„O aratare minunata a parintelui Sofian” – de parintele Mihai Andrei Aldea
… O întâmplare de la noi de la biserică, legată de părintele Sofian Boghiu. La un an după ce a murit părintele Sofian Boghiu, pentru că eu am mare evlavie la el – şi pentru că ştiu că a fost un sfânt al nostru, cum, de altfel, au recunoscut-o deschis mulţi, şi dintre ierarhii noştri şi dintre mirenii care l-au cunoscut, – i-am făcut icoana. Nu i-am pictat-o eu, nu sunt pictor de icoane, am vorbit cu cineva şi i-am făcut icoana şi chiar la un an de zile, la Înălţarea Sfintei Cruci, de dimineaţă, înainte să începem slujba, foarte de dimineaţă, pe la şase şi ceva, am sfinţit icoana şi mi-am lăsat-o acolo, lângă mine, în Sfântul Altar, ca s-o am aproape de inima mea. Slujind singur într-o bisericuţă foarte mică, este foarte greu. Pe de o parte, trebuie să primeşti pomelnicele, pe de cealaltă parte este firul slujbei care trebuie ţinut şi sunt toate rugăciunile care trebuie făcute, şi de câte ori slujeşti singur este foarte greu. Însă, în acea Liturghie a fost foarte uşor. Parcă părintele era cu mine, aşa am simţit eu: că părintele era cu mine şi mă ajuta, pentru că am reuşit să primesc liniştit toate pomelnicele, să le pomenesc pe toate – şi pomelnice permanente avem ditamai teancul, acolo; am citit rugăciunile cu linişte şi cu pace şi totul a decurs uimitor, parcă timpul curgea altfel. A fost extraordinar! La sfârşit, eram plin de fericire, când am ieşit la miruit, eram atât de plin de minunea acestei Liturghii care decursese ca nicio alta, fără nici cea mai mică umbră, desăvârşit. Numai că în timp ce miruiam, am văzut o credincioasă care plângea cu tristeţe – nu din motivul că fusese pătrunsă de slujbă, ci de tristeţe. Şi m-am tulburat un pic şi am întrebat-o: „Dar ce s-a întâmplat?” Cunoscând-o bine, ştiind că este o femeie foarte credincioasă, m-am întristat: „Ce este?” Şi zice: „Părinte, eu am înnebunit!” A fost, bineînţeles, un şoc pentru mine şi nu înţelegeam. Am luat‑o deoparte: „Dar cum s-a întâmplat? Ce este? De ce credeţi asta?” Şi îmi spune: „Părinte, eu am fost de faţă la înmormântarea părintelui Sofian, ştiu foarte bine că a murit, dar astăzi l-am văzut slujind în Sfântul Altar:” Pentru o clipă, m-am blocat. Pe urmă, i-am povestit ce s-a întâmplat. Am scos icoana din altar, care nu se vedea, o pusesem pentru sufletul meu. I-am scos icoana, i-am arătat‑o. Nu s-a liniştit, a început să plângă şi mai rău, încă nu era convinsă dacă era nălucire sau a înnebunit sau chiar s-a arătat sfântul – ca Danion cu visul cu Sfântul Nectarie (detalii pe http://www.danionvasile.ro/blog/2007/09/11/binecuvantarea-sfantului-nectarie/ – n.n.) -, şi eu am continuat să miruiesc. Şi la un moment dat vine o altă doamnă, tot credincioasă, dar care merge de obicei la o biserică din centru, unde-şi are duhovnicul, mai rar vine la noi, şi care era foarte fericită. Zice: „Părinte, aşa de bucuroasă sunt! Mi-a spus cineva că a murit părintele Sofian, şi când l-am văzut slujind azi, la noi în biserică, am fost aşa de fericită!” Acuma, eu am fost într-un moment foarte dificil, pentru că, în momentul în care am încercat să-i explic că totuşi părintele Sofian a murit, se uita la mine ciudat, mă credea pe mine nebun. Şi a trebuit să o duc la doamna cealaltă, ca să le pun faţă în faţă, să se liniştească între ele.
