O cerere în căsătorie
Pentru mulţi dintre bărbaţii care iau hotărârea să se căsătorească, soţia este ultima jucărie achiziţionată, ultima chestie tare, ultima… cel puţin până la divorţ. Sau chiar până la următoarea căsătorie. „Vreau o maşinuţă”, apoi „Vreau o bicicletă”, apoi tânărul care se satură de bicicletă vrea o fată, o altă fată, până când, la un moment dat, ia hotărârea să se căsătorească. „Vreau o soţie!”. Gândul îi dă aripi, îi aprinde imaginaţia, îi dă emoţii… Vrea ca fata sau femeia pe care o iubeşte să fie a lui, doar a lui. În variantele mai poetice e chiar gata pentru orice sacrificiu pentru a o cuceri… În altele, mai prozaice, îşi pune serios problema avantajelor materiale pe care i le-ar aduce o astfel de afacere.
Un lucru e însă clar: el vrea ca ea să fie a lui. „Pentru totdeauna”. Chiar dacă acest totdeauna nu depăşeşte de multe ori graniţa de câţiva ani. Vrea ca ea să fie a lui pentru totdeauna şi, dacă ceva nu funcţionează, butonul restart al vieţii e pregătit.
Fetelor, ochii mari: de multe ori „el” nu vrea decât să vă transforme într-un obiect al iubirii lui. Vă cere în căsătorie pentru ca voi să fiţi la dispoziţia lui, ca şi cum singurul sens al vieţii voastre ar fi să gravitaţi în jurul lui. Vreţi aşa ceva? Sunteţi pregătite pentru aşa ceva?
„Da, poate că îmi zici acum în gând, îl iubesc atât de mult încât sunt gata să fac orice sacrificiu pentru el. Îl iubesc la nebunie şi singurul meu target este să îl împlinesc, să îl fac fericit. Nimeni şi nimic nu mă poate opri…”
Piua! Ia-o mai încet. Ştiu şi eu că dragostea e greu de ţinut în frâu, numai că cine nu deschide ochii deschide punga. La punga sufletului mă refer. Şi scoate din ea tot ce e mai frumos. Şi scoate, şi scoate. La un moment dat, inima ne anunţă „Contul e gol”. Am tot scos, am tot scos, şi de pus la loc am pus foarte puţin. Am ajuns într-un moment de criză.
De ce? Pentru că omul nu poate fi transformat într-un roboţel care tot dăruieşte iubire necondiţionat. Simte nevoia şi de a primi iubire, de a primi afecţiune. Or, dacă el te vrea doar a lui, pentru ca el să fie fericit, pentru ca lui să îi fie bine, ar trebui să îţi dai seama că el vrea ca tu să fii a lui, iar el să fie tot al lui. Altfel spus, în loc să dăruiască iubire, el e dispus doar să primească. Nu să şi ofere.
Da, îi e bine cu tine, nimic de spus. Eşti prima cu care vrea să se căsătorească. Doar aşa ţi-a spus. Dacă a mai spus şi altora şi nu-şi aduce aminte, poate că e din cauza vârstei. Vezi tu, hrana asta nesănătoasă ne afectează uneori nu numai la nivel estetic… În fine, dacă vei mai cunoaşte şi alte fete care îţi vor spune că au fost cerute de el în căsătorie, nu te mira. Poate că a reuşit, pur şi simplu, să le uite.
Vrea să se căsătorească cu tine. Extraordinar. Te-a cerut de nevastă. Şi mai extraordinar. Te-a cerut de nevastă într-un cadru de vis. Şi mai extraordinar. Iar apoi…
„Tăiaţi filmul, vreau să văd secvenţa cu peţitul”, zice regizorul, intrând în viaţa voastră. „Ce mai caută şi ăsta pe aici, prin sufletul meu?”, poate te întrebi.
