face el(imi atinge capul cu aratatorul si spune:sa iti intre bine in cap asta,sa ti minte ce iti spun acum).va doresc la toti o marturisire sincera si bineinteles asa cum sunt toate:cu folos!Doamne ajuta!

By: val

val — Fri, 18 Apr 2008 18:44:44 +0000

Pentru Elena:

Cred ca cel mai bine este sa ceri Lui Dumnezeu un duhovnic pentru tine. Si eu am cautat foarte mult pana am gasit unul.
Atunci cand l-am gasit am stiut ca acesta era cel pe care il cautam. Este ceva asemanator cu intuitia; il vezi si sti ca l-ai gasit, fara sa sti nimic despre el, fara sa il cunosti, fara sa ai un “motiv” pontru care sa-ti placa.
Doamne ajuta !

By: claudiu buza

claudiu buza — Mon, 31 Mar 2008 21:39:29 +0000

Doamne ajuta!
Imi amintesc de parca ar fi fost ieri, de ziua in care m-am spovedit pt.prima oara (in urma cu 17 ani!). Nu se poate uita, mai ales atunci cand povara este mare si plangerea pe masura pacatelor. Voiam din toata fiinta mea sa infatisez Mantuitorului slabiciunile mele, pacatele mele pe care nu le mai puteam pastra inlauntrul meu. Voiam sa traiesc Ortodoxia. Ratacisem prea mult, cazusem prea adanc, ma instrainasem total de Dumnezeu. Si a venit ziua judecatii mele la scaunul spovedaniei! Nu mai puteam suporta mizeria din sufletul meu; totul in jurul meu striga ca trebuie sa ma marturisesc, ca trebuie sa rup zapisul pacatelor. M-am pregatit mult timp, n-am vrut sa las nimic in sufletul meu; stiam ca trebuie sa smulg tot putregaiul din suflet. Dar, esec total (asa am considerat in acel moment!), Parintele profesor…trebuia sa ajunga la Facultate la cursuri. L-am implorat cu lacrimi in ochi sa-i fie mila de mine, nefericitul si sa-si faca putin timp pt. a ma spovedi. Nu s-a putut, mi-a spus sa revin peste doua zile!? M-am supus, dar, totul s-a prabusit in suletul meu, cazusem in cea mai intunecata stare de deznadejde; nimic nu mai avea sens, totul era lipsit de viata, de frumusete…traiam in iad. Nu mai vedeam nimic in jurul meu, timpul se dilatase, nu stiam incotro sa apuc. Am fost la un pas de sinucidere. Dar Dumnezeu m-a ridicat si m-a ajutat sa merg mai departe. Curios e faptul ca nu mi-a trecut prin cap sa caut un alt duhovnic! Cele doua zile au trecut ca douazeci de ani. Am ajuns la scaunul spovedaniei cu hartiuta pacatelor (nu voiam sa uit ceva). Parintele mi-a luat’documentul’ si a inceput sa citesca pacatele. L-am oprit spunandu-i ca vreau sa le citesc eu, ca trebuie sa le rostesc eu (as fi marturisit si in gura mare, nu-mi pasa!). M-a lasat, m-a povatuit fugitiv si mi-a dat drumul spre Viata. Din acel moment viata mea s-a schimbat, m-am eliberat, am simtit bucuria intalnirii cu Hristos. .Acum sunt si eu un nevrednic duhovnic, la care vin tineri impovarati, tineri asa cum am fost si eu!

By: elena

elena — Sun, 30 Mar 2008 18:32:23 +0000

de ce nu spune nimeni nimic si despre duhovnici? sigur, spovedania este o taina mare care te curata si te inalta si mantuieste, dar oare toti duhovnicii isi fac datoria cum se cuvine? eu sunt in situatia de a nu ma mai simti pe aceeasi lungime de unda cu duhovnicul meu. Toata lumea ma sfatuieste: alege-ti alt duhovnic, cere binecuvantarea primului etc. dar nu este atat de simplu. Multi duhovnici zic ca au ”clientii” lor, ca nu te accepta oricum etc. Iar duhovnicul care m-a dezamagit pe mine isi da el oare seama de stavila pe care a pus-o intre Dumnezeu si mine?