Am vrut să spun acest lucru pentru că povestea Arătarea minunată (din volumul „Taina iubirii. Poveşti pentru copiii mari şi mici” de Danion Vasile – n.n.) este, de fapt, un lucru care se întâmplă. Şi pentru că, într-adevăr, sfinţii lucrează în zilele noastre. Pentru că şi noi avem sfinţi care lucrează şi fac minuni, chiar dintre cei pe care poate i-am cunoscut şi i‑am văzut, şi poate tocmai de aceea nu ştim să-i apreciem la adevărata lor valoare duhovnicească. Ca, de exemplu, părintele Sofian şi ca alţi sfinţi care au trăit alături de noi sau care încă mai trăiesc alături de noi, şi pe care ar fi bine să învăţăm să-i respectăm, eventual luând exemplu de la alte popoare: de la greci, de la sârbi, de la ruşi, de la felul în care ştiu ei să-şi respecte sfinţii, fie că sunt în viaţă, fie că au trecut la cele veşnice, adică să ştim să preţuim pe duhovnicii noştri, pe povăţuitorii noştri, pe cei care îşi pun sufletul pentru mântuirea noastră. Şi să avem curajul să facem acest lucru liniştit şi deschis, alături de ceilalţi. Pentru că de multe ori oamenilor parcă le este ruşine să-şi mărturisească credinţa cu adevărat, din cele mai diferite motive. Şi este bine să învăţăm să ne mărturisim credinţa nu formalist, nu închistat, ci deschis şi trăit. (din conferinţa „Tu şi Hristos”, Bucureşti, 26 noiembrie 2007)
Slava Domnului! Avem si noi misticii nostrii nu numai grecii sau rusii! Parintele Sofian vorbea cu Maica Domnului in chilia sa, deci nu mira minunile sale!
“Dara si dintre rumani multi sunt sfinti…dara nu s-au cautat”-Sf. Mitropolit Doroftei
Nu ma mira ca Parintele Aldea a trait aceasta minune!
Este în devenire, pentru ca este înca foarte tânar, un mare duhovnic, un “nebun dupa Christos”, un preot plin de har, de râvna, jertfelnic pâna la a-si neglija propria-i sanatate. Desi este în plin Bucuresti ortodox (Berceni), prin modul sau de abordare a problemlor pastorale, de a-si “gradinari” credinciosii, prin lupta eroica de a construi noua biserica – parintele Aldea este un preot misionar! Cel de Sus sa-l tina sanatos ca tare este de folos!
icoana cu parintele Sofian? pai ma intreb daca un preot are voie sa aduca in biserica o “icoana” pe care sa o sfinteasca, cu toate ca chipul de pe ea este al unui om care inca nu a fost canonizat de Sfantul Sinod! Cred ca printele Aldea este intr-o ratacire! Confunda sentimentele! Una e sa ai mare nadejde la acest mare duhovnic pe care si eu l-am cunoscut, si alta e sa ai faci o icoana de capul tau si sa mai smintesti si pe altii! Nu pun la indoiala tactul pastoral al parintelui Aldea! Cred ca e un om deosebit, dar ar trebui sa fie mai chibzuit! L-as sfatui sa se duca la Parintele Patriarh Daniel si sa ceara binecuvantare pentru acest lucru(si sunt sigur ca acesta va fi caterisit)! Totusi mie imi este frica de aceste lucruri care se nasc din ratacirile unora!L-am cunoscut pe parintele Sofian, si cred ca nu ar fi fost de acord ca chipul sau sa fie zugravit intr-o icoana fara sa fi fost hotarat de BOR!
Fiule Adrian, înainte de a sfătui un preot ce şi cum să facă, mai bine caută răspunsuri serioase la întrebările pe care ţi le pui.
“Un preot are voie să aducă în biserică o “icoană” pe care să o sfinţească, cu toate că chipul de pe ea este al unui om care încă nu a fost canonizat de Sfântul Sinod”?
(de altfel întrebările se termină cu “?”, nu cu semnul exclamării!)
Răspuns: Da, are voie.
Sfântul Daniil Sihastrul, canonizat în secolul XX, a fost pictat ca sfânt la Voroneţ (şi cinstit ca atare) din secolul XVI. Şi sunt mii şi mii de alte cauze. Desigur, pentru asta trebuie cunoscută istoria Bisericii şi a icoanei, trebuie cunoscut Dreptul canonic şi altele.
Trebuie spus şi că Sfântul Sinod analizează oportunitatea canonizării unui om pe baza evlaviei deja existente – care include icoane, rugăciuni, acatiste, istorisiri ale minunilor săvârşite şamd. De fapt, procesul de canonizare este declanşat chiar de evlavia populară, nu invers.
Sunt, de altfel, mii şi mii de sfinţi din calendar care n-au fost canonizaţi niciodată de vreun Sinod local sau ecumenic, de la Sfinţii Mucenici din Sevastia Armeniei la Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena. De ce? Simplu, pentru că obiceiul canonizării apare mai târziu.
Iar canonizarea, repetăm, începe de la evlavia faţă de o persoană, nu evlavia de la canonizare.
Sunt minuni despre care nu poti scrie.
Intr-o zi, cand va randui Dumnezeu, toate se vor descoperi.
Lumina alesilor Lui Dumnezeu nu trebuie atinsa de rauvoitori.
Se intampla cu fiecare dintre noi minuni (cei care cred si-l marturisesc pe Hristos), dar lasam pe Bunul Dumnezeu sa lucreze.
