Comentarii la: De la sex si droguri la… Hristos

By: cristina

cristina — Mon, 21 Apr 2008 13:46:23 +0000

cred k nu numai eu si alex suntem in situatia asta…ci mult mai multi tineri…important e sa nu ne dam batuti si mai ales influentati de ceilalti!!!

By: Alexandru

Alexandru — Sun, 13 Apr 2008 20:58:51 +0000

M-a impresionat foarte mult povestea Cristinei, poate pentru ca si eu fac parte tot din categoria aceasta a convertitilor. ( povestea mea de intoarcere as scrie-o cu urmatoarea ocazie).
Ca unul care am trecut si eu prin patima desfranarii, ( nu am ajuns la sex, dar am fost de multe ori la un pas de a cadea), stiu cum este sa lupti cu aceasta patima, care te stoarce de toate puterile, cum e sa te hotaresti sa te opresti, si sa cazi iara, si iara, si iara… si sa te simti ca cel mai neputincios om de pe pamantul acesta. Cum nu vrei sa te mai gandesti la ea si foamea ei sa strige tot timpul in trupul tau, cum nu te mai poti uita la oameni firesc, cum dintr-o simpla atingere nevinovata izbucneste vapaia acestei patimi. Este un foc, care odata aprins, cu greu il mai poti stinge. E ca si cu drogurile care dau dependenta de la primele doze, unele tipuri chiar de la prima; iar apoi cata truda iti trebuie ca sa te repui pe picioare - cu programe speciale, cu antidoturi, cu ajutorul celorlalti, cu Dumnezeu.
Dar se poate !! Cu multa, cu foarte multa truda si cine stie cat timp, dar se poate, asta este ce vreau eu sa subliniez. Avem exemplul cel mai elocvent in Sf. Cuv. Maria Egipteanca, (pomenirea ei se face chiar astazi )care a biruit aceasta patima, cu multa truda si chin ( scrie in viata ei cat a chinuit-o focul acesta, asa de mult, incat uneori ramanea ca moarta). Eu nu pot sa zic ca am biruit aceasta patima, aceasta o pot spune numai la sfarsitul vietii mele ( zic sfintii parinti ca numai dupa ce-si incheie omul viata, poti sa tragi concluziile despre cum a fost); in momentul de fata pot spune ca o tin oarecum in frau. Si poate, ii vor folosi unele experiente prin care am trecut eu si care am vazut ca m-au ajutat:
-duhovnicul meu mi-a spus o vorba: “Orice ar fi, orice s-ar intampla, sa nu parasesti niciodata stadionul de lupta!”. De cate ori cadem, de atatea ori sa ne ridicam, si sa nu renuntam la lupta. Si mai imi aduc aminte de o vorba( mai mult parafrazata): “Bine este slugii, ca, dupa ce a cazut, sa nu se departeze de Stapanul ei, ci mai vartos sa staruie langa Dansul!”
-spovedania daca nu deasa, atunci regulata, cum a fost si in cazul meu, m-a adus tot timpul la un ni vel de plutire. Spovedania este cea care dezleaga lanturile pacatelor si ale patimilor si iti da putere sa te razboiesti cu ele.
-a trebuit sa renunt la atingeri, de multe ori si la sarutari, chiar la imbratisari cu prietena pe care am avut-o, aceasta mai ales in post, iscand destul de des discutii care nu se mai terminau; a trebuit in acelasi timp sa ma lupt si cu alte patimi care “alimenteaza” patima desfranarii: lacomia pantecelui, lenea, mandria, luxul, imprastierea, slabiciunea, deznadejdea, necredinta, nesimtirea si cate or mai fi…
-am primit un canon dupa puterea mea.
-rugaciunea curata, sincera, si din inima,este cea care te aduce la Dumnezeu; postul este cel care usuca incet, incet ramurile patimilor. Eu, care nu puteam sa sufar povara postului, am ajuns sa ma bucur cand incepe, pentru ca am vazut cate roade poate sa aduca.
-rugaciunile duhovnicului meu, care este traitor, m-au ajutat foarte mult, enorm. De multe ori cand veneam la el cu o problema, nu-mi dadea nici un raspuns, dar dupa un timp acea problema se rezolva…si ma intrebeam, si inca ma intreb, cum ?!
Sper sa-ti fie de folos aceste randuri daca vei avea ocazia sa la citesti, tie si celor care poarta acest razboi.

