Doamne ajută. De-a lungul anilor în care am corespondat cu cititorii mei, am primit multe relatări ale convertirilor lor la credinţa ortodoxă. De la radiestezie, yoga, catolicism etc. La rugămintea autorilor, nu le-am făcut publice. Dar acum pregătesc pentru tipar o carte Drumul spre Hristos – Convertiri tulburătoare. M-am gândit să ataşez un ultim capitol cu mărturiile voastre. M-aş bucura să îmi scrieţi aici, ca şi comment-uri la acest post, câteva rânduri – eventual chiar câteva pagini, dacă vreţi – despre convertirea voastră. Cele mai bune vor fi tipărite. Dacă vreţi, puteţi semna textele cu pseudonim.

Sunt convins că, aşa cum foarte mulţi oameni mi-au scris mulţumiri pentru că am tipărit Jurnalul convertirii, tot aşa vor fi alţii care se vor folosi de mărturiile voastre. De altfel, în această carte o să apară şi interviul pe care i l-am luat lui Claudiu Răducu şi care, după ce a apărut pe net, a avut ecouri foarte favorabile…

Mă rog lui Dumnezeu să le dea celor care au ceva de scris puterea să o facă.

În conferinţa mea Tu şi Hristos am făcut referire la două mesaje, primite de la tineri ca voi…

De exemplu, îmi scrie un tânăr – şi asta e întâmplarea la care voiam să fac referire: „Am citit cartea dumneavoastră şi vreau să nu mai trăiesc în păcat cu prietena mea.” Pe mine m-a amuzat puţin scrisoarea lui, pentru că era neconvingătoare. Dacă un tânăr trăieşte în păcat cu o fată şi citeşte că e rău ceea ce face, primul lucru, îi spune fetei: „Iubito, de azi înainte o să stai pe stand by!” sau se duce la duhovnic sau se întâmplă ceva şi abia apoi îi scrie, eventual, unui scriitor: „Uite, voi trăi în curăţie!” Mie mi s-a părut apă de ploaie hotărârea lui, mai ales că luni de zile nu mi-a mai scris nimic. M-am gândit: „E clar, hotărârea l-a ţinut câteva zile, sau câteva ore, până s-a apropiat Cleopatra de el. N-a rezistat ispitei.” După câteva luni, am îndrăznit să-l întreb, foarte delicat, cam cum o mai duce – pentru că, dacă-i iei foarte dur pe tineri, fug. Când ai de-a face cu homosexuali, cu prostituate, cu…, cu…, duhovnicii ştiu: trebuie să fii foarte delicat în a te apropia de sufletele lor. Unii au nevoie să dai cu toporul, şi alţii au nevoie de toată munca mângâierii. Şi l-am întrebat foarte fin cum o mai duce. Zice: „Cum să o duc? Bine o duc. De atunci trăiesc în curăţie. Am înţeles că Dumnezeu îl iubeşte pe om mai mult decât se iubeşte omul pe sine însuşi.” – Citat de la un elev de liceu! M-am bucurat; zic: „Uite, frate, filocalie contemporană”. Adică Hristos îi ajută pe oameni să înţeleagă cât de mare e iubirea Lui faţă de ei. Şi e un record pentru un elev să înţeleagă lucrul ăsta, că Hristos îl iubeşte mai mult decât se iubeşte el însuşi. Şi tot aşa, am primit foarte frumos un sms, de la o fată care a trăit o vreme în biserică, s-a spovedit, s-a împărtăşit, s-a spovedit, s-a împărtăşit, şi la un moment dat a căzut în păcat şi vreme de câţiva ani a stat departe de biserică. Eu am de gând să scriu o carte pentru segmentul acesta de păcătoşi: oameni care au trăit o vreme în păcat, s-au spo­vedit, şi după o vreme au eşuat şi cred că Biserica nu e pentru ei. Ei scriu: „Am încercat şi cu Biserica şi n-a mers!” Pe ei e cel mai greu să-i convingi. Şi fata asta a reuşit să ia hotărârea de a se spovedi, dar nu la duhovnicul ei. Zice: „Zi-mi că e bine să mă spovedesc la alt duhovnic şi mă duc!” I-am zis: „Nu e bine să te duci la alt duhovnic, du-te la duhovnicul tău!” „Nu, că vreau să mă sinucid!” Cel mai greu mi-e când e vorba de sinucidere, mă şochează relatările de genul ăsta. Dar eu simţeam, din relatarea fetei, că ea vrea să fie cu Hristos. Şi simţeam că e bine ca eu să stau departe, în expectativă, să nu forţez prea tare. Aşteptam momentul de zdrobire a inimii. Şi aşteptam, şi aşteptam, şi aşteptam, şi ea îmi scria: „Nu te gândeşti că mă laşi singură, fără un cuvânt de ajutor?” Nu ştiu de unde făcuse rost de numărul meu de telefon. Eu nu am binecuvântare de la duhovnic să le dau cititorilor numărul meu de telefon, dar ea îl avea, şi-mi trimitea sms-uri, pe la 11, pe la 12: „Sunt disperată, roagă-te pentru mine, nu ştiu ce să fac!” Şi la un moment dat am convins-o să se ducă la duhovnic, şi auziţi ce mi-a scris. Unul din mesaje: „Roagă-te pentru mine, că mâine vreau să mă spovedesc la duhovnicul meu. Dar asta nu înseamnă că vrăjmaşul nu mă mai ispiteşte cu gândul: «E ruşinos ce ai făcut!» Nu ştiu dacă ţi-am spus, dar deja am spus de două ori acelaşi păcat la spovedanie. Ştiu că am greşit şi-mi pare rău. Pomeneşte-mă, te rog!” După care se spovedeşte: „Îţi mulţumesc mult pentru tot! Dumnezeu să-ţi răsplătească înmiit! Dacă rămâneai supărat, eram pierdută! Te rog, nu te scârbi de mine, deşi eu m-am scârbit. Numai bine!” Apoi: „Ai avut perfectă dreptate: părintele s-a bucurat că am mărturisit. Şi, minune: mi-a dat binecuvântarea să mă împărtăşesc. Hristos a înviat!” Pentru că unii n-au păcate chiar atât de mari, dar dracul le spune. Vai, ai făcut păcatul ăsta, nu te mai duce la spovedanie! Şi fata stătea departe de Biserică, pentru un păcat care nu era foarte mare. După spovedanie, fata mi-a trimis un mesaj pe care vreau să vi-l spun şi vouă: „Ai avut vreodată impresia că tu ai inventat dragostea? Mă refer la faptul de a trăi acest sentiment la maximum, fără a-l perverti. Iartă-mă, dar trăiesc o stare de emoţie plăcută, pe care vreau să ţi-o împărtăşesc şi ţie!” M-am bucurat foarte mult, că un suflet care părea la limita sinuciderii, la limita ruperii de Dumnezeu, totuşi a ştiut să facă pasul care trebuia.

Aştept de la voi mesaje despre convertirea voastră, despre modul în care v-aţi întâlnit cu Hristos, despre prima voastră spovedanie etc. Pe data de 10 martie cartea ar trebui trimisă la tipar. Oricum, şi mărturiile scrise următor vor fi de folos celor care le vor citi pe net. Sau vor fi incluse într-o nouă ediţie a cărţii…