Am incercat sa scriu mai mult dar cuvintele nu sunt de-ajuns.
Cu mii de multumiri, Elena.
Am trait o bucurie exact cand aveam nevoie de ea si i-o atribui parintelui Sofian despre care pina atunci nu stiam nimic.L-am cunoscut din povestea unei prietene,i-am vazut o fotografie,parintele era deja plecat dintre noi.ulterior i-am citit si cartea.Ramasesem fara serviciu in ajunul sarbatorilor de iarna.nu stiam ce sa fac,eram deprimata.Si chiar s-a intamplat minunea de a ma reangaja la acelasi loc de munca si a primi si bani-prima de Craciun.Vestea ca pot reincepe lucrul am primit-o pe strada si in momentul in care am ridicat privirea spre cer,ca si cum ar fi fost deasupta mea era o mare cruce,ca cea lasata de avioane.Totul s-a intamplat rapid si chiar minunat.
Oare nu stim ca recunoasterea sfinteniei cuiva nu se face pe sentimentalisme sau umanisme, ci pe un criteriu de capatai, acela al marturisirii unei ortodoxii neindoielnice?
Oare nu stiti ca pr. Sofian Boghiu a participat la acea blestematie de pe strazile bucuretene “San Egidio” (a fost unul dintre vorbitori la conferinta ecumenista din Dealul patriarhiei)? Oare nu stiti ca sustinea ca papistasii au har, ca anatemizatul francisc de asissi este sfant?
Dati search pe net sofian boghiu+san egidio sau sofian boghiu+paraman, -veti vedea ca paramanul lui a fost inmanat papistasilor! Ce sa mai vorbim despre viziunea serghianista pe care o avea… -confunda pacatul cu erezia; a nu judeca cu a nu te lua de ierarhii eretici.
Poate era bine intentionat, dar asta nu scuza cu nimic, caci naivitatea nu este o virtute si nu e un model de urmat. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Cred ca un urmas in duh al lui, care a dus la extrem aceasta mentalitate, de fapt o consecinta fireasca in timp a acestei mentalitati moderniste, este si nefericitul teofil paraianu.
Daca vreti sa intelegeti ce este zilotismul adevarat, cititi aici http://users.sisqtel.net/williams/archbishopaverky/holyzeal.html Vladica Averchie de Jordansville despre zilotism.
In concluzie, uitati-va la ortodoxia adevarata si nu va luati dupa toate modernismele si toti modernistii cu gandirea mutilata, fie ei neoereziarhi fie doar naivi imbroboditi de masoni!
Un ochi rade si unul plange.
Ma bucur foarte mult ca avem parte de astfel de minuni. Le putem demonstra si celor care spun ca in ziua de azi noua nu ni se mai poate intampla asta, ca nu mai avem sfinti.
Pe de alta parte, atatea minuni cred ca aduc vestea unor groaznice prigoniri. Caci Dumnezeu nu face nimic degeaba. Probabil ne pregateste, vrea sa ne intareasca pentru ce va urma.
Domnul sa fie cu noi!
Niciodata nu am auzit nimic rau despre parintele Sofian Boghiu care imi pare deosebit de bun si bland,ma intristeaza sa aud lucrurile pe care le-a spus Mihail;bunatatea lui Dumnezeu intrece oricum inchipuirea noastra si ma astept sa nu inteleg “deciziile” Lui in legatura cu oamenii.Sa nu uitam ca Stefan cel Mare este sfant desi stim cu totii ce viata sentimentala a avut. Trebuie sa recunoastem ca multe lucruri judecata noastra nu le poate cuprinde.Dumnezeu iarta vrajitori care au pierdut multe suflete si ii face sfinti, daca se pocaiesc.Sa nu uitam de sfantul Ciprian, nu cred ca scrie nicaieri cate suflete a pierdut dar odata ce chiar si diavoli mari il ascultau presupun ca a gresit mult.
Ecumenismul este cea mai mare erezie si sunt total impotriva dar nu sta in judecata noastra a spune daca Dumnezeu alege sau nu sa il faca sfant pe un om chiar daca a avut tangente cu ereticii.
Dumnezeu sa ne lumineze pentru ca vom raspunde pentru fiecare cuvant, gest,sentiment, privire,etc.
Legat de viata sentimentala a lui Stefan cel Mare (care marturisea ortodox, desi era pacatos, – pacate pentru care dealtfel s-a pocait, fiindca stim ca nu intra nimic spurcat in Imparatia lui Dumnezeu): sa nu confundam pacatul cu erezia (este o eroare de capatai, pe care o fac toti cei influentati de umanism sau cu constiinta adormita de mai-marii BOR), care, (precum ne invata Sfintii Parinti, nu apostatii sau nestiutorii din BOR) difera in mod esential: pacatul este o incalcare a legii lui Dumnezeu, in vreme ce erezia este o schimbare a legii lui Dumnezeu (sau incercarea de a schimba legea lui Dumnezeu)..