Eu cred in indreptarea ta, asa cum am crezut si cred si in indreptarea mea!
Cu curaj si cu nadejde, caci Dumnezeul nostru este Unul al rabdarii, al blandetii si al iubirii, asa cum ti-a marturisit si tie, si de vom voi noi, noi sa voim, El nu le va lasa in veci pururi. Amin.

By: adrian

adrian — Sun, 30 Mar 2008 19:43:36 +0000

Cand am citit aceasta confesiune am avut aceleasi simtaminte ca atunci cand am citit viata sf. Maria Egipteanca.Citeste viata sfintei
si fie ca pilda vietii ei, dar si a pocaintii pe care a facut-o impreuna cu rugaciunile ei,
sa te ajute sa invingi toate cursele si
piedicile celui rau.AMIN.

By: ionut

ionut — Fri, 28 Mar 2008 10:47:06 +0000

Domnul Iisus Hristos este cu noi pana la sfarsitul veacurilor! AMIN!

Maicuta Domnului sa ne acopere cu Sfantul Ei Acoperamant!

By: Pr L

Pr L — Thu, 27 Mar 2008 19:11:52 +0000

maica Siluana era intrebata “cum va detasati de problemele celor pe care ii consiliati?”. Si raspunsul a venit ca nu poti sa consiliezi daca nu simti toata tragedia si framantarea celuilalt. De aceea ma bucur pentru sufletele voastre, ale celor care ati postat aici, si luati in serios durerea si neputinta celuilalt. Ma bucur ca mai sunt oameni cu inimi de carne, si intaresc ca numai Dumnezeu e Cel ce da putere sa ne ridicam…Orice problema rezolvata fara El, cum sugera cineva din lista, e o problema amanata, ea va reveni sub aceeasi forma cu mai multa putere mai tarziu, sau va alimenta alte patimi(va rabufni in alta parte). Doar Hristos si teologia Sfintilor Parinti prin lucrarea Harului ce vine din rugaciune si viata curata(dusa dupa puterea noastra de acum)ne pot invata IUBIREA adevarata, si ne pot da prisos de viata, VIATA adevarata. Ma bucur ca tot ce am citit este ortodox si izvorat din framantarea legitima de a ne gasi sensul. Dumnezeu sa va intareasca, sa va binecuvanteze. Maica Domnului sa ne invete fecioria mintii. Indrazniti….

By: nechita

nechita — Thu, 27 Mar 2008 11:38:51 +0000

De curand am trait o experienta pentru care sufar enorm. Am confundat iubirea cu desfranarea. Pur si pimplu. Si… pentru prima data in viata am simtit ca pacatul te departeaza de Dumnezeu. Am simtit-o si o simt inca acut desi m-am spovedit si chiar ii spun lui Dumnezeu mereu desi nu am constientizat pacatul pe moment! M-am inselat, m-am pacalit! Numai cine trece prin aceasta departere de Dumnezeu poate sa inteleaga, cu toate ca…nu o doresc nimanui! Acum vad asa de bine mila lui Dumnezeu care insa nu mi se mai impartaseste. Intind mainile spre El, dar simt ca ma tine la distanta. Si pe buna dreptate, bine face! E cel mai cumplit sentiment pe care l-am trait. Sa vezi bunatatea si mila lui Dumnezeu si sa nu poti sa gusti din ea…Norocul meu a fost ca m-am oprit la timp si n-am cazut de tot, dar pentru mine nu prea este o consolare lucrul acesta. Deja desfranarea mi-a patruns sufletul…un suflet curat pana atunci care nici nu voia sa creada ca exista desfranare, dezumanizare! Pentru cine nu este obisnuit cu pacatul este o drama aceasta experienta. NU o poti rupe din tine pentru ca a intrat precum o boala incurabila. E grea suferinta pentru ca se continua si dupa reanimare! Astia suntem!