„Dovada, dom’le, dovada.” Adică, în cazul de faţă: „Dovada, păpuşă, dovada”.
„Ce dovadă, oameni buni?”
„Dovada că vrea să trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţi.”
Caseta e pusă în player: „Of, visul vieţii mele, nici nu ştii cât de mult de iubesc. Vrei să fii a mea până la sfârşitul vieţii?”
„Da”, ai răspuns tu, fericită că mama nu te va mai bate la cap să îţi găseşti unul mai breaz, fericită că prietenele care au pariat cu tine că nu te va cere de nevastă au luat plasă, fericită că nu a trebuit să mai aştepţi încă două-trei aventuri până când visul de a deveni soţie va fi aproape de împlinire.
„Of, viaţa ta…. Nu-ţi bate joc de ea. Nu ai auzit ce a spus?”
„Ce a spus?”
„Te-a întrebat dacă vrei să fii a lui până la sfârşitul vieţii.”
„Da, vreau.”
„Ştiu că vrei. Problema este dacă şi el vrea să fie al tău până la sfârşitul vieţii lui.”
„De unde să ştiu asta?, poate că mă întrebi, de unde să ştiu ce vrea el?”
Aici e buba. Că tu nu ştii ce vrea el… Sau că, fiind prinsă de fiorul iubirii, nici nu mai vezi bine ce vrea el. Adică, poate vrea să te pună la colecţia lui de amintiri.
„Dar el e abia la prima căsătorie, de ce spui asta?”
Nu vreau să cobesc, ar fi bine ca ultima lui căsătorie să fie şi prima… Adică, ar fi bine ca povestea voastră de iubire să ţină. Dar, pentru asta, e foarte important să ştii exact ce vrea de la tine, şi să ştii exact ce vrei de la el. Dacă fiecare din voi e îndrăgostit de celălalt doar pentru că celălalt corespunde aşteptărilor, dacă fiecare din voi simte nevoia să fie iubit şi relaţia voastră e doar o sumă de aşteptări, în timp, relaţia se va degrada.
„Bla, bla, mă plictiseşti…”, îmi spui tu în gând. Dar prefer să te plictisesc eu decât să te plictisească viaţa ta de familie.
Ţine minte, în cererea de căsătorie şi în răspunsul ei stau multe, foarte multe… Un indiciu banal. Mulţi bărbaţi spun: „Vreau să fiu al tău până la sfârşitul vieţii mele…” Şi, după câteva luni sau câţiva ani de la căsătorie, repetă aceleaşi cuvinte altora. Aşa că ai grijă: dacă el îşi pune problema că iubirea vine de
Îţi vorbesc din experienţă, chiar dacă orice experienţă poate fi contestată de o alta. Până la urmă, există un Adevăr cu care ne vom întâlni, vrem sau nu.
Aşa că, în loc să îţi mai vorbesc despre Dumnezeu, cununie, biserică, Hristos şi iubire curată îţi voi ura să ai parte de o cerere în căsătorie cât mai frumoasă, cât mai sinceră, cât mai… cum trebuie.
Iar acum un cuvânt pentru voi, bă-eţi. Treaba e că, din pricina gripei feministe, fetele se masculinizează într-un ritm de cadenţă militară, şi greu e să le opreşti. Dacă am atras atenţia asupra faptului că mulţi bărbaţi sunt foarte posesivi, şi că încearcă să transfere această posesivitate şi asupra soţiei, nu înseamnă că noi suntem egoiştii, iar ele altruistele. Da, femeia e lăsată de Dumnezeu cu însuşirile ei. Blândeţea, gingăşia, delicateţea femeii sunt greu de concurat. Ce să facem însă când ne îndrăgostim de o zână cool, simpatică, frumoasă, deşteaptă, care ne tot presează să o luăm de nevastă? Sau chiar ne cere ea? Atenţie, mare atenţie.