Iarta-ma “neicu” nu am studiat teologia si nu sunt precisa in termeni, scriu din inima mai mult dacat din cunostinta teologica. Sper sa tin minte explicatia ta, caci cu siguranta imi va fi de folos.Ma bucur cand ma lumineaza cineva.Recunosc ca am incercat mai mult(de cand ma stiu)sa traiesc credinta si sa vad cu ochii inimii decat sa o inteleg rational.Dar nici sa fiu ignoranta nu imi place.
Parinte Mihai Aldea, sunt foarte emotionata si bucuroasa in acelasi timp, fiindca mi-am dat seama de unde va cunosc, atunci cand v-am vazut intr-o emisiune la B1 tv. Am constatat cu uimire si cu mult drag ca sunteti colegul meu de banca din clasele primare.Ma numeam Catalina Grigoras pe atunci, s-ar putea sa nu va mai aduceti aminte de mine, dar eu ma bucur enorm de ascensiunea dvs pe scara duhovniceasca.Mi-au dat lacrimile de bucurie cand v-am recunoscut, ba mai mult cand v-am ascultat cuvintele si minunile savarsite la care a-ti avut binecuvantarea sa participati.Dumnezeu sa aiba grija de dvs, sa va tina sanatos si daca va aduceti vreodata aminte de mine, sa va rugati putin si pt mine, caci sunt o mare pacatoasa.Cu mult drag,CATALINA STANCIU.(sunt asistent medical, sunt casatorita si am 2 copii).
Am o intrebare…Parintele Mihai Andei Aldea are blog? foarte frumos vorbeste si e plin de har si daruire pentru aporoapele;l-am vazut la emisiunea “Trenul vietii”.Doamne-ajuta!
Pentru ‘pop florina”
Biserica Sfantul Daniil Sihastrul – unde slujeste Parintele Mihai Andrei Aldea – are site-ul http://sfantuldaniilsihastrul.ro/ Daca intrati pe site, veti gasi un forum unde puteti pune intrebari. Parintele raspunde ori de cate ori are timp.
Hristos a înviat!
Da, Cătălina, îmi aduc aminte de tine. Nu știu de ce îți aduci aminte de mine cu drag, sunt foarte întristat când îmi amintesc de anii de școală, eram atât de departe de Dumnezeu și am făcut atâtea răutăți, cu voie și fără voie… M-a întrebat odată dacă sunt sigur că Dumnezeu e atotputernic și i-am spus: de vreme ce m-a adus pe mine la Credința Lui, sigur că este atotputernic.
Mă bucur că ești bine. Mai cânți la vioară?
Doamne ajuta.
Va rog in numele lui Dumnezeu sa va ganditi ca cineva in grea suferinta asteapta ajutorul dvs., Pot dovedi cu acte in regula.”
Puteti vedea documentele medicale la adresele de mai jos:
http://www.intercer.info/download/mihai_feraru_01.jpg
http://www.intercer.info/download/mihai_feraru_02.jpg
http://www.intercer.info/download/mihai_feraru_03.jpg
http://www.intercer.info/download/mihai_feraru_04.jpg
http://www.intercer.info/download/mihai_feraru_05.jpg
http://www.intercer.info/download/mihai_feraru_06.jpg
http://www.intercer.info/download/mihai_feraru_07.jpg
http://www.intercer.info/download/mihai_ferarute Frati crestini doresc sa va ganditi macar o clipa la un asa chin , tare greu mai este sa nu mai poti face lucruri pe care stii ca le faceai iar acu nu mai poti, mai ales sa pot merge asa cum mergeam altadata, Am Diabet f f complicat, imi fac injectii cu insulina de 4 ori pe zi, si vederea mi-sa slabit, si sotia este f bolnava cardiovascular, este foarte greu sa traim 2 persoane doar cu un ajutor de la handicap, pe care il primesc doar numai eu,, eu ma numesc mihai feraru de 54 ani, fratilor va rog in numele lui Dumnezeu ajutatima cu cat de putin din putinul vostru Dumnezeu va face mult ptr mine, iar pe voi o sa va rasplateasca asa cum stie el ptr gestul vostru, ptr asta eu am cont la banca,, raiffaisen bank in romania cu nr ro93rzbr0000060001059026 in lei si in euro nr ro72rzbr0000060004438690 cod swift rzbrrobu pe nume mihai feraru. ma voi ruga lui Dumnezeu ptr sanatatea si binele vostru la toti. DOAMNE AJUTA .A-R
tel 0040761887298,