By: Vintila-Claudiu

Vintila-Claudiu — Sat, 22 Mar 2008 23:25:22 +0000

Bine ai venit, Andrei, printre noi.

By: Andrei

Andrei — Wed, 19 Mar 2008 14:58:21 +0000

Oameni buni, este vorba doar de putin autocontrol. Daca nu iti place ceva din viata ta, daca modul tau de a trai este distructiv, atunci controleaza-te, tempereaza-te. Tine de tine si numai de tine. N-are nici un sens sa apelati la o dogma cum ar fi cea crestina si la prieteni imaginari (cum este acest Iisus Hristos) precum fac copii mici cand se simt singuri. Fiti oameni integri, ridicati-va de jos pe propriile picioare, nu va legati de o dogma care va poate dezamagi oricand si va poate lasa in aceeasi criza in care v-a gasit. N-ai nevoie decat de putin curaj si de puterea de a merge inainte. Iar lucrurile astea trebuie sa vina din tine, caci tu insusti esti singura ta constanta.

By: Dorian

Dorian — Sun, 16 Mar 2008 13:48:13 +0000

Asemenea si eu, am fumat, masturbare la greu, am fost intr-un club si m-am masturbat de fata cu toata lumea, etc. etc. Am fumat de la 13 ani, pana la 22, m-am imbatat de la 13 ani, am inceput masturbarea inca de mic, ce pot sa zic, sunt o “floare aleasa”. La un moment dat am ajuns sa urasc pe toata lumea. Dar Hristos a venit si la mine…Si acum este mai bine decat inainte.Am citit scrisoarea fetei, si una dintre diferentele dintre mine si dansa este ca eu nu plangeam atat de mult pe cand eram in “iadul pacatelor”, (si chiar daca plangeam o faceam tot din patima), ci as fi vrut mai mult, chiar ma fortam sa nu plang, sa fiu rau. Asemenea si eu stateam departe de biserica dar totusi credeam in Dumnezeu, desi pana la urma, la apogeul desfranarii mele nu prea mai vroiam sa cred decat in extraterrestrial life si ca intr-o buna zi vor veni sa ma viziteze si pe mine. Acuma rad, dar atunci era o credinta vicleana de-a mea. Am 22 de ani acum, si chiar daca Hristos m-a convins de vreo 2 ani asa, sa revin sau sa vin mai bine zis, pe calea mantuirii, totusi inca mai am momente cand regret enorm ca nu am si eu priza la femei, cu alte cuvinte nu am parte si eu de o viata destrabalata. De fapt aveam parte de destrabalare si inainte, dar nu prea cu femei…Masturbare. Cand sunt lucid, vad bine ca aceste patimi si ganduri ale mele sunt scarboase, dar cand sunt mai putin lucid… Inca o chestie…Mi-a placut si am pus la inima ce a zis fata despre faptul ca este la reanimare, mi-a placut analogia adica, si o voi tine minte. Si eu sunt cu problema asta, atat de patimas incat numai daca merg pe strada(si doar trebuie sa merg) si vad o femeie, se intelege ca nu prea urata la aspect, mi se face un dor de patimi de nedescris. Deci, si eu sunt cam tot in stadiul acesta de reanimare. Continui lista pacatelor mele cu jocurile pe calculator, care pot deveni zei “digitali”.
Intr-o noapte dupa ce facusem un pacat de moarte, (da, rimeaza), adormisem, cand, deodata, aud in creierul meu, o voce care tipa “Dorian” tare, ca si cum ar fi fost langa urechea mea dreapta, o voce de barbat. Vocea a fost atat de puternica incat m-am speriat si m-am sculat din somn, si langa mine nu era nimeni. Cred ca era Dumnezeu, suparat pe mine. Stiti care-i chestia ? Este vorba si sa fii in rand cu lumea asta ma macina cateodata(la trecut). “Daca cutare are prietena, de ce eu nu am? Daca cutare se lauda cu aventurile sexuale, eu cu ce ma pot lauda?” Noi (toti oamenii) trebuie sa ramanem, respectiv sa venim la Dumnezeu, si aici este o bucurie si o fericire nebanuita, spre deosebire de placerile patimase. Asa cum zice si fata cu scrisoarea, s-a umplut de fericire, dar vezi, patimile astea…Pe mine Dumnezeu m-a ferit de multe rele, desi eu ma incapatanam sa le fac. Dumnezeu lucreaza cu fiecare asa cum numai El stie. Apropo, sunt ortodox, (in caz ca va intrebati).