Nu cumva să aibă nevoie de soţ doar pentru a-şi satisface simţul de proprietate. Aşa cum în copilărie avea nevoie de păpuşi, mai apoi de role, şi mai apoi… de un soţ care să o iubească la nebunie, care să fie gata să îi facă toate poftele şi plăcerile, de un soţ care, până la urmă, va fi obligat să accepte căsătoria ca pe un jug. Şi, eventual, să joace şi rolul de femeie, pentru că cel de bărbat a fost deja antamat…
Atenţie, mare atenţie: o cerere în căsătorie trebuie să vină de la un tânăr sau un bărbat care să fie gata să trăiască pentru a-şi bucura iubita, iar acceptul trebuie să vină de la o fată sau o femeie care să vrea să trăiască pentru a dărui iubire.
Familia este un spaţiu al iubirii, al iubirii care, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu va fi înghiţită de timp. Dacă cei doi au ales să se căsătorească cumpănind bine criteriile pentru a ajunge la împlinire, familia nu are termen de garanţie. Iubirea adevărată nu expiră. Câtă vreme iubirea soţilor e acoperită de Dumnezeu, visele din copilărie – cu iubirea dusă până la adânci bătrâneţi – devin realitate.
Altfel? Altfel, e bai. Şi ajungem la cuvântul profetic al unui jurnalist teolog: „Trăim tinereţe fără tinereţe şi viaţă fără de Viaţă” (Laurenţiu Dumitru). Trăim iubind egoist şi pătimaş, şi îmbătrânind prematur, tocmai pentru că viaţa noastră a fost străină de Viaţa cea adevărată, care vine de
Danion Vasile
ai dreptate
Da, domnule Danion, asa este.
Cate vise nu-si face o fata despre viata de familie, mai exact despre clipa in care va fi ceruta in casatorie si va fi mireasa… si rochia…si buchetul…s.a.m.d.!
Cu cat trece timpul, cu atat mai mult se gandeste ca toate acestea raman la stadiul de vis…
Dar iata ca intr-o zi un baiat ii spune: “Tu esti ceea ce caut! Tu esti sufletul meu pereche! Cu tine ma simt in largul meu, ma pot manifesta liber. Ai putea trai cu mine pana la adanci batraneti?”
Si fata infloreste si devine din ce in ce mai frumoasa si plina de iubire. Crede cu adevarat ca il poate face fericit, chiar daca nu stie exact ce vrea el de fapt. E convinsa ca el e cel asteptat, ca Dumnezeu i-a ascultat rugaciunile. Si crede cu adevarat in tot ce-i spune frumosul print. Si il ajuta de cate ori poate.
Dar ce se intampla? Din print se transforma in broscoi? Ce basm urat mai e acesta! Toate visele se naruie… “Nu credeam ca esti asa, ma gandeam ca esti mai linistita, ori tu vrei sa realizezi atatea lucruri! Cine a vorbit de casatorie! Eu nu am spus asa ceva!”
Gata basmul!
Asa ca i-ati fetit-o bucatele de suflet ramase, lipeste-le cu iubirea Lui Hristos si mergi inainte! IARTA! Iubeste si primeste tot ce-ti daruieste viata ca din mainile lui Dumnezeu si du-te mai departe!
Vorbeste acum mai mult cu Dumnezeu si nu mai cere nimic, ca nu stii ce sa ceri! Doar pe El in viata ta! ATAT.
mancate-ar mama cata dreptate ai in cele scrise
atentie si o alegere gresita devine prin binecuvantare preoteasca ,cea mai buna alegere posibila si toata viatza se muleaza perfect pe aceaasta alegere ,doar ca e altfel …decat ar fi fost cea mai buna …si la final nu poti spune decat multzumesc Doamne tu le stii mai bine
ca sa poti sa spui da si sa si iasa bine trebuie sa ai capul cat de cat pe umeri si ochii larg deschisi… am fost de 7 ori ceruta… de fiecare in felul lui.. da cu nici unul nu am simtit ca trebuie sa o si fac, sa spun acel da… frica de greutatile ce apar intr-o casnicie ? imaturitatea varstei.. ?! cine stie…
dar tot timpul m-am intrebat daca el este cel care trebuie sa fie…
pana intr-o zi… cand am stiut exact cum ar trebui sa fie… doar ca nu aparea…
Pingback: “Pachetul de atenţie” şi “Stropi de emoţie” la un loc [ 13 noiembrie 2007] « Teologie pentru azi
Adevarat graiesti!
