Comments on: Cordonul bunicii – poveste pentru copiii necăjiţi şi părinţii lor

By: Mihaela Pana

Mihaela Pana — Thu, 01 Nov 2007 22:22:22 +0000

De ce ne vine asa de greu (si eu ma includ aici!) sa acceptam naivitatea si credinta curata a copiilor? Pentru ca ne-am indepartat de ele… Nu povestea e naiva sau nerealista, sufletele noastre sunt… departe de puritate. Dar faptul ca inca mai suntem impresionati de asemenea scrieri e o speranta!
Doamne ajuta!

By: Dana Ioana

Dana Ioana — Thu, 20 Sep 2007 06:32:03 +0000

Frumoasa poveste.Uneori ma gandesc cu tristete la faptul ca nu sunt multi copiii care se gandesc sa Ii multumeasca lui Dumnezeu pentru sanatatea lor si a celor din jur.Si mai ales,la gandul ca nici noi,oameni in toata firea nu prea ne gandim poate de prea multe ori la aspectul acesta,deoarece nu prea pretuim sanatatea decat atunci cand constatam ca nu s-a cam subrezit.Cred ca ar fi minunat daca ne-am putea bucura de viata cu adevarat,daca am putea sa Il cinstim pe Dumnezeu prin felul in care traim viata.Daca ne-am purta ca niste oameni in adevaratul sens al cuvantului.Dumnezeu sa ne lumineze,pe toti.

By: liveasahb

liveasahb — Sun, 16 Sep 2007 07:40:16 +0000

…sunt prea omenesti vorbele pentru a arata ceea ce simti citind asa ceva! Cum sa facem sa ajunga la cat mai multe suflete? Cum sa ii ajutam pe cei care sunt scufundati in intunericul lumii acesteia crude sa vada oo raza de IUBIRE?!

Multumesc!

By: mia_me

mia_me — Sat, 15 Sep 2007 19:17:39 +0000

si eu am fost crescuta de bunicii mei, de parintii mamei mele pana la varsta sa merg la scoala…intr-adevar, povestea imi aduce aminte de toata perioada copilarie mele…cat de minunata a fost…

By: Mari

Mari — Wed, 12 Sep 2007 10:42:09 +0000

Daca n-ar fi vorba de un copil, as spune ca povestea e naiva. Dar copiii au curajul sa faca lucruri pe care noi, maturii nu le facem. Nici nu ma mira de ce Hristos ii prefera: pentru ca sunt sinceri si buni.

By: RaduVM

RaduVM — Wed, 12 Sep 2007 10:37:13 +0000

Am citit povestea, si am retrait pentru cateva momente, acele clipe nepretuite de cand eram copil si ma crestea bunica, cand ma invelea iarna bine bine in patura (avea un mod special) si adormeam pe muzica focului ce ardea in soba! Ea era langa mine dar nu adromea imediat ci avea grija sa nu adormim cu focul aprins. Acum nu mai e bunica, nici focul din soba, dar am un calorifer inert, fara muzica, si un somn care nu ma mai linisteste ca atunci cand eram copil. Incep sa cred ca noi cei ce nu mai suntem copii avem mai mare nevoie de povesti, sa ne mai traga usor de maneca si sa ne arate ce frumos era cand eram mai curati, mai inocenti si sa facem ceva pentru un suflet mai bun, mai curat…

By: danutz

danutz — Wed, 12 Sep 2007 07:41:04 +0000

povestea asta s-ar mula pe un scenariu de film… cine se ofera sa=l faca?

By: Simona

Simona — Tue, 11 Sep 2007 21:16:53 +0000

Povestile au ceva deosebit, au puterea de a transmite inocenta, bunatatea si frumusetea unui copil. Aceasta poveste ma duce cu gandul la tot ce e mai bun, frumos si pur, la ochii sinceri ai copiilor, la bunica mea pe care o iubesc atat de mult…… Sa incercam sa fim buni si curati precum copiii.
Vorba cantecului: Return to Innocence (Enigma).