Ma bucur ca am facut “cunostinta”.

Doamne, ajuta!

By: Vintila-Claudiu

Vintila-Claudiu — Sat, 15 Mar 2008 09:57:09 +0000

Domnul Iisus Hristos cu toti.
Frate al celei care ti-a vorbit ca unui frate, Danioane, transmite-i gandul nostru cel bun de nadejde si intarire acestei incercate fiinte. Transmite-i, te rog, urmatoarele ganduri ale mele : mai are putin, ce a fost mai greu a trecut dar fragilitatea ei de acum o pune in primejdie; sa ia binecuvantare de la duhovnicul ei pentru a ajuna, prima data treptat, pana la 3 , pana la 9 seara sau pana la 12 noaptea ca sa nu se sminteasca si ca sa poata ajunge la ajunarea totala de o zi si o noapte , sau trei zile si trei nopti.Prima invatatura de la duhovnicul meu a fost ca Dumnezeu ne-a dat trei scuturi (arme) contra celui-rau : Sfanta Scriptura, Postul si Rugaciunea. Apoi de atatea ori a zis la predici ca locul firesc al Omului e doar in Biserica al carei cap e Iisus Hristos. Apoi am aflat ceva din Scriptura : {Matei 4.1-2“Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu ca sa fie ispitit de diavolul. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamanzit”.} Daca de abia dupa 40 de zile si 40 de nopti a flamanzit, cu ce s-a hranit, de nu i-a fost foame? Ne spune Insusi Iisus : {Luca:4.3-4 “Si I-a zis diavolul: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre sa se faca paine. Si a raspuns Iisus catre el: Scris este ca nu numai cu pâine va trai omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”. } Transmite-i sa se roage cu rugaciunea postului pentru a tine postul si sa se roage la Dumnezeu pentru tot ce are de facut pa Calea Adevarului, inclusiv sa Il roage sa o invete sa se roage, caci are un suflet deosebit si de aia trage ala-rau de ea, caci ii e tare frica sa o piarda. Transmite-i sa ia binecuvantare de la duhovnicul ei pentru a se invrednici catre Hristos si pentru a citi Biblia si pentru orice are de facut pentru mantuirea ei. Transmite-i ca ea, odata curatita, va aduce mare contributie la mantuirea altora, Doamne ajuta. Transmite-i ca in ajunarea fara sminteala nu va avea energie decat pentru rugaciune si munca ce o are neaparat de facut si sa lungeasca rugaciunea inca un pic cand simte ca nu mai poate, ca desi nu v-a mai avea energie pentru a pacatui, de cere de la Domnul , v-a avea energie pentru ruga, ingenunchiere si metanie. Daca ii va fi de ajutor, ii spun cum ceream eu : “Doamne Iisuse Hristoase, mi-e foame, hraneste-ma. Doamne Iisuse Hristoase, mi-e sete, adapa-ma din izvorul Intelepciunii Tale. Doamne Iisuse Hristoase mi-e foame de tine, hraneste-ma. Doamne Iisuse Hristoase, mi-e sete, adapa-ma. Doamne, infometeaza-ma de Tine si hraneste-ma, inseteaza-ma de Tine si adapa-ma”. Poate i-as mai spune cate cava acestei fete, ca as mai avea. Dar sunt sarac si ticalos si fara har preotesc asa ca cel mai bine ar fi sa-si gaseasca un Parinte duhovnic bun, macar pentru a lua binecuvantare de pasire pe Calea Domnului, ca apoi orice Casa a Domnului ortodoxa e buna. Sa ne rugam Maicii Domnului ca Dumnezeu sa randuiasca intarirea si inmultirea Bisericii Sale, sa ne lumineze si sa ne gaseasca pe noi, oile cele pierdute. Pace si bunavoire tuturor, in toate, Doamne ajuta