Daca am sta mai mult de vorba cu noi insine si cu Dumnezeu, tare bine ar fi! Daca am asculta glasul constiintei care ne spune: “Totusi, nu te respecta, nu stie sa-ti fie cu adevarat prieten, vorbeste mai mult despre el, despre planurile sale, (in care te strecoara si pe tine, uneori). Nu e ceea ce trebuie. Nu e el…”..”Ba da, el este, uite ce frumos e, ce destept, ce prestanta…, si mie imi acorda atentie, cum sa nu ma respecte!”…”Dar nu se poarta ca un prieten!”
Daca… Atunci nu ar mai fi atata tristete.
Asculta inima si ia seama la ca spune ea. Dumnezeu ne comunica ceva acolo in lacasul acela, in inimia. Ce spune?
Spune sa te respecti pe tine insuti si sa te cunosti. Si mai spune ca Dumnezeu te iubeste si iti doreste numai ceea ce e bine pentru tine.
Doar un simplu lucru trebuie:sa-L lasam pe EL sa aleaga,caci cunoaste adancul inimilor.Eu asa am facut,am asteptat si l-am lasat pe EL sa aleaga in locul meu,pt ca de fiecare cand am ales eu am fost dezamagit.M-am gandit mult la momentul frumos cand am s-o cer in casatorie si cand a fost mi-a tremurat glasul.Urmeaza sa ne casatorim si simt ca as putea sa o cer de sotie in fiecare zi.Amandoi suntem pregatiti ,dupa mentiunea lui Danion insa toata nadejdea ne-o punem in Cel De Sus.Dragostea ADEVARATA asteapta…
Nu noi ne potrivim unii cu alţii în căsătorii,ci Duhul Sfânt face asta, cum spunea într-o postare pe un site ortodox o doamnă sau domnişoară.E greu înţeles,e greu să ne lepădăm de eul egoist din noi,punându-ne din păcate în primplan,scoţându-L prea mult pe Dumnezeul nostru din ecuaţie.E greu de înţeles că potrivirea dintre noi doi,dacă ne bazăm numai pe iubirea noastră,e frumoasă,dar amăgitoare,din păcate,nu mă miră deloc că expiră cum spune textul.Şi de ce nu am avut smerenia şi curajul să recunoaştem atunci,la început,că aşa e,Dumnezeul nostru,nu noi suntem iubirea adevarata,El e iubirea de necuprins,de acolo trebuie să vină ce vrem noi,nu de la noi,fără de El,ori prea puţin El.
Foarte frumos spus: dragostea adevarata asteapta…
Am trait o situatie mai neplacuta cu un baiat nu pentru ca el s-a purtat urat cu mine ci pt ca eu am luat lucrurile gresit.Acum mi-am revenit;duhovnicul meu m-a ajutat enorm,sa-i dea Dumnezeu multa sanatate!si eu imi astept adevarata dragoste.multumesc nelutu,povestea ta m-a incurajat pe drumul pe care vreau sa merg in continuare!DOAMNE AJUTA!
