O nouă dovadă de apostazie a Uniunii Europene:
Declaraţia politică a lui Feargal Quinn 17 Martie 2009
“UE trebuie să se implice, pentru că acest subiect afectează vieţile seculare ale majorităţii cetăţenilor”
“Anul trecut, Paştele a căzut aşa de devreme (23 Martie) încât a provocat un neajuns major celor mai mulţi dintre noi. Aşa cum părinţii care au copii şcolari îşi amintesc, abia de se întorseseră cei mici din vacanţa de Crăciun când… era deja vremea unei noi vacanţe. Şi chiar au început vacanţa de Paşte înainte de ziua Sf. Patrick. În acest an, Paştele cade pe 12 aprilie. Peste doi ani, o să cada în 24 aprilie. Asta marchează o diferenţă de 32 de zile într-un interval de patru ani. E diferenţa dintre a sărbători Paştele înainte ca iarna să se fi încheiat cu adevărat şi de a o face când primăvara s-a instalat de-a binelea. Asta e o problemă mare pentru industria turismului şi clienţii acesteia – înseamnă că în fiecare an au de vândut un produs diferit, iar în fiecare an perioada de vară timpurie de după Paşte începe la date diferite. Majoritatea oamenilor consideră că serbarea Paştelui ca o sărbătoare cu dată mobilă e un neajuns, însă presupun că e un motiv profund, religios, pentru a aşeza data Paştelui aşa cum o facem, iar bisericile s-ar opune oricărei schimbări. De fapt, nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr (!!! – n.n.).
Acum mai bine de 40 de ani, al doilea Conciliu al Vaticanului a arătat lămurit asta când a declarat că nu are nici o obiecţie împotriva unui Paşte cu data fixă. Puţin peste un deceniu mai târziu, în 1975, papa de atunci, Paul al VI-lea, a mers până acolo încât a şi propus o dată anume – a doua duminică din aprilie.
Şi atunci de ce nu s-a întâmplat nimic? Majoritatea membrilor din Consiliul Mondial al Bisericilor erau pregatite să accepte, cu o singură şi flagrantă excepţie. Bisericile Ortodoxe refuzau să accepte o propunere care ar fi putut crea impresia ca sunt conduse de Roma – nimic surprinzator, câtă vreme acestea se definesc mai cu seamă prin independenţa lor faţă de Roma.
În acelaşi timp, totuşi, au lăsat să se înţeleagă limpede că nu ar avea nici ele vreo obiecţie faţă de o dată fixă pentru Paşte – câtă vreme nu presupune o propunere a Bisericii din Roma. Şi astfel chestiunea a lâncezit vreme de peste 30 de ani – o sugestie foarte sensibilă care întruneşte un acord larg, însă nu are încă un conducător acceptabil pentru toate interesele religioase. Cine va umple acest gol? Sunt de părere că Uniunea Europeană este organismul ideal pentru a prelua aceasta idee şi a o duce mai departe. UE şi-ar putea justifica implicarea pentru că acest subiect nu este doar unul religios, ci afectează vieţile seculare ale majorităţii cetăţenilor şi este o barieră pentru eficienţa celor mai multe business-uri.
Nu doar atât, ci UE are o magnifică experienţă în standardizarea unor chestiuni elementare ca acestea, cu un beneficiu sporit pentru toţi.
A adus la aceleaşi date de început şi de sfârşit a perioadei în care fuctionează ora de vară în întreaga Europă;
A convins toate ţările europene să folosească acelaşi prefix internaţional (00) pentru apelurile telefonice internaţionale;
A creat şi implementat tehnologia GSM a telefoanelor mobile, folosită pretutindeni în Europa, dar şi în largi porţiuni din restul lumii;
A reuşit să înlăture controlul paşapoartelor aproape peste tot în Europa (deşi, în mod regretabil, Marea Britanie şi Irlanda încă păstrează distanţa faţă de acest mare pas înainte)”.
(Material preluat de pe http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/18/un-moment-de-rezistenta-al-bor-in-fata-presiunilor-mondialiste-pentru-fixarea-datei-pastelui/ )
