Ce sa zic…. NO COMMENT!!

Mi-a placut foarte mult si in acelasi timp m-am ingrijorat ca fac parte din acei oameni neprimitori si reci, dar nadajduiesc la mila lui DUMNEZEU ca se va incalzi si inima mea…

Si a venit aceasta poveste intr-un moment aproape incredibil de potrivit pentru mine.
Inca o data, Dumnezeu in marea Lui marinimie imi da un raspuns extraordinar de repede.
Am sa scriu cat pot de scurt intamplarea pentru ca asa cum scrie pe alta pagina in acest blog, nu e bine sa tainuiesti minunile fie ele chiar mici.
Azi dimineata ma gandeam daca e bine sa continuui sa ajut pe cineva care pare ca abuzeaza un pic de mine.
Ieri un student pe care l-am avut anul trecut la noi in companie ne-a cerut din nou mie si unui alt coleg sa fim referinta lui pentru angajare. Ne-a cerut de multe ori pe parcusul acestui an, si de fiecare data am zis “Da” si eu si colegul meu.
Ieri imi dadusem din nou acordul si l-am intrebat pe colegul meu daca a primit si el vesti de la student. Vroiam doar sa-i spun ca ma gandeam sa le vorbesc sefilor nostri despre el caci a fost bun si ar face treaba buna in grupul nostru.
Cand…
Colegul mi-a atras atentia sa nu mai fiu atat de saritoare ca oamenii profita la nesfarsit: “Ce, nu are profesori care sa-l recomande? Ne vor suna o multime de indivizi si nu avem timp de asta”
Eu: “Poate nu are chiar pe nimeni, profesorii din ziua de azi nu te mai stiu ca persoana si nici macar dupa nume, esti un numar pe hartie de multe ori - cel putin la profilurile tehnice unde examenele orale nici nu mai exista”.
Colegul: “Ca nu-mi convine sa-mi apara numele meu peste tot pe unde se duce el…etc ”

De dimineata m-am surprins gandind: foarte bine, profita si ce am sa pierd eu din asta? Un pic de timp caci nu ma doare gura sa dau o recomandare, daca suna careva sa intrebe de el.
Da…dar poate ca si colegul meu are dreptate ca nu vrei ca numele tau, telefon, plus alte date sa fie imprastiate pe la toate companiile.
Si totusi, daca omul asta nu are pe nimeni, ca daca ar avea…nu ne-ar fi rugat pe noi.
Da, dar pina cand voi continua sa dau relatii despre el? Ca totusi a trecut un an…

Oare e bine ca am zis “Da” din nou?

Si atunci un gand cu glas de copil mi-a rasarit in cap: “Mai bine pierzi din bunatate decat din rautate” . Ideea asta m-a traznit pe mine cand eram copil la vreo 10-11 ani si ma tot gandeam ce sa fac in fel de fel de situatii cu prietenii de joaca si colegii de scoala caci de multe ori aparea tentatia sa nu-mi pese sau mai rau imi veneau idei razbunatoare; dar o data cu ideea asta nu am mai oscilat sa fac binele pe care l-am putut.
Dupa un timp am realizat eu ca de fapt mi-a insuflat-o Dumnezeu si ca acea “pierdere” nu e o pierdere reala, ca Dumnezeu te rasplateste insutit incepand chiar cu aceasta viata (cum e si in povestea asta: ochiul, mina si inima ii sunt date inapoi copilului).
Si de atunci le-am spus si altora cand stateau in cumpana: “De pierdut toti pierdem ceva la un moment dat dar daca ai “pierdut” facand bine…parca e mai placut decat daca pierzi fiind nepasator sau mai rau facand rele”. Inca de la inceput Dumnezeu te mangaie sufleteste…dar asta am inteles-o mai tarziu, cu timpul.
Iar azi, iar am oscilat… caci lumea asta nu te lasa in pace, te confrunta (si de fapt bine face, cum ne-am mai mantui altfel), acum apar alte frici, cum e aceea de “Big Brother”, si alte chestii fanteziste, nu e numai efortul de a face bine, trebuie sa rezisti si altor tipuri de presiuni induse de societate, mai perfide si mai ascunse.
Si totusi…asa cum spune povestea, daca trecem peste ele, mare rasplata vom avea.

Si dupa ce iau eu hotararea ca am facut bine zicand “Da” si ca nu voi mai oscila nici daca ma intreaba fiecare student de 1000 de ori…vine pauza de masa si deschid si citesc povestea asta. Parca Dumnezeu a vrut sa puna un punct mare de sfarsit, la oscilatia mea.

Concluzia: sa nu mai stam in cumpana, sa facem tot binele de care suntem in stare cu orice pret.

Spun ca e o minune ce s-a intamplat azi, poate este mica…..sau mare….nu stiu….in ultimul timp insa Dumnezeu a raspuns de multe ori la intrebarile mele prin aceste site-uri de pe internet.
Ori pe pagina lui Danion sau a parintelui Savatie, ori pe Sfaturi ortodoxe, ori intr-o rugaciune - cum e “Rugaciunea pentru dusmani” scrisa de un preot ortodox sarb inchis in lagarele nazistilor (dati o cautare pe Google si o aflati imediat si in romana si in engleza).

Sa multumim lui Dumnezeu pentru ele si scriitorilor ca se ostenesc pentru noi.