Casatoria are ca scop mantuirea celor doi soti.Daca cei doi in cauza au inteles acest lucru,totul e bine.Pentru ca de fapt la asta se rezuma totul.Mantuirea are ca mijloc de dobandire iubirea…iar in acest caz iubirea dintre soti.Doamne ajuta!
mult adevar graiti… un omul nu il cunosti nici dupa o viata dar dupa o peroada scurta d timp…..iar cand ajungi sa iti arate lucrurile neplacute simti ca te sufoci de durere datorita faptului ca te-ai inselat in privinta omului d langa tine…..iar dac u continui sa ramai langa el simti cum in fiecare zi mai pierzi o parte din suflet… Mult adevar este in zicala:fa ochii mari inainte de casatorie si tine-i pe jmatate inchisi dupa ea…..
Sa ne rugam Lui pentru rabdarea necesara de a astepta in rugaciune pe acel ”fat frumos”sau pe ”cosanzeana”. Doamne Ajuta
nu imi vine sa cred ce faci omule…Militezi impotriva singurei relatii intre sexe admise de cel de sus… esti un fals si induci lumea in eroare… fa o favoare planetei si termino cu toate astea
Foarte frumos si real articolul.Nota 10. E prima data cand il citesc pe Danion Vasile si asta pentru ca mi s-a parut titlul articolului interesant. Mai vrem dintr-acestea.
Felicitari, Danion! Imi place textul… Multzam de citare… ca sa vezi, zic si vorbe de duh. De-as fi trai dupa cuvintele pe care le rostesc as fi fost de mult sfant. Sa stii tu ca cea mai mare drama a noastra, a celor ce vorbim despre Hristos lumii, e sa nu ne ridicam la masura numelui nostru. Ne-o ia numele inainte, o ia mult inaintea vietii deseori. Si parca-mi vine sa strig catre Hristos: “Ooo, Doamne, nu ma judeca dupa cuvintele pe care le spun sau scriu, macar altii sa inmulteasca talantzii daca eu is uneori neputincios”. Dar parca aud: “Doctore, vindeca-te pe tine insuti…”.
In fine, mai povestim noi vorbe d-astea, “puseuri de smerenie”, si pe mess.
Tine-o tot asa! Faci bine ce faci!
Domnul sa te intaresca!
Laurentiu
http://www.laurentiudumitru.ro/blog
Citesc cu multa atentie articolele scrise de domnul Danion. Iar acesta e cat se poate de realist si de NECESAR. La fel, cartile adresate tinerilor, in care parca stati fata in fata cu cititorul, aduc mult ajutor. Dar despra acest lucru au vorbit si vor vorbi altii, mult mai frumos decat mine. Un singur amanunt as dori sa adaug: am imprumutat “Cartea nuntii” verisoarei mele care, dupa ce a citit-o, la intrebarea mea :”Cum ti s-a parut?”, mi-a raspuns: “Imi pare rau ca am citi-o!” Fiindca m-a uimit raspunsul ei, a continuat: “…pentru ca MI-A DAT SPERANTA!!!!”
Ne place starea de deznadejde, “de victima”, starea de tristete, si parca ne hranim cu ea. O astfel de carte a “trezit-o” pe verisoara mea pentru ca a determinat-o sa constientizeze starea in care se afla.
Oameni curajosi ca dumneavoastra, sa tot fie!
Felicitari!
Dumnezeu sa va ajute!
O, ce frumos ! Iertare – se poate re-publica la http://cazania.wikispaces.com ?
Pingback: Război întru Cuvânt » Danion Vasile - conferinta si articole de citit
Asa cum spui …. !
Sau poti alege la nesfarsit, cu atentia treaza, cu ochii larg cascati si imaginatia febril cautatoare de defecte ascunse….
Iar acolo unde ele nu exista, un creier prea infierbantat le poate inventa ! Hahahaha….
Mister Danion, ai grait tare frumos pe parcursul a 30-40 de randuri, insa nu uita ca el, cuvantul , face si desface ! Zugraveste in roz sau negru, dupa cum e manuit ! Si cand loveste usurel dreapta sau stanga, face mai mult rau decat bine, indiferent cat de frumos sunt “lucrate” frazele .