By: liane_ld

liane_ld — Fri, 28 Mar 2008 20:05:35 +0000

Eu nu mai sunt tanara ,cum sunteti voi;si vreau sa va spun ca nu trebuie sa ne facem niciun fel de probleme inainte de-a ne duce la Sfanta Taina a spovedaniei;candva un preot tanar mi-a spus sa fac inainte de a merge la Taina Sfanta,Rugaciunile pentru Sfanta Spovedanie,si Canonul pentru Sfanta Impartasanie;pe mine aceste rugaciuni ma pregatesc,iar eu nu ma gandesc ce voi spune;desigur ca poverile mi le las sub patrafir:ce ma apasa,ce nu inteleg,ce am gresit,pt ce ma mustra constiinta.Si toate acestea le spun Lui Dumnezeu,sub un patrafir de preot,oricare ar fi acela.Nu mi s-a intamplat niciodata pana la varsta la care sunt deja de peste 10 ani bunica,sa nu plec usoara de la Sfanta Taina,si cu cel mai bun sfat dat, chiar si de un preot foarte tanar;uneori am impresia ca Dumnezeu pune fiecarui preot in gura,cuvantul cel mai potrivit de rezolvare si de incurajare pentru fiecare.Pentru mine,Sfintele Taine,sunt medicamente mai bune decat toate medicamentele;cele care imi mangaie si imi vindeca sufletul,si apoi toate.Parca nu mai exista probleme,s-au rezolvat ca prin minune;greutatile nu mai sunt atat de grele;poverile atat de impovaratoare;oboseala a trecut,si pot sa merg inainte,in acest mars fortat spre,de ce nu ,Imparatia Lui Dumnezeu.
DOMNUL FIE LAUDAT !

By: pr Gabriel

pr Gabriel — Fri, 28 Mar 2008 11:48:50 +0000

cine nu se spovedeste este mort sufleteste.Sfantul Grigorie Palama spune ca, pocainta schimba trecutul sicine nu are ceva de schimbat in trecutul sau!

By: Andra-Andreia

Andra-Andreia — Fri, 28 Mar 2008 08:30:03 +0000

Doamne ajuta!

Toti avem ispite in drum spre spovedanie sau in drum spre biserica. Imi amintesc ca in februarie, bolnava fiind, imi planificasem sa ma duc la maslu, dar cu cateva ore inainte m-au biruit oboseala, febra si… ispitele. am regrett ca nu am mers, mai ales ca as fi putut, paote, sa ma spovedesc ulterior.

Iar saptamana trecuta drumul spre biserica unde ma intalneam cu sotul meu sa ne spovedim a fost iar presarat de frici si ispite, de o intensitate cutremuratoare. Veneam amandoi pe cai diferite, el cu trenul, eu cu masina spre aceeasi destinatie si pe tot drumul imi era cumplit de greu sa sofez. Drumul era nou pentru mine, soseaua imi aprea prea sus, imi aprea ca pot cadea cu masina oricand, ca sunt rpea multe poduri, imi venea s aopresc mereu. Doar rugaciunea m-a mai intarit si doar Dumnezeu mi-a dat putere sa ajung la biserica. Ne-am spovedit amandoi si ne-am si impartasit dupa slujba si am fost foarte foarte fericita.

Va doresc fericire asemanatoare si voua!
Andra

By: marinuca

marinuca — Fri, 28 Mar 2008 07:18:53 +0000

Da, spovedania este un miracol pe care noi muribunzii incă nu l-am inteles.la prima spovedanie exact cu aceleasi probleme m-am confruntat în special rusinea, intensitatea ei, astfel încat tremuranda am intrat la duhovnic. cand am iesit de acolo simteam ca plutesc, nu ajungeam cu picioarele de pamint, intr-o clipa am ajuns acasa desi aveam de mers in jur de 1km. Câteva zile am trait ceva de nedescris care simteam ca se pierde.
Culmea este ca acum dupa cativa ani oricum imi este greu sa ma adun sa merg la spovedanie, de fiecare data se dau lupte in mine care amana aceasta baie a sufletului. Deocamdata cu greu dar ma ridic si merg, sper sa ma tina Mila Domnului ca fara El suntem mai mici decat un fir de praf.
Domnul sa va Binecuvanteze,Doamne ajuta!

By: miruna

miruna — Thu, 13 Mar 2008 14:27:13 +0000

Danion, subscriu si eu la ce a scris Val. Atunci cand ma hotarasem sa merg la spovedanie, in clipele acelea de agonie de dinainte de a ajunge acolo, am intrat de multe ori pe blogul tau, ti-am recitit “De la zeita mortii la Imparatul Vietii”, numai ca sa capat curaj. Intram aproape zilnic si citeam, citeam, citeam si imi mai umpleam sufletul de curaj. Asa ca, daca ai ingaduinta autorilor, publica cat mai multe dintre scrisorile celor care marturisesc despre Taina Spovedaniei in viata lor.

By: val

val — Wed, 12 Mar 2008 21:28:10 +0000

Doamne Ajuta

Sfantul si Dumnezeiescul post, sa va daruiasca biruinta in razboiul nevazut, spre urcusul spinos, unde va asteapta bucuria INVIERII !
Amin.

am citit articolul, este de prisos sa mai spun ca inca mai plang.
Spui ca ai primit multe asemenea scrisori, de ce nu le publici ?
Cred ca, celor care mai ezita inca, le-ar fi de mult folos.
BUNUL DUMNEZEU SA NE DEA ‘ TOTE CELE BUNE SI DE FOLOS, MANTUIRII SUFLETELOR’