Nu uita ca “doamnele aleg” ! Nu uita ca materialismul de acum loveste mai mult in lumea feminina decat in cea masculina ( motiv pentru care au aparut contractele prenuptiale, care arata cat de cat “marea dragoste” versus “marele interes”). Acum fetele au un iubit cu care ies la disco, bun dansator; un iubit de suflet, intelegator si dulcic; un alt iubit care e extraordinar la pat (vai tu nebuno, stii ce am facut in weekend-ul asta?!?) ; si un alt iubit manos si banos, tinut ca backup , ca o partida reusita pentru o viata de huzur. Just in case !
Important e sa nu se stie intre ei.
Iar experienta de pana acum stii tu ce spune?!?! Eeeeei… castigator este cel din urma, in 80% din cazurile stiute de mine.
Semnalul tau de alarma “fetelor, aveti grija cui spuneti “DA” , este deja desuet.
Nu neg ca exista cazuri in care EA e coplesita de dragoste pentru un individ care nu merita.
Lucrurile stau adesea in felul acesta: fiecare doreste MAI MULT. Daca iubitul e topit de dragoste, deja apare blegutz si neinteresant.
SI e parasit pentru urmatorul , care poate fi mai putin frumos/destept decat un altul. Ei si tot asa,(fiindca fiecare avem o valoare si un loc in lumea asta) domnisoara ajunge sa fie interesata de unul care este cam sus pentru nivelul dansei de atractie . Stiu ca fiecare si l-ar dori pe James Bond . Dar cum James Bond poate avea si el orice domnisoara …. iata dilema ! Tanti ajunge neglijata. Am spus-o si deja va sunt antipatic….Blame me !
Dar spusele mele echilibreaza putin in adevar, prestatia aproape unilaterala a d-lui Danion .
Parere proprie: lucrurile sunt echilibrate, in masura in care coexista. Flecarind despre ele, ne dam cu parerea iac-asa ! Sa mai existe o discutie.
Nici eu si nici Danion, nu vom opri o dragoste , prin bazaiala noastra de aici.
Nu exista razboi al sexelor, desi unii ard sa sustina asta. De pilda se sustine ideea ca barbatii sunt niste porci destrabalati. Ei isi inseala femeia, da ! Ori de cata ori au ocazia ! Iar femeile sunt niste victime, intotdeauna! Ele stau acasa, Penelope cuminti, asteptandusi barbatul. Deci femei-ingeri, barbati-demoni.
Dar cu cine isi inseala femeile, acesti barbati demonici?
Pai… cu alte FEMEI !
Hahahahh… undeva , deci se strecoara o greseala. Tabara ingerasilor, are cornite !
Hai ca plictisim lumea !
Dragostea e dragoste, casatoria- casatorie , nu va mai suspectati oamenii dragi anapoda ! Ar fi de-a dreptul bizar , ca un indragostit care ii cere mana iubitei, cracanat de emotii si sperante , sa fie privit cu un ochi circumspect si incruntat !
F.
Florin…
Acele fete despre care vorbesti, inseala din disperare sau din nevoia de afectiune si astfel de probleme se vindeca greu, fiind nevoie de timp indelungat. Daca nu le poti ajuta, incearca macar sa nu le judeci. Si priveste in jurul tau cu atentie! Sunt si fete care isi doresc cu adevarat o familie, un sot alaturi de care sa se mantuiasca.
Departe de mine dorinta de a da sfaturi… Nu asta doresc. Dar din mesajul tau razbate atata tristete…
Cu Dumnezeu inainte!
Florine, tu vorbesti de fete de bani gata care n-au simtit nici macar o zi grija zilei de maine, fete care nu s-au gandit nici macar o data la Dumnezeu sau la “daca exista si altceva mai important decat propria lor persoana pe lume”. Si sunt si multi baieti asa. Ziua somn si noaptea discoteca si aventuri (am fost unul dintre ei pana acum cativa ani). Dar nu uita ca nu e timpul lor acum. Adica le va veni si lor timpul sa ridice ochii spre cer, le va veni timpul sa se intrebe ce se afla dincolo de perdeaua de nori. Atunci va fi timpul lor asa cum acum e timpul tau. Atunci se vor gandi si ele sau ei la mantuire.
Cand un om urca pe munte i se face sete. Abia atunci observa izvorul care curge pe langa drum. Si abia atunci bea apa. Toate la timpul lor.
Poti sa ceri de la un copil de 6 ani sa tina o prelegere despre viata monahala? Nu! E prea devreme pentru el. De asta nu toata lumea il cunoaste pe Dumnezeu chiar acum, in acest moment. Rolul tau sau al meu, care il cunoastem deja, este tocmai de indrumatori sau ajutoare pentru cei care inca nu-l cunosc. Noi suntem parintii copilului de 6 ani. De asta ni se cere sa iubim pe aproapele ca pe noi insine: de fapt ni se cere sa-i iubim pe toti oamenii ca si cum ar fi niste sfinti, desi ei nu sunt, pentru ca ei vor fi in viitor. Sa-i iubim pt ce vor deveni daca vor fi inconjurati de dragostea noastra.
Gandeste-te la cei din jurul tau si apoi la tine .Iubirea vine din interiorul nostru ,iubestel pe aproapele ca pe tine insuti dar daca tu nu te iubesti pe tine atunci cum sa iubesti pe cel de langa tine .Nu o sa poti sa il cunosti pe cel de langa tine chiar de ai trai 100 de ani.Dar faci pasul crezand ca il cunosti indeajuns de bine si cand nu iti acorda atentie stai si te gandesti asta este viata pe care ti-ai aleso singur,dai tot in schimb primesti putin.Faci pasul casatoriei pt toata viata nu pt 2 ani.Acceptal asa cum este ,fiecare om are si calitati si defecte . IUBESTE CA SA FII IUBIT
Domnule Danion Vasile mi-ati luminat ziua
.
Postul meu de ieri noapte a fost sters ceea ce ma bucura inseamna ca afirmatiile mele v-au marcat si le-ati considerat incisive fapt ce va incomodat. Inca odata ati demonstrat ca institutia care o reprezentati este limitata si mai ales limiteaza si ingradeste dreptul la opinie.
Imi place ca sunteti “deontolog”.
In final mai vreau sa subliniez un aspect Biserica este cea mai buna institutie de indobitocire, indoctrinare si manipulare a maselor , insa in timp influenta voastra o sa scada.
Astept sa stergeti si acest post
.
am citi o carte de-a dvs si mi-a placu.aveti dreptate, sa vadem in practica cum este…
Chiar frumos articolul asta…realist si pt fete si pt baieti…si iata ca si pt mine…m-ati facut sa-mi dau seama ca poti gresi…iubirea e un dar de la Domnul si daca iubesti,trebuie sa oferi iubire,nu numai sa o astepti de la cel de langa tine…FELUL CUM SCRIETI E SUPER…reusiti sa atrageti atentia tinerilor si sa nu ii plictisiti…e pe sufletul si gustul nostru…va multumesc pt asta.NUMAI BINE DVS.SI FAMILIEI!
Domnule DANION,sunteti o bucurie pt tineri…si chiar m-am bucurat ca unul din punctele comune pe care le aveam cu prietenul meu era ca ne place cum scrie DANION VASILE si ca am citit aceleasi carti scrise de dvs…Imi pare rau ca nu mai sutem impreuna…din cauza mandriei mele ca mergea totul prea bine,poate…nu am realizat ca sentimentele,ca iubirea vine in suflet numai de la Domnul…si azi el nu simte decat prietenie pt mine…eu oricum va multumesc ca scrieti pt noi toti…